10 motive pentru care Timbrul Cultural e o mare tâmpenie

Anul trecut, în decembrie, 84 de senatori și deputați au inițiat o lege care spune că pe cărți va fi aplicat un timbru, similar celui utilizat pentru ţigări şi băuturi alcoolice. Până acum acest timbru era de 0,2 lei, dar prin aplicarea noii legi va crește de cinci ori, astfel că prețul unei cărți ar putea crește cu 17%, îngrădind astfel accesul unei mase importante de oameni la cultură. Legea a fost adoptată de Senat și acum își așteaptă dezbaterea în plenul Camerei, după ce a primit deja avizul favorabil de la Comisia juridică.

Am stat de vorbă cu mai mulți actori de pe piața de carte, dar și cu manageri culturali sau cititori înrăiți care cunosc problema. Legea Timbrului Cultural este un fel de dric al culturii, mai ales al cărților, o imbecilitate, cum spun toți oamenii încă sănătoși la minte, un jaf legal menit să ia de la edituri, scriitori și cititori sume importante despre care nu se știe cum și unde vor fi folosite, în afară de micile cheltuielii pentru mir și biblii ale lui Vosganian, principalul inițiator al legii și vice-președintele Uniunii Scriitorilor din România (USR), care va colecta taxa de timbru.

Uniunea va lua banii, fie că ești membru sau nu, fie că ești mic slugarnic al președintelui USR, Nicolae Manolescu, fie că-l detești pe el și toată șleahta uniunii, așa cum nenumărați scriitori o fac. Asta în timp ce, în țări la care visăm ca la o femeie perfectă, nu doar că nu se plătește TVA pe cărți, dar se mai oferă și ajutor de la stat pentru achiziționarea lor. Răspunsul politicienilor? Praf în ochi, nimic mai simplu. L-am întrebat pe unul dintre inițiatori, senatorul PNL Puiu Hașoti, ce se va întâmpla cu cei care nu fac parte din Uniune și mi-a spus: „N-au decât să facă parte". Așa că m-am gândit să le fac politicienilor o listă, să înțeleagă și ei de ce legea adoptată e o mare tâmpenie.

Prețul cărților nu se va mări doar cu un leu, valoarea timbrului, pentru că vor trebui acoperite și cheltuielile lipirii timbrelor, dar mai ales vor trebui recuperați banii din timbrele cărților care nu se vând. Iar cărțile sunt deja scumpe pentru un om cu un salariu mediu.

Lucian Dan Teodorovici, scriitor și editor la Polirom, coordonator al colecției Ego.Proză, una dintre cele mai de succes colecții dedicate noului val de autori români, mulți dintre ei și traduși în afară, mi-a explicat că asemenea situații se întâmplă când iniţiativele legislative se fac fără un prea mare interes în a afla cu adevărat părerile tuturor părţilor direct afectate.

În opinia USR, o astfel de lege ar sprijini literatura, dar de fapt e fix invers, pentru că publicarea literaturii române nu este încă generatoare de mari profituri. „Un editor care-şi asumă publicarea scriitorilor români are în vedere şi aspectul cultural, astfel că va oferi cititorilor şi cărţi care nu sunt profitabile financiar, dar pierderile pot fi compensate din alte cărţi ale unor autori români care se vând. Dacă adaugi acest timbru, cu toate efectele lui colaterale, tot echilibrul acesta creat în ani se anulează", mi-a explicat Lucian.

Astfel, editorul va fi nevoit să publice doar acele cărţi care sunt comerciale, căci nu-şi poate asuma, de exemplu, să scoată un tiraj de o mie de cărți, la care plăteşte opt sute de timbre (restul fiind, să spunem, protocol), dar vinde doar trei sute de exemplare. Pierderile devin prea mari, iar costul real al cărţii ar fi mult prea mare. „Prin urmare, n-are altă soluţie decât să nu mai publice asemenea cărţi".

Astfel, o consecinţă directă este scăderea numărului de titluri ale autorilor români şi micşorarea tirajelor. Alex Voicescu, director al Editurii Herg Benet, una dintre surprizele editoriale ale ultimilor ani și o rampă mare de lansare pentru mulți autori români, a explicat:

Senatorul PSD Gabriela Firea, unul dintre inițiatorii legii, o dă la-ntors după scandalurile apărute în presă și mai ales pe rețelele de socializare, unde subiectul a bubuit, dar confirmă că legea a picat din cer sau din puțul gândirii lui Vosganian, pentru că nu a fost consultat nimeni:

Asta într-o țară unde oricum abandonul școlar este în floare, în special din motive financiare. Ana Nicolau, director general al Editurii Nemira, spune despre Legea Timbrului Cultural că „este făcută de beneficiarii taxei, nu de cititori, studenţi și editori, care vor suferi primii efectele preţurilor ridicate ale cărţilor, inclusiv la culegerile şcolare."

Asta indiferent dacă autorul va fi sau nu membru USR. Ana mi-a explicat: „Poate te gândești că un leu nu-i mult. Dar la o carte de zece lei, un leu plătit uniunilor înseamnă mai mult decât primeşte autorul din acea carte, adică 70 de bani și chiar mai mult decât primește statul, 90 de bani."

Proiectul de lege nu specifică în ce scop vor fi cheltuiți banii din mediul privat direcționați către USR, asociație care s-a plâns ca nu are bani de „cursuri pentru tinerii dotați din punct de vedere cultural, pentru cei care pot fi promovați, pentru tinerele speranțe", după cum a declarat alt inițiator al legii, Gigel Știrbu, fost ministru al Culturii și președintele Comisiei de Cultură din Camera Deputaților. Am întrebat-o pe Ana Nicolau cum este în alte țări și a explicat:

Și în Polonia produsele culturale au TVA zero, iar cele de presă 6%, mi-a precizat scriitorul, publicistul, editorul și managerul cultural Liviu Antonesei, iar în Olanda, cărțile sunt impozitate cu 6% față de 21%, restul TVA-ului aplicat în general, după cum mi-a spus Anca Fronescu, care trăiește în această țară.

Doar şi cititul e un viciu ca oricare altul şi trebuie taxat! „Anomaliile se țin lanț într-o țară în care cultura nu este prețuită nici cât gunoiul de sub covor. Să mai pui un timbru pe ea, când deja e cu totul sub ștreang? Să le fie rușine!", a spus Nicolae Tzone, poet și director al Editurii Vinea, una dintre cele mai importante edituri de poezie din țară și directorul Institutul de cercetare a avangardei românești și europene.

Într-un comunicat de presă, USR precizează că prin aplicarea timbrului fizic, „legea înlătură orice posibilitate de evaziune fiscală şi aduce limpezirea situaţiei în privinţa tirajelor reale ale cărţilor editate". Dragoș C. Butuzea, cunoscut blogger cultural și împătimit cititor, crede însă că asta este o mare imbecilitate. „Pot fi de acord cu argumentul evaziunii fiscale, în momentul când statul va intenționa să recupereze averile dobândite prin fapte penale. Altfel, orice discuție de impozitare a culturii înseamnă grobianism și impotență politică."

În expunerea de motive a legii se arată: „Cultura românească a fost trimisă la colțul străzii să se descurce și nu se descurcă! Timbrul cultural poate însă să rezolve problema existenței ei, dar poate rezolva și evaziunea fiscală existentă acum prin comercializarea produselor de artă. Timbrul cultural autentifică fiscal obiectul de artă, tot ce nu este purtător de timbru putând fi supus legilor de combatere a evaziunii fiscale." Anca Fronescu, manager și jurnalist cultural este ultragiată: „Cum adică, o operă de artă, un obiect de artă se autentifică printr-un timbru și astfel nu mai sunt la colțul străzii? Câtă gargară!"

E-book-urilor li se aplică oricum un TVA de 24%, deci nu sunt considerate cărți propriu-zis, dar USR nu este instituția de la care să nu te aștepți la surprize. Alex Voicescu, directorul editurii Herg Benet spune: „Parcă și văd cum cineva de la USR o să se gândească așa: Dom'ne, da' de la ebucuri nu luăm bani, păi ce, ne cred fraieri, că po' să ne păcălească?" Directorul mai are o nemălurire: „Membrii USR din comitete și comisii de jurizări ale premiilor literare sunt de acord să plătească ei timbrul literar în momentul în care primesc cărțile gratuite pe care le cer pentru înscrieri? Sau cărțile pentru recenzări în revistele lor?" Andrei Gheorghe, vedetă radio și tv, dar și cunoscut ca ambasador al cărții, se bucură, ironic desigur, de această lege:

Un preț mai mare te va face să eziți să cumperi o carte pe care ai fi devorat-o altfel necondiționat. „Până la urmă, metoda asta e doar forțarea consumatorului român să scoată și mai mulți bani din buzunar, dacă ține neapărat să citească și, deci, îl ține și mai departe de librării. Și nu e ca și cum suntem o nație foarte citită și culturalizată."

Popa Octavian Marius, deputat PNL care figurează pe lista inițiatorilor legii, mi-a spus că nu e de acord cu procedura, pe care o consideră greoaie, și consideră, în urma valului de proteste, că legea ar trebui retrasă. Întrebat de ce a votat-o în aceste condiții, a răspuns:

Urmărește VICE pe Facebook.

Citește mai multe despre cărți:
Șapte tipuri de oameni care intră în librăriile din România Cărţile de la metrou îţi dizolvă creierul Deţinuţii comentează cărţile mai bine decât le scriu politicienii Cronică de carte: Aventuri literare cu vampirul Poponeț