FYI.

This story is over 5 years old.

High hui

11 motive pentru care Timișoara e un oraș nasol

Pe cât suntem de egocentrici, pe-atât de făloși.

„Pe vremurile bune", socialiste, se vehicula eticheta Timi șoarei de „oraș al florilor", lucru ce derivă din tradiția sa. Tot în vremurile alea, apăruse o formație simbolică și neconvențională în peisajul vremurilor - Phoenix - care ulterior a făcut și o piesă-elogiu orașului. Toată lumea îl numea mai apoi „locul de unde a pornit revoluția".

Avantajele trecutului său îl recomandă ca un loc în care există un spirit urban, cultural și priitor junimii și progresului. Ba chiar va fi Capitală Culturală Europeană în 2021, un titlu care înseamnă mult mai puțin decât lasă de înțeles din denumire. Probleme sunt însă multe, ca în orice oraș românesc. Poți să le recunoști sau poți să-ți bagi degetele în urechi și să urli „Banatul este fruncea!", dar să știi că asta nu schimbă cu nimic realitatea.

Publicitate

Citește și: Proiectele absurde ale primarului din Timișoara îi fac pe Mazăre și Oprescu să pară plictisitori

1. Mafia imobiliară controlează centrul orașului

Scandaluri cu clanuri de rromi și interlopi care invitau secții ale spitalului de copii la degajat terenul, care inundau vecinii ce nu voiau să vândă sau deja banalele amenințări ajungeau să facă parte din cotidian. În fond, ar fi și păcat ca edificii centrale să stea în calea stilului arhitectural orientalo-manelist. Se spune că palatele din Strehaia, după ce-și primesc Ferrariul la majorat, visează să devină palate timișorene.

Un caz particular l-a reprezentat Casa Mühle, care și-a luat numele de la Wilhem Mühle, florarul împăratului Austro-Ungariei al vremurilor. Încordarea repetată, dar tardivă, prin proteste, a societății civile pentru salvarea celor trei cărămizi ce-au rămas din clădire a avut ca finalitate pierderea procesului de către Primărie.

Unul dintre cei mai bogați interlopi din Timișoara, condamnat pentru un tun imobiliar de peste 700 de mii de euro. Aici la botezul plodului lui, Rohan.

Singura amintire a tot ceea ce a însemnat orașul florilor va rămâne, probabil, bustul florarului și cel al fiului – Arpad – din Parcul Rozelor.

O adevărată izbândă!

Tot la izbânzi putem trece la faptul că:

2. Noua „Poli" e un eșec de care locuitorilor chiar nu le pasă

Sportul este unul dintre punctele unde trebuie excelat, zice administrația. E mai puțin important faptul că dorința unei întregi peluze era de a porni de la zero, cu un trecut nepătat de fuziuni, cumpărare de locuri în diviziile superioare sau alte mișmașuri de genul. Prin urmare, Consiliul Local a hotărât, în 2012, crearea unei noi Poli din fosta AC Recaș, datorită promovării acesteia în Liga a II-a. O Poli care are de-a face cu fostele culori și cu instituția-mamă cam cât are de-a face Hagi cu Socrate.

Asta în caz că ai trecut pe-aici și te întrebai de ce vezi pe toți pereții:

Publicitate

Prin urmare, albia apei sâmbetei financiare s-a umflat din banii tuturor contribuabililor, datorită unei echipe la meciurile căruia nu mergea mai nimeni, în ciuda biletelor gratis oferite. O promovare în divizia superioară în sezonul 2012-2013 a reprezentat un mare motiv de umflat în pene de către credincioșii acestei echipe modificate genetic pentru a reprezenta citadela în elitele fotbalului românesc. Ghinion, însă: coada a revenit între picioare după performanța unui loc 16 din 18 a campionatului trecut. Adică retrogradare.

În tot acest timp, suporterii au adoptat o echipă pe bune a Politehnicii, pornind din Liga a V-a, care strânge sute de suflete ce cântă la unison în fiecare weekend și care acum e în Liga a IV-a. A venit cumva firesc menționarea unuia dintre show-urile făcute de acești oameni chiar și de către populare publicații străine.

Ba chiar s-au și organizat ceva deplasări pe biciclete, ligile astea fiind unele județene. Asta e bine, pentru că acum avem unde circula. Din păcate:

3. Pistele de biciclete sunt făcute ca-n bancurile cu proști

În ultimii ani, au răsărit vopsite o grămadă de dungi albe pe trotuarele de pietoni și ocazionala bicicletă stilizată. Cică ar fi piste de biciclete. Cert e că te introduc într-un fel de joc video la persoana întâi, în care primești puncte bonus dacă reușești să eviți cu succes jaloanele fixe: borduri, copaci, gropi, stâlpi de curent. Bonusuri duble se acordă pentru cele mobile normale (oameni), cvadriplu pentru cele speciale (bătrâni, câini, copiii), 8x pentru o combinație de două speciale și 16x pentru bătrâni cu copii într-o mână și-o lesă într-alta. Atenție, că dacă nimerești un combo-breaker s-ar putea să rămâi fără dinți.

Dacă ai norocul să existe o astfel de dreaptă din zona ta până în aria centrală și treci prin toate checkpointurile cu succes și fără incidente, ai parte de-o aventură drept comoară: mai-marii județului au decis, împreună cu omologii sârbi, crearea unei piste Timișoara - Zrenjanin, paralelă cu albia râului Bega. Lăudabil.

Publicitate

Cum trăim însă în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic, execuția acestei lucrări s-a dovedit a fi una foarte dificilă de adus în realitate. În fond, e destul de greu să tragi o dungă dreaptă de asfalt de doi metri lățime, cu borduri pe margini și în mijloc. În schimb așa, șerpuită, e foarte bună pentru speriat bețivi care nu-și dau seama dacă drumul face bucle aiurea de la sine sau de la etilicul din sânge.

Fotografie de Valentin-Pokus Alex-Francisc via

Bineînțeles, confrații noștri sârbi nici măcar nu s-au apucat de treabă, din lipsă de fonduri, dar interesant este că circulația pe ultimii doi kilometri ai traseului, și-așa cam plictisitor, este interzisă, iar singurul lucru care te oprește de la o amendă de la vameși e o pancartă înainte de acest punct (dacă ești pe fază s-o sesizezi) sau – în zilele cu noroc – un polițist, după podul de lângă Otelec. Mda.

Dar nu fi dezamăgit(ă). Dacă timpul liber ți-e anost, măcar la serviciu poți simți parfumul fericirii, mai ales dacă lucrezi la:

4. Fabrica de anvelope Continental dă orașului un damf specific

Se știe de-o bucată bună de vreme că orașul florilor beneficiază de un aer nasol, demn de-un top 5 al orașelor balcanice. Ce-i drept, fie ai o deviație de sept urgent operabilă, fie ești Michael Jackson să nu simți putoarea de mercaptani din unele nopți furtunoase ce-nvăluie două treimi de oraș.

Făptașul? Se pare că doar de stimabilul nost' primar nu e cunoscut.

Atitudinea civică? Câteva proteste și-o poză nud. Ghici care a beneficiat de mai multă atenție.

Publicitate

Fotografia realizată inițial de Diana Pap, via debanat.ro

Efectul? Niște amenzi, cam contravaloarea a două pungi de semințe pentru cetățeanul român obișnuit.

Hei, poluarea din localitățile patriei nu e ceva nou, băimărenii sau gălățenii fiind poate mai familiari cu bucurii de genul. Așadar, să nu ne mai plângem atât, mai ales că pentru a contra efectul noxelor :

5. Avem palmieri chiar mai ridicoli și mai sfrijiți decât ăia ai lui Mazăre

Polis fără un pic de exotism nu există. Așa că de ce să nu arunci pe două bulevarde centrale niște copaci care produc la fel de mult oxigen ca o piatră, care n-au nicio treabă cu flora locală și care nu rezistă decât un anotimp?

Ideea se presupune că știi cui a aparținut.

Orașul devine, astfel, Palmișoara. Deși se părea că nu vor fi primiți cu bine în peisajul verde, vreo doi dintre săracii copaci fiind doborâți încă din prima seară după plantare, supușii s-au buc urat tare într-un final de-un nou loc la umbră. Vegetalele au primit și companie umană de la polițiști. Să nu îi fure vreun gospodar care, dacă-i pune în curte, la anul bea țuică de banane.

Pe lângă această reușită, tot înspre sporirea gradului de sănătate al localilor prin reducerea particulelor aflate în suspensie , avem planuri noi:

6. Autoritățile vor să construiască primul metrou mâlos de smârc din lume

Cu mare aplomb , în 2014, anunța atunci primarul proaspăt ales intenția curajoasă de a aduce orașul la nivel de metropolă, prin crearea unei linii de metrou. Super. Știut fiind faptul că acesta se situează pe o fostă mlaștină, probabil că vom asista la o premieră universală: metroul subacvatic. Dacă ești unul dintre cei care nu cred în acest mare proiect local, primarul îți recomandă să-ți faci un control psihiatric.

Metroul propus va lega Gara de Nord de Aeroportul „Traian Vuia". Ah, și că tot veni vorba de gară.

Publicitate

Fotografie via

Dacă ești adeptul unei vieți periculoase, probabil că nu te deranjează să apelezi la CFR pentru nevoile tale migratoare. În cazul acesta, pe-o rută București-Timișoara, nici măcar la Caracal nu oprești într-o gară așa de urâtă. Pe-o scară de la Teo Trandafir la Kate Upton, Gara de Nord a localității e un fel de Bianca Drăgușanu. Nu acum. Nici înainte de operații. Fix după ce îi umfla capul cu pumni interlopul Coco Păun. La faza aia estetică a fațadei, năruită-tumefiată, se află gara.

Așadar, cum să oripilezi mai bine străinii proaspăt-aterizați decât prin familiarizarea cu experiența feroviară ce-o are de oferit atât târgul, cât și patria?

7. Printre multe tipuri de discriminare, Timișoara a inventat-o și pe aia pe bază de miros

Dacă faci parte dintr-o categorie ce poartă stigmă socială, NU ai ce căuta în Timi. Serios. Nu e o presupunere, semnele sunt peste tot. Mihaela Rădulescu s-ar bucura de performanțele administrației în acest sens: singurul club destinat anormalilor, cum ar spune stimabila sus-menționată, a fost închis. Desigur, pentru tine, cititorule homofob de rând, familist al clasei de mijloc, subiectul ăsta reprezintă un mare „și ce dacă?".

Tot la fel de neinteresant pentru tine e și faptul că împotriva plebei, Poliția transportului în comun dispune de o tehnologie revoluționară de detectare a mirosurilor emanate de trupurile indivizilor acestei categorii social e: Au instalat camere de filmat. Evident că alea nu detectează mirosuri. Dar dacă făptașii arată ca și cum miros nașpa, sunt invitați la mai multă mișcare, că mersul pe jos e sănătate pură . Iar dacă n-ai bani de săpun, ai parte și de o citire în globul de cristal:

Publicitate

Nu e rău, pentru un oraș de rang european. Dar pentru a deveni cu adevărat european, trebuie să mai treacă printr-un proces:

8. Pentru că nu era destul aer curat, în centru s-a mai plantat niște ciment

În ultimii 3-4 ani, localitatea de pe Bega a devenit un mare loc de joacă al constructorilor, în ciuda tuturor locuitorilor mobili. Principiul a fost, probabil, „20 ani nu facem nimic, iar în trei ani facem tot".

Nimeni nu se gândea că planul inițial al unuia dintre cele mai verzi puncte de tranzit/repaos va deveni o mare țintă. Încă de la începutul demarării lucrărilor, oamenii de rând se întrebau care e scopul defrișării unui scuar care trebuia să fie împădurit la loc.

Nu disperați, totul are o logică: copaci de o mare valoare, specifici zonei, trebuiau înlăturați pentru că nu aveau un aport suficient de nutrienți. Nu ne îndoim de veridicitatea acestui fapt, dar concluzia ar fi că azi beneficiem fie de cel mai bun loc unde pot rușii juca darts cu focoase nucleare, fie de heliport pentru frații din alte galaxii.

Pentru toate acestea, dar nu numai, știm cui avem să-i mulțimim:

9. Nicolae Robu e un primar de basm, cu planuri mai fanteziste decât Vrăjitorul din Oz

Primar mai cool n-ai fi întâlnit nici în persoana fostului primar al Rreykjavikului.

Polimat și gospodar din fire, domnul Nicolae Robu, fost rector al Politehnicii, este tată iubitor, mândru de smaraldele sale, compozitor și interpret de mare succes (conform șoferului său), fruntaș în domnirea a peste 300 de mii de suflete, cu un simț al esteticului mai brici decât cuțitele ce taie prin bocanci la teleshopping.

Publicitate

Fotografie via Facebook

Probabil de aceea este susținut de peste două treimi din timișoreni, după spusele sale. E irelevant că numărul de votanți nu e același lucru cu numărul de locuitori. În fine.

Omul ăsta le are pe toate și nu se oprește aici. A adus papagali exotici in parcuri, care au murit. A pus indicatoare de maidanezi, ca să știi în ce locuri ai putea fi mușcat. A spune că ești nerăbdător să-i afli următoarea idee pentru oraș e o subevaluare.

10. E o posibilă „Capitală Culturală Europeană" în care cultura moare încet

Timiş, Studio, Dacia, Capitol, Victoria, Arta, Unirea, Fratelia, Freidorf.

Dintre toate aceste cinematografe, doar Timiș și Studio mai învârteau pelicule, ocazional, pentru 5-6 pierduți la un festival de film cu intrare gratis.

În rest, majoritatea și-au găsit alte utilități: viitor club pentru pensionari, centru medical, fabrică de pâine sau loc de antrenament pentru Ghost Busters.

Doar sala ce găzduia Capitolul a fost transformată în sediul Filarmonicii Banatul, deci păstrând măcar direcția.

Am înfrânt!… cultura.

Spațiile de cultură neinstituțională sunt aproape inexistente. Chiar dacă poate mai prinzi câte-o piesă de teatru la Scârț sau un concert pe podul care zice-se a fost proiectat de Gustave Eiffel, termenul de „rar" ar fi prea generos pentru a descrie frecvența acestor edificii. Candidatura pentru mult-râvnitul titlul ce-l va primi și un oraș românesc în anul 2021 nu a schimbat situația. Inițiativa e luată în general de diverse scalpuri descuiate și, deși de succes, o susținere a Consiliului Local și Județean se rezumă la niște pomeni în urma unor acțiuni de voluntariat. Mă rog, să nu vă imaginați că, dacă candidezi la titlul de „Capitală Culturală Europeană" înseamnă că ai un oraș plin de cultură. Sau că e vreo bătălie acolo între țări. Că dacă ar fi așa, niciun oraș din România nu ar ajunge acolo în următorii 500 de ani. E pe ani și țări. În 2021 e rândul României să desemneze una, și câștigătorul va fi un oraș care poate profita de impulsul de cultură, nu unul care o are deja. Deci Timișoara chiar are șanse la titlu, pentru că până atunci chiar nu o să mai aibă niciun strop de cultură.

Publicitate

Cel mai probabil, toate acestea au legătură și cu o problemă de mentalitate:

11. Bănățeanul e mândru și se bate cu carămida-n piept că e cel mai tare, indiferent de realitatea din jur

Atât în cercurile activiste, cât și în cele de promotori de petreceri poți întâlni o invidie ce nici la Zăvoranca cu mă-sa n-ai văzut. De acord, nu trăim în visul unui hipiot și competiția poate fi bună în unele circumstanțe. Dar de ce rahat să nu colaborezi cu cei cu care ai un scop comun ? (ex: gazele de șist, tăierea de copaci, liceul de arte, mafia imobiliară, calitatea aerului, promovarea culturii alternative )

Coexistent cu mâncătoria organizatorilor, întâlnești un public pe cât de tânăr, pe-atât de dezinteresat. Orașul revoluței devine astfel un mare pat al adormirii simțului civic. Orașul de baștină al Phoenixului devine o pepinieră de măști culturale atotcunoscătoare, dar doar dacă-i întrebi pe ei.

Pe cât suntem de egocentrici, pe-atât de făloși. „Mândru că mi-s bănățan", nevoie mare. În fond, cum nu? Nume ca Dan Negru sau Florin Călinescu vor rămâne în cărțile de istorie, la categoria „Membri ai elitei intelectuale a patriei". Prin urmare, cu așa nume, superioritatea regională a fost dovedită de suficient timp.

Dacă vii de dincolo de Carpați, te încadrezi la specia sub-umană „vinituri". Bineînțeles, oltenii și moldovenii sunt cei mai disprețuiți, beneficiind de sute de rânduri de urări de bine la secțiuniile de comentarii ale ziarelor locale. Tranșeele bănățene sunt mereu vulnerabile la atacuri-fulger cu praz sau barabule, așadar ele trebuiesc bine păzite de avangardă; uneori prea precaută, gloanțele nimerind chiar în propria baracă.

Partea bună: cu o conexiune la net ai suficient material pentru o culegere a penibilului din folclorul bănățenesc.

La revedere, Prazilia! Fotografie de autor

Ca o opinie a unui timișorean născut și crescut, punctele prezentate în această scriere nu sunt niște aspecte iremediabile. Sunt doar părțile nasoale ale unei zone urbane ce ar avea potențial, dar parcă nu vrea să crească sau căreia îi e frică să exploreze. Care se complace. Care e molcomă. Cu toate acestea, aș mai sta un pic, poate-poate.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește și despre alte orașe nasoale:
10 motive pentru care Galaţi e un oraş nasol Zece motive pentru care Ploiești e un oraș nasol Opt motive pentru care Bucureşti e un oraş nasol 10 motive pentru care Constanța este un oraș nasol 10 motive pentru care Craiova este un oraș nasol