În cel mult o lună, raportul de activitate al Institutului Cultural Român, condus de Radu Boroianu, va fi citit în Parlamentul României. Ajunsă o instituție la fel de politizată precum TVR, prezentarea raportului va coincide cu decizia senatorilor dacă la conducerea institutului va rămâne aceeași persoană sau dacă va fi demisă.

Dat find că tot într-o lună, președintele Boroianu va împlini un an de mandat, nu strică și o evaluare jurnalistică a performanței ICR, sub bagheta actualului manager de politici culturale. Breasla critică de mult influența politică care se resimte în institut, după ce acesta a trecut sub coordonarea Senatului, iar o radiografie a acestuia nu face decât să confirme nemulțumirea generală a artiștilor.

În primul rând, două dintre cele mai importante filiale din străinătate, New York și Paris, funcționează fără conducere. După demisiile celor două directoare, Yvette Fulicea și Doina Uricariu, institutul nu reușește să ajungă la o înțelegere cu senatorii pentru a trimite alți manageri la post. Pe de o parte, este invocată birocrația prin care trebuie să treacă dosarele personajelor nominalizate, pe de alta, ceea ce propune ICR nu convine senatorilor. Tutela Senatului complică lucrurile și le face să treneze, cunoscute fiind și relațiile de animozitate dintre Radu Boroianu și senatorul Georgică Severin.

Pentru filiala din Paris, care funcționează de un an fără manager, au fost mai multe experiențe catastrofale, Senatul tergiversând la infinit întrunirea comisiilor pentru evaluarea candidaților. La un moment dat, a fost vehiculat numele Ioanei Drăgan, pentru filiala din Paris, dar Senatul nu a agreat nici această candidatură.

Sunat pentru a explica de ce s-a ajuns la această situație, senatorul Georgică Severin mi-a răspuns că nu vrea să se pronunțe pe tema ICR înaintea prezentării raportului.

Pe lângă această problemă, surse din ICR mi-au atras atenția asupra politicii de sugrumare bugetar-administrativă a filialelor din străinătate, începută de Andrei Marga și continuată de toți președinții succesivi.

Conform surselor din ICR, bugetul cumulat al celor 18 filiale din străinătate nu depășește trei milioane de euro, adică o treime din bugetul total. Funcționarea centralei de la București mănâncă majoritatea banilor, aproximativ 70% din suma alocată instituției.

Influența politică se mai resimte și în modul în care se fac angajările în instituție. Dacă în mandatul lui Horia Patapievici, intrau în instituție numai persoane selectate, după niște criterii de evaluare clare, în urma unui concurs public, în mandatul lui Boroianu se face un abuz de intrepretare a legii și sunt agreate angajările prin detașare (schimbarea temporară a locului de muncă, în timp ce contractul de muncă este suspendat). Astfel de angajări temporare, într-o instituție publică, încurajează politica atât de împământenită la români, cea a avansărilor pe bază de pile și prietenii.

Numai în decembrie au fost detașate 17 persoane, fără ca ICR să reușească să dea lămuriri publice despre competențele acestora. Vorbim, totuși, de ce mai importantă instituție culturală din România, în care bagajul cultural și experiența în domeniul politicilor culturale ar trebui să primeze în evaluarea angajaților.

Mai mult, după cum arătam într-o anchetă recentă, numărul secretarelor din institut a crescut de la mandat la mandat. Dacă în timpul conducerii lui Horia Patapievici exista o singură secretară, în mandatul lui Lilian Zamfiroiu numărul a crescut la două, iar acum, în mandatul lui Radu Boroianu, sunt patru secretare.

E posibil ca Boroianu să aibă nevoie de atâtea secretare, întrucât rezevarea biletelor de tren presupune o muncă specifică.

Ca o curiozitate, surse din ICR mi-au spus că președintele ICR, care prin virtutea funcției, trebuie să facă deplasări dese în străinătate, are fobie de avion.

Ce înseamnă asta? Participarea lui la evenimentele filialelor din străinătate se transformă în călătorii agale, de zile întregi, cu trenul sau deplasări cu mașină prin Europa. Ceva romantic, pentru secolul viteză în care trăim.

În ceea ce privește organizarea internă a ICR, pe Boroianu se pare că nu-l deranjează nici că la conducerea unui department intern se află un personaj asupra căruia planează mari suspiciuni de plagiat, Cristian Petcu.

După un an de zile în care tema furtului intelectual a devenit una dintre cele mai discutate teme în societate, Radu Boroianu nu a găsit necesară distanțarea instituției culturale pe care o patronează față de acest tip de fraudă, care aduce inevitabil prejudicii de imagine instituției.

Într-o perioadă în care statele puternice exploatează la maximum ceea ce în geopolitică se numește „soft power", adică o formă de diplomație culturală care emană putere de persuasiune pentru străini, Boroianu înțelege să promoveze produsele culturale cele mai retrograde, prin al său reprezentant, Radu Baltasiu.

Personaj extrem de agreat de Antena 3, Baltasiu se remarcă, între altele, pe blogul său, prin trimiteri la marile analize ale realizatorului de televiziune, Radu Tudor.

Din moment ce Călin Popescu Tăriceanu, prietenul de casă al Antenei 3, este cel care a făcut jocuri politice, ca să-și numească apropiatul la conducerea ICR, pot spune că, după un an de mandat, ICR a virat-o puternic pe panta naționalist-protocronistă, curent afiliat politic Antenei 3?

Și cum o instituție culturală de asemenea anvergură avea nevoie și de o ușoară patină religioasă, iată că s-a găsit rapid soluția: cea mai importantă funcție în plan administrativ, secretarul general, este deținută de un preot ortodox, Dragoș Niță. „'E un tip de treabă, nu-i deloc conflictual, înțeleg că a fost și la botezul Oanei Roman'', îmi spune o sursă, în timp ce-și termină berea și cere nota.

„Scrie și tu ce vrei, e mișto la noi!"

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre Antena 3:
Pensionarii au făcut pogo cu mine la protestul Antena 3
Am fost la protestul fanilor Antena 3, ca să văd cine-s cei care luptă pentru Gâdea
Ce am înțeles despre sediul Antena 3 de la Dana Grecu