A apărut o rețea socială pentru bogați unde trebuie să plătești 9 000 de dolari ca să-ți faci cont

Există un lucru care le place bogătanilor mai mult decât banii: să vorbească despre banii lor cu alți oameni care au bani. De asta există cluburile de golf, cluburile pentru gentlemani și mai nou, o rețea socială exclusivistă care te costă nouă mii de dolari ca să-ți faci cont, numită Netropolitan. Acolo poți discuta despre „vinuri fine, mașini scumpe și decizii în afaceri”, adică lucruri despre care își închipuie oamenii normali că discută bogații.

Rețeaua socială e ideea lui James Touchi-Peters, fostul dirijor al Orchestrei Filarmonice din Minnesota, care, spre surprinderea mea, câștigă destui bani cât să se poată considera bogătan. Cea mai mare atracție a site-ului, pe lângă exclusivitate, e promisiunea că rețeaua nu va avea reclame și nu vor avea acces la ea decât plătitorii. L-am sunat pe James să aflu dacă ideea lui e bună pentru bogătani sau pentru clasa de mijloc care se crede bogată.

VICE: Deci ați lansat Netropolitan ieri, nu?
James Touchi-Peters: Corect.

Care au fost reacțiile?
Ne-au depășit așteptările. Modelul nostru de afaceri e relativ unic și știam că o să primim atenție, dar nici chiar așa. Chiar nu ne așteptam.

Cool? Ce credeți că garantează succesul pentru modelul vostru de afacere?
Totul a început din nevoia mea de a întâlni oameni ca mine în călătoriile mele. Știu că sună arogant, dar sunt dirijor de orchestră și viața mea e foarte diferită de cea a majorității oamenilor. Așa că îmi doream un loc online unde să socializez cu oameni care au același gen de experiențe ca mine. Nu l-am găsit nicăieri. Am făcut niște cercetări să văd dacă ideea mea e viabilă și am descoperit ceva șocant: nici o rețea socială nu cere o taxă membrilor ca să se alăture, lucru care se întâmplă în mod frecvent în cluburile din lumea reală. De ce nu am cere o taxă de membru și online? Sunt uimit că nimeni nu a încercat asta până acum.

De ce nouă mii de dolari? De ce nu cincizeci de mii?
Am căutat timp de doi ani răspunsul la această întrebare. Am urmat logica asta: am vrut să stabilim o cifră destul de mare cât să-i descurajeze pe cei care nu fac parte din publicul țintă, dar destul de scăzută încât să nu-i intimidăm pe oamenii care-și permit să o plătească din cauză că modelul de afaceri e nou. Mai mulți oameni mi-au zis că suma e prea mică. Multe cluburi private din viața reală cer taxe mult mai mari decât cea pe care o cerem noi. Dar modelul nostru de afacere e nou și n-am vrut să riscăm.

Înțeleg. Am citit despre rețeaua voastră și am văzut că puneți accentul pe intimitate. Dar cum o să știu dacă prietenii mei au conturi pe site dacă nu pot verifica? Sau nu contează cu ce fel de oameni bogați mă conectez?
Ideea site-ului e cea de rețea socială tipică, standard, pe care îți faci cont nu ca să-ți găsești prietenii, ci ca să cunoști oameni noi care îți seamănă și cărora le dai follow.

Deci e mai mult ca Twitter?
Cred că majoritatea oamenilor o să-și facă cont nu pentru a se conecta cu prietenii, ci pentru a aborda oameni pe care nu-i cunosc.

Ați spus că ați început treaba cu o listă de membri. Cum i-ați ales?
Prieteni de-ai prietenilor prietenilor. Am contactat și diverse organizații, cluburi sociale private din viața reală. Practic, le-am oferit ocazia să se alăture rețelei în mod gratuit pentru început. Sunt oameni deja cunoscuți, care sunt calificați pentru rețea. Acum că am deschis rețeaua, nu vom vorbi despre numărul de persoane conectate. Am vorbit până marți, dar de acum nu mai discutăm subiectul.

Nu există riscul ca un ziar tabloid să facă rost de nouă mii de dolari ca să poată spiona ce fac personalitățile bogate?
S-ar putea întâmpla așa ceva. Dar nu vor primi niciodată confirmări din partea noastră dacă ne întreabă ce personalități au conturi pe site. În orice caz, dacă cineva plătește taxa de inițiere și se poartă frumos în rețea, nu ne deranjează.

Și despre ce categorii demografice vorbim? Îmi închipui că miliardarilor nu le prea pasă de milionari. Care e cel mai mic venit pe care trebuie să-l ai ca să te poți alătura site-ului?
Am un răspuns cam lung la întrebarea ta, dar o să-ți răspund. În cercetările mele am aflat așa: Una din două sute de persoane de pe planetă câștigă peste un milion de dolari pe an. Asta înseamnă jumătate dintr-un procent din populația lumii. În Statele Unite, e o persoană din cincizeci. Oamenii vorbesc de cei unu la sută din populația lumii, dar sunt de fapt două procente. În timpul cercetărilor mele, am aflat și că există straturi diferite de afluență, care sunt foarte distincte. Dacă o iei de jos în sus, ai afluența de masă, oamenii care câștigă sub un milion de dolari, dar se descurcă bine și le place să cheltuiască mulți bani. Apoi vine o categorie care nu are nume, eu îi spun clasa muncitoare bogată. Aceștia câștigă peste un milion de dolari pe an, dar nu au averi stabile pentru că sunt îmbogățiți peste noapte sau nu știu să-și gestioneze bine finanțele. În orice caz, și ei cheltuiesc mulți bani. Apoi sunt oamenii care au averi de peste cinci milioane de dolari. Aceștia sunt adevărații bogați. iar cei ultra bogați sunt cei care au averi de peste treizeci de milioane de dolari. Sunt două sute de mii în toată lumea și pe lângă ei, mai există 15 000 de miliardari în lume.

Am hotărât că piața noastră țintă e alcătuită din două grupuri: clasa muncitoare bogată, pentru că oamenii ăștia, deși au venituri mari, tot trebuie să meargă zi de zi la muncă și mulți dintre ei muncesc din greu. Și am mai descoperit în cercetările noastre că există o categorie de oameni destul de bogați nu doar în Statele Unite, ci în întreaga lume, care locuiesc în orașe mai mici care nu au nici un fel de rețea locală de socializare. În viața reală, mă refer. Sunt prea puțini oameni bogați în zona lor, așa că nu există cluburi private. Rețeaua noastră le-ar oferi ocazia să se conecteze cu oameni bogați din toată lumea. Deci acestea sunt grupurile pe care vrem să le atragem.

Deci trebuie să fie cel puțin milionari în dolari.
Corect. Și există treizeci de milioane de oameni în lume care câștigă peste un milion de dolari pe an. Deci avem o piață neexploatată. Nu înțeleg cum de nimeni nu s-a gândit la ideea asta până acum.

Dacă un utilizator nu e mulțumit de site și vrea să-și dezactiveze contul și să primească banii înapoi, e posibil?
Nu dăm banii de intrare înapoi sub nicio circumstanță pentru că vrem să evităm situațiile neplăcute care ar putea apărea, de exemplu, oameni care să dea banii doar ca să intre puțin și să arunce un ochi pe rețea, în viețile altora. Regula e așa: Odată ce te alături, dacă anul viitor nu vrei să mai achiți taxa de membru, îți suspendăm contul. Dar nu e anulat pentru totdeauna. Dacă plătești taxa de inițiere, rămâi membru pentru totdeauna. Deci poți să-ți suspenzi contul, dar la fel de bine îl poți relua oricând.

De ce aveți limita de vârstă de la 21 de ani în sus? N-ați auzit de copiii bogați de pe Instagram?
Da, am auzit. Dar legile pentru minori diferă în toată lumea. Plus că ar fi ciudat să avem pe rețea tineri de 18 sau 19 ani care se laudă că au băut. Asta pentru că în Statele Unite e ilegal, chiar dacă la ei în țară e legal să bea alcool de la 18 ani. Așa că ni s-a părut mai simplu să setăm regula la 21 de ani.

Veți permite conținut pentru adulți pe site? Nu doar alcool, dar chestii pornografice, să zicem?
Cred că nu. Nu ne-am gândit la asta prea mult, dar cred că pornografia e intimidantă pentru mulți și nu vrem ca unii să se simtă inconfortabil.

Cât ați lucrat la site până să-i dați drumul?
Am făcut doi ani de cercetări ca să-mi dau seama dacă e un concept viabil. De când am hotărât să fac prima mișcare, am lucrat la el doi ani. Deci, în total, a fost o muncă de patru ani.

Am văzut că site-ul pare setat în platforma de blogging Wordpress. Ți se pare o platformă sigură în ce privește securitatea?
Nu pot comenta despre platforma pe care am folosit-o pentru design, dar pot să-ți spun că avem încredere maximă în rețeaua noastră.

Un screenshot cu sursa site-ului, care a fost făcut în Wordpress.

Te-ai plasat în categoria celor mai bogate personalități. Pot să te întreb care e cel mai scump lucru pe care îl deții?
Nu prea ți-ai găsit persoana potrivită care să-ți răspundă la întrebare, pentru că mie nu-mi place să adun obiecte, ci experiențe. Sunt muzician și cel mai mult îmi place să-mi cheltuiesc banii pe experiențe. Trăiesc modest și urăsc să adun lucruri scumpe. N-am nimic împotriva persoanelor cărora le place să-și cheltuie banii pe obiecte. M-am certat rău cu soția acum vreo doi ani pentru că am dezbătut dacă ar trebui să existe sau nu mașinile Aston Martin. Eu nu vreau așa ceva, dar mă bucur că alții le cumpără. Sunt opere de artă în mișcare. Ea nu crede că ar trebui să existe deloc. Deci dacă vrei o discuție pe cinste la băut într-un bar, deschide subiectul ăsta.

Am citit că înainte ai fost DJ și compozitor înainte să ajungi dirijorul filarmonicii din Minnesota. Când ai devenit antreprenor?
Am avut o companie de software micuță timp de douăzeci de ani. Nu prea vorbesc despre asta pentru că nu vreau să atrag atenția de la cariera mea muzicală. Am mai avut și alte proiecte destul de cunoscute, dar lumea nu știe că am fost asociat cu ele și nici n-am chef să vorbesc despre ele. În orice caz, am fost antreprenor de când mă știu, nu e ceva nou pentru mine.

Urmărește-l pe Jules Suzdaltsev pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește mai multe despre rețelele de socializare:

Întrebarea zilei: Ne face Facebook narcisiști?
Cinci lucruri pe care le-am învățat în 40 de zile de ban pe Facebook
Poți să rămâi fără cetățenie dacă scrii nasoale pe Facebook
În Turcia, dacă postezi pe Twitter litera „k”, poți face zece luni de închisoare