Altruismul înseamnă altceva în noua eră a internetului

Un eveniment al centrului pentru Altruism Eficient. Foto de pe site-ul organizației.

Campaniile sociale precum Provocarea găleții cu gheață și Selfie-ul fără Machiaj sunt peste tot, nu mai poți scăpa de ele. La un moment dat, cel puțin o persoană din lista mea de prieteni de pe Facebook a alergat până în altă țară sau a mers cu bicicleta în jurul lumii pentru o cauză nobilă. Evident, acest altruism e lăudabil și îi inspiră și pe alții, dar e de înțeles să te întrebi dacă nu cumva există un mod mai eficient și mai ușor de a face acte de caritate.

Altruismul eficient e o mișcare socială dedicată maximizării potențialului actelor de caritate. Are scopul de a convinge oamenii să își ofere o parte semnificativă din timp și din bani pentru a îmbunătăți lumea și pentru a face asta cât mai eficient din punct de vedere al costurilor. Altruiștii eficienți se întreabă cum pot face cât mai mult bine cu banii, timpul și eforturile proprii. Cum ne putem alege o carieră ținând cont de lucrurile astea? Și cum putem folosi cel mai bine informațiile științifice pentru a ne susține deciziile?

Niel Bowerman, co-fondator și director de Proiecte Speciale la Centrul pentru Altruism Eficient din Oxford, a accentuat că scopul suprem al altruismului eficient e să analizeze și apoi să încerce să rezolve cât mai multe probleme ale lumii. „Ne întrebăm, pur și simplu, unde putem avea cel mai mare impact, nu ne legăm de o zonă sau de o cauză anume.”

Mișcarea a avut parte de multă publicitate anul trecut, când influentul filosof Peter Singer a ținut un discurs TED prin care i-a îndemnat pe oameni să se asigure că acțiunile lor sunt „raționale, eficiente și bine direcționate.” În momentul în care scriu acest articol, clipul are 1 100 050 de vizualizări. De curând, 180 de altruiști eficienți s-au reunit ca să învețe unii de la alții, să colaboreze și să construiască prietenii la Summit-ul Altruismului Eficient din San Francisco. Și în Marea Britanie au loc evenimente similare. E clar că mișcarea a început să prindă contur.

Filosoful Peter Singer. Foto via Wiki Commons.

Bowerman spune că mișcarea a luat naștere prin trei curente cheie. Primul e creșterea dezvoltării bazate pe informații. Al doilea e o comunitate raționalistă înfloritoare, influențată de cercetări asupra înclinațiilor cognitive făcute de autorul cărții Thinking, Fast and Slow, Daniel Kahneman, care explică cele două moduri ale gândirii umane – cel rapid și emoțional pe care avem tendința să-l folosim cel mai des, și cel încet, logic, pe care deseori îl ignorăm. Ideea e că în momentul de față punem prea mult accentul pe judecata umană irațională. Ar trebui să ne direcționăm eforturile și banii spre o cauză care le va folosi cel mai bine, nu spre cauza care ne atinge o coardă sensibilă la un moment dat.

Al treilea motiv pentru creșterea altruismului eficient, potrivit spuselor lui Bowerman, este „extinderea cercului moral”, promovat de Peter Singer. „Ideea e că trebui să ne pese nu doar de oamenii din comunitatea noastră locală, dar și de oamenii situați la foarte mare distanță de noi.” Singer a oferit un exemplu convingător în discursul TED: dacă antrenarea unui câine-ghid pentru nevăzători costă 40 000 de dolari în America, dar operația prin care o persoană oarbă se poate vindeca într-o țară în curs de dezvoltare costă între 20 și 50 de dolari, ce ai alege: să antrenezi câinele sau să vindeci între 800 și două mii de persoane nevăzătoare? Prin Altruismul Eficient, nu mai facem bine doar în zona din apropierea noastră, ci acolo unde putem avea un impact cât mai mare.

Discursul TED al lui Peter Singer

Mulți altruiști eficienți și-au asumat obligația de a dona porțiuni substanțiale din veniturile lor – cea mai obișnuită fracțiune e de zece procente. Will MacAskill, cercetător și filosof la Emmanuel College, Cambridge, scrie în prezent o carte – Altruismul Eficient – care va ieși pe piață în 2015, și e co-fondator al organizațiilor non-profit 80 000 Hours și Giving What We Can, în cadrul Centrului pentru Altruism Eficient. Și-a asumat obligația să doneze tot ce câștigă pe an peste suma de 20 000 de lire. Ca președinte al mișcării 80 000 Hours, care și-a luat numele de la numărul înspăimântător de ore în care lucrăm de-a lungul carierelor noastre, oferă consiliere celor aflați în căutare de joburi.

„Sondajele recente sugerează că aproximativ 75 de procente dintre studenții pe cale de absolvire consideră impactul social unul dintre factorii importanții în funcție de care își aleg cariera”, a explicat Bowerman. „Practic, «care dintre aceste joburi mă va ajuta să am un impact mai mare?» e o întrebare dificilă, dar factuală. Nu poți răspunde la ea după un proces scurt de gândire, trebuie să colectezi informații. Și asta face mișcarea 80 000 Hours.”

MacAskill speră ca organizația să devină un loc frecventat de toți carieriștii. „E un scop pe termen lung, dar cred că e posibil”, a spus el. „În vreo zece ani, după facultate, va fi la ordinea zilei ca tinerii să-și aleagă o carieră care să-i ajute să aibă impact în lume. La fel cum toată lumea își dorește acum să aibă un job cu un salariu cât mai bun.”

Directorul Grupului Studenților de la Cambridge, Matthew van der Merwe, e convins de asta. „Altruismul eficient mi-a influențat ambițiile în carieră”, a spus el. „Îmi aleg cariera în funcție de posibilitățile altruiste pe care mi le oferă și am folosit resursele mișcării 80 000 Hours ca să-mi dau seama ce carieră ar fi mai potrivită pentru mine.”

Una dintre ideile mai de stânga e că oamenii ar trebui să lucreze la un job bine plătit pentru o companie considerată non-etică – de exemplu un job bine plătit în finanțe – cu intenția de a dona o parte din banii pe care îi câștigă unor cauze nobile. „Mulți oameni nu se gândesc la asta când își aleg cariera”, a recunoscut MacAskill. „Nu e ceva care să intre în radarul lor, dar am făcut progrese imense în acest sens: i-am informat pe oameni că au această opțiune, le-am deschis ochii.”

Fostul programator Jason Trigg a ajuns pe prima pagină a ziarului Washington Post anul trecut, după ce și-a donat jumătate din salariul câștigat pe Wall Street Fundației Împotriva Malariei/Default.aspx). Până acum, printre cei consiliați de organizația 80 000 Hours se numără și Matt Gibb, care a spus că va dona 33 de procente din veniturile sale în scopuri caritabile, Robbie Shade, care lucrează ca software engineer pentru Google și Alex Foster, CEO al aplicației Race Yourself pentru Google Glass.

A doua organizație cu sediul la Centrul Altruismului Eficient e Giving What We Can – co-fondată de MacAskill și de dr. Toby Ord în 2009 – iar aceasta are ca scop eliminarea sărăciei globale și membrii ei donează cel puțin 10 procente din venituri în acest scop pe tot parcursul vieții lor. În prezent, are 614 membri și donații de 194 de milioane de lire. Un alt aspect, mai complex al organizației, e cercetarea prin care evaluează cât de eficiente sunt acțiunile ei caritabile și cât de profitabil poate folosi fondurile.

Deși promovează abordări mai puțin ortodoxe, Altruismul Eficient critică anumite aspecte ale unor curente caritabile precum Provocarea Găleții cu Gheață. După cum a argumentat MacAskill într-un articol pentru Quartz, oamenii participă la astfel de curente ca să obțină un fel de licență morală. „E un termen folosit de psihologi”, a explicat el. „Atunci când cineva face o faptă bună, cresc șansele ca aceeași persoană să facă ceva imoral după o perioadă de timp. E ca și cum fapta bună ar putea compensa pentru acțiunile lor nocive.” MacAskill numește „donațiile greșite” „canibalizarea fondurilor” – banii se duc doar la anumite cauze celebre și nu mai rămân deloc bani pentru cauzele disperate.

Cred că tinerii au vrut dintotdeauna să fie altruiști, a spus Bowerman. În ziua de azi, cu ajutorul internetului, putem face bine în lume mult mai ușor. Iar altruismul eficient încearcă să le ofere oamenilor instrumentele necesare, ca ei să-și poată folosi spiritul altruist pentru a avea un impact cât mai mare în lume.”

@HuwOliver

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește mai multe despre altruism și proiecte caritabile:

Doar pentru că-ți verși o găleată de apă în cap nu înseamnă că ești filantrop
De ce o porcărie mișcarea „Cocoșel în ciorăpel”
Cea mai nașpa parte a provocării găleții cu gheață sunt oamenii care o critică
Am fondat o organizație caritabilă în zona de război siriană