FYI.

This story is over 5 years old.

Muzică

Am ascultat 12 ore de colinde românești ca să cred din nou în Crăciun

Mi-am făcut un playlist, mi-am luat un moș de ciocolată lângă mine, mi-am făcut o cruce și am dat play.

E din ce în ce mai greu să intru în spiritul Crăciunului. Tonele de produse de sezon mă duc cu gândul la consumerism, filmele despre Crăciun sunt o propagandă hollywoodiană menită să mă facă să dau bani pe cadouri, iar luminițele o formă de populism prin care politicianul mulțumește omul care salivează după chestiile astea. Așa cum zice și poezia, „Am rămas la toate rece".

Cum nu e de mine să fiu un cinic mizantrop și cum de-a lungul vieții am luat în serios sfaturi muzicale ca „rupe-te până dai la gâște", am apelat la colindele românești pe care le ascultam prin casă când eram copil și-l așteptam cu drag pe Moșul, în speranța că vor trezi în mine spiritul sărbătorilor. Mi-am făcut un playlist, mi-am luat un moș de ciocolată lângă mine, mi-am făcut o cruce și am dat play. Oricum, speranța moare la ultima piesă.

Publicitate

Dimineață Hrușcă, că vorbește de „sculați gazdă"

Am zis să-ncep cu trei albume de la Hrușcă, așa, la cafea. Nu ai cum să dai greș cu șeful la colinde, care „se trage" din Ierud, un sat din Maramureș, versiunea română a Mordor-ului. Legenda spune că acolo au făurit orcii lerul, împreună cu inelul lui Sauron. Amândouă au adus la fel de multă tristețe și suferință lumii.

Nu mi-au trebuit mai mult de cinci piese să-mi dau seama că am făcut o mare greșeală și am început să am dubii serioase cu privire la toată treaba asta cu colinde non-stop. M-am gândit să beau ceva, dar era devreme și mai aveam chestii de făcut. Așa că mi-am făcut un mic dejun lejer, să uit de „ciucuri verde de mătase" și de îndemnuri de genul „sloboză-ne gazdă-n tindă".

În timp ce-mi băteam ouăle, mic-dejunul oricărui tânăr bărbat care stă singur, mi-am dat seama cum stă treaba cu Hrușcă. Dacă-l asculți în fața laptop-ului, îți vine să scoți bateria dispozitivului și să o dai de ușa creștinului până ajunge se semene cu o cetiniță. Sunt multe regionalisme în colinde.

Dar dacă asculți în timp ce gătești, parcă totul se îmbină într-o armonie universală. Poate pentru că ai mei îl puneau când eram mic la casetofonul din bucătărie, în timp ce făceau de mâncare, și asta mi-a rămas în subconștient. Ideea e că Hrușcă interpretează muzică de făcut cozonaci. Eu nu știu să fac, așa că am trecut la alte materiale.

La prânz, Colinde pentru România, că asimilez expresii românești fără sens

Când am văzut tracklist-ul compilației Colinde pentru România, am zis că tre să-i dau o audiție. Toți interpreții au nume 100% de colindători: Constantin Enceanu, Petrică Mîțu Stoian, Steliana Sima sau Mariana Ionescu Căpitănescu. E și Raoul acolo, DJ-ul, pentru care nu am o explicație. Probabil a intrat în studioul greșit și nu știa cum să se scoată. Dar m-a atras și titlul materialului. E doar o chestiune de timp până o să ajungă hashtag. Parcă și văd statusurile de Facebook: „Ninge afară și eu mă gândesc la diaspora. #colindepentruromania".

Publicitate

L-am pus pe fundal în timp ce lucram la alte chestii. Toate piesele sunau la fel ca la Hrușcă, doar că erau „sparte" de niște interludii menite să-l țină pe ascultător în priză. Pe mine m-au băgat într-o confuzie totală. Îmi poate explica cineva ce naiba înseamnă „bate vântu toaca-n cer"? Chiar există expresia asta sau e doar o alăturare de cuvinte random? Că așa pot scrie și eu colinde. De exemplu: „sfântă-i dimineața florilor de mere" sau „s-o julit văzduhu-n coate!"

După masă, muzică bisericească, că e undeground

A trecut și prânzul și răbdarea mea se ducea ca magii prin deșert, fără nicio stea pe cer. Spre surprinderea mea, Corul Național de cameră Madrigal a fost ok. Am ascultat albumul Colinde de Crăciun și cântece sacre , aceleași colinde, dar interpretate super fain. Adică, na, e un cor, cu asta se ocupă, e normal să sune bine. Repetă tot anul pentru un turneu în decembrie, în cele mai importante biserici din România. Adevăratul underground. Dar, tocmai când nu-mi venea să cred că am găsit ceva decent, am urmat niște cover-uri de la colindele englezilor, germanilor și argentinienilor (cine ar fi crezut?) și nu m-am încumetat mai departe.

Seara, colinde-pop, că-s la fel ca bormașina vecinului

Am ales albumul Colinde Magice , de la Cleopatra Stratan, pentru că speram ca vocea de prunc să-mi amintească de frumusețea omătului and shit. M-a făcut în schimb să-mi doresc să aud bormașina vecinului, așa cum face în momentele alea speciale când încerc să citesc. Mi-am și aplecat capul spre peretele comun, poate, poate, dar nu s-a întâmplat.

Publicitate

Cleopatra, care nu are treabă cu Egiptul, ci cu Republica Moldova, nu știe să cânte. Când vin notele mai înalte, sare taică-su, Pavel Stratan, să o acopere cu backing vocals. Pe pagina lui de Wiki scrie așa: „Muzica pe care o face nu poate fi catalogată. Este un amestec de stiluri. Nu se știe exact cât la sută este inspirație și cât la sută muzică originală." Nu te lăsa înșelat. Muzica poate fi catalogată. Asculți trei versuri și realizezi că îți irosești viața. Mai ales că pe albumul ăsta este o combinație de pop cu colinde. Prefer bormașina.

Am zis că nimic nu poate fi mai rău. Așa că l-am ales pe Fuego.

Noaptea, Fuego, pentru că pare mișto prin comparație cu altele

Fuego a fost o surpriză plăcută, deși are o reputație nu tocmai bună pe internet, de când a făcut o piesă în care îi zice maică-sii să împodobească bradul. Și restul pieselor sunt la fel de necomestibile, dar cu cât îi ascultam mai mult albumele, mi-am dat seama că nu reciclează în halul în care o face Hrușcă. Poate nu am auzit eu destule albume, slavă Domnului, dar parcă toți scot aceleași piese, numai Fuego pare să mai scrie una, două noi. Am fost mai fericit ca un porc care se tăvălește în propriul rahat. După ce auzi O, ce veste minunată! de un număr care părea că a atins ordinul milioanelor, știi ce bine a fost să aud Casa părintească nu se vinde ? Frate, era ca Beethoven. Dar e totuși Fuego, și-s piese despre Crăciun, și despre cum îi e dor de tatăl lui. Nu ăla biologic, că el nu împodobește bradul, ci Iisus, Tatăl nostru, al tuturor.

Am revenit la vechile căcaturi, fără nicio speranță. Am lăsat un colaj de pe Youtube să-mi fie coloană sonoră și am auzit toate versiunile posibile de la piesa Sus la poarta Raiului, până nu mi-a mai păsat nici de colinde, nici de viață și m-am dus la somn, ca să scap. Fuck this și sară bună!

Urmărește VICE pe Facebook.

Citește mai multe despre Crăciun:
Ghidul VICE pentru cum va fi petrecerea tristă de Crăciun de la birou
Cele mai nasoale piese românești despre Crăciun din ultimii ani
Cum este să lucrezi de Crăciun și de Revelion în România
Moş Crăciun e un drogat