FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Am descoperit oja la 35 de ani și m-am îndrăgostit de acetonă

Totul a început când m-am hotărât să-mi zugrăvesc apartamentul.

Totul a început când m-am hotărât să-mi zugrăvesc apartamentul. M-am mutat pentru două săptămâni la prietena mea Ioana, care într-o seară, în bucătărie, în timp ce stăteam la vorbă, mi-a dat unghiile mici și roase de-o viață, cu ojă! Pentru că port un aparat dentar, nu mai pot să-mi rod unghiile de ceva vreme. M-am trezit că îmi cresc non-stop și le simt tare dubios, ca pe un organ străin. În plus, se murdăresc rapid și toată ziua stau și le spăl și mă întreb dacă nu există de fapt un rost ascuns al ojei pe unghiile lungi, despre care nu vorbește nimeni.

Publicitate

„Nu trebuie să ai unghiile lungi, ca să te dai cu ojă", mi-a spus Ioana și mi-a arătat o cutiuță miraculoasă în care îți bagi degetele ca într-o buretieră de-aia scârboasă pentru numărat bani, doar că le scoți imaculate și îmbibate de acetonă. Miam! Ultima dată când am încercat eu să șterg ojă de pe unghiile mele, am folosit vată și m-am chinuit juma de oră, cu-o acetonă diluată. Era în '87. Simt că trăiesc viitorul.

Apoi a început tripul: mi-am băgat și mi-am scos degetele din cutia cu burete de sute de ori, până a început să mă usture pielea și Ioana mi-a dat o cremă hidratantă să mă protejeze de mine însămi. Mi-am cumpărat patru nuanțe de ojă: bleu, albastru, mov si grena. M-am dat cu toate și cu combinații de patru luate câte patru, dar nu mi-a mai plăcut niciuna, așa că am încercat și toate culorile Ioanei. Noroc că am fost oprită din această vrie de o excursie la Londra în care n-am apucat să pun în bagaj ojă și acetonă. Pentru prima dată am rămas cu unghiile vopsite mai mult de o zi. Mă rodea. Voiam să le șterg. Să iau altă ojă. Am reușit să fac asta la întoarcere, în aeroport. Am găsit fix nuanța dorită, pe care o aveam (cumva) deja pe unghii, dar era o chestie dubioasă, DIY, pe care mi-o făcusem din albastru plus grena, pentru că nu avusesem acetonă să mă șterg. Am găsit și acetonă, nu în cutie magică, ci niște pad-uri cu calciu, într-o farmacie, că magazinele de cosmetice nu au voie să vândă așa ceva. Aveam curând să aflu de ce.

Publicitate

Zborul meu a fost lung. Ei au zis două ore jumate, dar s-a simțit ca fiind patru, de parcă am mers pe banda întâi. Când mai aveam puțin peste o oră până la destinație, mă plictisisem grav. Avionul zbura atât de lin, încât mi se părea că stăm pe loc. Ăsta e un moment bun să-mi dau unghiile cu ojă, m-am gândit. Acum n-aș simți că pierd timpul. Dar mai întâi trebuie să le șterg. Așa că am luat pe șestache cutia cu discuri de vată îmbibate în acetonă și m-am dus la baie, ca să nu miroasă. Mi-a luat mai mult decât cutia magică. Când am ieșit, deja stăteau doi bărbați după mine la coadă. M-am pus în banca mea, hotărâtă să nu mă dau cu ojă. Dar continua să mă roadă, ca gândul păcătosului. M-am imaginat făcând asta. Apoi mi-am zis că gândesc prea mult, am scos oja și am început să mă dau, jumate pe piele, jumate pe unghii, că nu prea era lumină de așa ceva. Mi-am pus chiar și pe încheietură. Când am ajuns la al șaselea deget, am auzit de la geam: „Da mai aveți mult cu aia domnișoară, că ne-ați intoxicat aici."

Portughezul dintre noi, care citea un ghid de conversație româno-portughez, a început să râdă. Un alt român din spate a dat drumul la aerul condiționat. Mi-era oficial super rușine. Mi-am zis: fii tare, durează puțin. „Mă scuzați, nu mi-am dat seama că miroase. Mă plictiseam". Oja aia a naibii mirosea mai tare ca acetona. Poate pentru că nu avea calciu. „Eu și pe soția mea o trimit pe balcon, că e toxică rău", a adăugat colegul de bancă, dar eu, care nu fumasem de trei zile, mă bucuram la miros. M-am întors la domnul din spate și l-am rugat să dea aerul mai încet, că-mi flutura părul. „Efectul ojei, domnișoară", s-a auzit de la fereastră. Un corp străin care crește din mine și poate fi ținut sub control doar dacă îl scrijelești cu o pilă îmi acaparează timpul și mă transformă într-o piți care se dă cu ojă în avion, și-ntr-un junkist de acetonă. Îmi vine și să mă scarpin în cap toată ziua. Senzații noi. Și cum nu pierdeam destul timp cu ștersul și datul ojei, acum am descoperit și nail art pe Pinterest.

Să continue Ioana să-și facă manichiura? Votează în comentarii!
a. Da
b. Nu
c. Doar în avion

Urmărește VICE pe Facebook

Mai vezi și alte dubioșenii pe fashion
Unghiada
Frate, ce-i cu cizmele astea?
Lână de câine