Am discutat cu românii care au stat la coadă la vot în Londra

5 600 de români au apucat să voteze duminica trecută în Londra. Însă peste trei mii au stat la coadă degeaba. De-gea-ba. Li s-au închis ușile secțiilor de votare în nas. Și eu locuiesc în Londra și deși n-am apucat să merg la vot, am urmărit pe Facebook cozile și comentariile. M-am gândit la cetățenii ăia, la cum bravează ei vremea britanică ca să-și spună părerea. Dar ei se puneau nu doar cu vremea, ci și cu autoritățile române… Vârstnicii nu s-au mirat că mii de oameni din diaspora au stat la coadă ore întregi, pentru că regimul comunist i-a antrenat la asta în viață. Dar pentru generațiile mai tinere sau pentru cei care au prins gustul democrației vestice, a fost o absurditate. Am sunat câțiva wannabe votanți, ca să văd cât frig le-a intrat în oase și câtă furie le-a hrănit scandările.

VICE: Cum a decurs actiunea in timpul zilei?
Dan, technical tester: Am ajuns la secția de la consulatul român pe la 12, erau vreo 30-40 oameni la coadă. Nu a durat mai mult de 30 de minute. Deși mergea totuși încet, atmosfera era ok. Ploua. Lumea fuma și își vedea de treabă. Discuta fiecare cu insoțitorii. Nu am prins partea nasoală a votării.

Ai fi stat ore întregi la coadă dacă ajungeai mai târziu?
Nu cred, o lăsam pentru turul doi.

VICE: Câte ore ai stat la coadă?
Laura, jurnalist: Mai bine de cinci ore şi am pus ştampila cu vreo 40 de minute înainte să închidă uşile. În clădire se intra cu târâita. În timp ce oamenii strigau afară „Nu ple-căm, fără-să-votăm", înăuntru se vorbea în şoaptă. Am votat rapid, cam în 45 de secunde, cu una dintre cele trei ştampile existente. Îmi scrisesem, ca mulţi alţii, declaraţia afară.

Cum a decurs așteptarea?
Când am ajuns la prânz şi am văzut coada cam pe două sute de metri, am zâmbit şi am observat aceeaşi expresie pe chipul multora. Câte unul mai citea un update de pe Facebook, altul îl cita pe Petre Ţuţea.

Spre seară, discuţiile s-au schimbat. „Hai să strigăm, cei din spate n-au nicio şansă să voteze", a spus o doamnă de lângă mine care se zgribulea lângă soţul ei. „Da, hai", am zis eu. „Nu măi, cheamă ăştia poliţia, n-avem cum", a spus un nene scund cu mustaţă. M-am uitat pe Facebook, „la Paris se cântă imnul" le-am zis. „Ce mişto, dar n-avem cum. Îi deranjăm pe oamenii care stau în zonă."

Din faţă s-a auzit timid o voce de fată: „Vrem ştam-pi-le, vrem ştam-pi-le". S-au mai alăturat doi, trei, s-a format un cor şi ca un ecou ce reverberează de la uşile grele de lemn ale ICR-ului până la sfârşitul cozii, am scandat. Ne era clar că programul nu va fi prelungit, că vor fi câteva sute de oameni rămaşi fără vot, dar aveam de gând să vociferăm nedreptatea. Am cântat şi noi imnul.

Ai auzit comentarii de la trecători englezi?
Spre seară am vorbit cu un englez care îşi aştepta prietena româncă să voteze. „Şi chiar nu-i vor lăsa să voteze? E dreptul vostru", mi-a spus în timp ce se uita cam incredul la coada de afară.

Ce părere ai despre înaintarea greoaie la coadă?
E simplu, intenţie voită de încetinire a votului din diaspora. Organizarea proastă nu a fost o coincidenţă.

VICE: Tu câte ore ai stat la coadă?
Marian, constructor: Am ajuns pe la cinci jumătate. La nouă mai erau cam 50 de oameni înaintea mea. Au închis porțile și au dispărut repede de acolo.

De ce crezi că sute de oameni nu au apucat să voteze?
Nu știu ce să cred. Poate a fost mâna PSD-ului, poate a fost dezorganizarea noastră tradițională. Sau poate au crezut că n-o să vină lumea la vot. Dar este inadmisibil să fie o secție cu trei cabine și patru sau cinci ștampile, din care una s-a pierdut, pentru atâtea mii de oameni. La un moment dat s-au terminat și formularele. Trecuse prea mult timp, oricum, până s-au hotărât să împartă formularele afară, era prea târziu.

Mergi la turul doi?
Da. Merg de dimineață, și îmi voi completa formularul de acasă. Am înțeles că va fi disponibil pe internet.

VICE: Ce reacție ai avut când ai văzut coada?
Noemi, artist vizual: Stupoare. Când am văzut că se prelungește pe două străzi… Nu am mai văzut așa ceva, decât la concerte poate.

Ai avut speranțe că apuci să votezi?
Speram să se prelungească orarul. Erau sute de oameni afară la ora nouă. Eu am stat de pe la șase până la zece, când orice speranță era pierdută. Mai aveam încă vreo 20 de metri până la ușă, ajunsesem cumva pe la mijlocul cozii.

Ai mai stat vreodată așa de mult la o coadă?
Nu. Ceva similar am mai trăit odată când eram copil, pe vremea când se stătea la coadă la lapte.

Cum a escaladat tensiunea?
După ore întregi de așteptat oamenii erau înghețati de frig. Inițial s-au făcut glume cu Ponta, apoi au început să scandeze „Vrem să votăm, nu plecăm". Apoi s-a strigat „Jos Ponta", "Jos comuniștii". Când a apărut poliția, oamenii au început să strige și în engleză. Cu toată frustrarea, lumea a fost civilizată.

Care crezi că-i dedesubtul situației?
Imposibil să fie un accident. Nu se poate spune că nu știau câți români sunt în Londra. Au fost mult prea puține secții. Poate nu le-a păsat de părerea diasporei, încălcând dreptul constituțional al oamenilor.

Andreea, lector universitar: Eu am așteptat la secția ICR de la ora două jumătate. A fost manipulat totul chiar pe față, astfel încât să meargă cât mai încet. Se știe că diaspora votează anti-establishment, și că PSD-ul nu va primi voturi. Cel mai mult s-a strigat „Jos Ponta", era clar că nimeni nu va vota cu el. Am simțit că toată lumea avea același sentiment: că alegerile sunt sabotate.

De la două până la zece seara, cât ai avansat?
Având în vedere că am sărit coada, am ajuns în față de tot la ora nouă. Mulți au sărit coada, adică veneau mai târziu și se alăturau prietenilor care erau mai în față. Când am văzut asta, am făcut și eu la fel. Spre sfârșit oamenii erau deja disperați, s-au împins și așa am ajuns în fața ușii, pe trepte.

Când a început lumea să se agite?
Pe la patru după-masa am aflat că până atunci votaseră cam 870 de oameni. La ora aceea nu ajunseserăm nici la jumătatea cozii. Atunci ne-am dat seama că s-ar putea să nu ajungem înăuntru. De pe la cinci jumătate, șase, lumea a început oarecum în glumă să scandeze. La opt jumătate erau deja furioși. Am început să batem în ușă și să o împingem. S-au ținut mici discursuri, apoi s-a cântat imnul, am început să plângem, era un moment emoționant.

VICE: Ai fost ultima persoană care a apucat să voteze, cum ai reușit?
Monica, doctorand inginerie medicală: Am așteptat de la ora două, am venit din Oxford pentru a vota. După ora opt, totul a devenit dramatic. Cei de la ICR au chemat poliția londoneză. Un grup de bărbați au încercat să împingă ușile, gândind că, dacă intrăm, trebuie să ne lase să votăm. Vreo doi dintre ei au fost și loviți, dar nu de poliție, ci de cineva din înauntrul ICR-ului. La fără zece minute au încuiat ușa. Pe la fără cinci minute au deschis ușa, ca să iasă votanții dinăuntru. În momentul acela eu și încă vreo patru persoane am profitat de ocazie și ne-am strecurat printre ei și am intrat.

Ce impresie ți-a făcut evenimentul?
Pe lângă argumentele emoționale care sunt foarte puternice, impresia mea a fost că intenționat s-a încetinit procesul de votare. Intrau grupuri foarte mici în clădire, de cinci, zece persoane, și asta doar când erau chemați. Asta când se știe că sunt aproximativ o sută de mii de români în zona Londrei. Nu erau suficiente ștampile, se trăgea de timp. Nu formularele au fost problema, pentru că erau completate de afară, au fost împărțite la coadă încă de pe la ora patru.

Ce păreri au avut colegii de alte naționalități despre votul românesc?
Toată lumea a fost șocată. Dacă ne-am aștepta poate de la o țară ca Ucraina la așa ceva, totuși noi suntem în UE de atâția ani. Ce mi se pare cel mai trist însă este că mesajul care ni se transmite este că țara nu are nevoie de noi, nu are nevoie de votul nostru.

Mai citește despre vot:
Votul diasporei a fost pentru BEC ca un elefant îndesat într-un Trabant Și care-i problema dacă îmi fură un cocalar votul? Tu de ce nu mergi la vot?Întrebarea zilei: Ai vota cu Ceaușescu?