Am fǎcut testul dependenţei de Internet şi mi-a ieşit pozitiv

Dependenţa de Internet nu e o afecţiune recunoscutǎ oficial, dar când am căutat „ajutor dependenţă internet" Google mi-a găsit o serie de centre de reabilitare pentru aşa ceva, o listǎ de terapeuți care se ocupǎ cu aşa ceva şi un grup de sprijin numit Internet & Tech Addiction Anonymous.

Mǎ ţin departe de droguri şi alcool de multǎ vreme şi ştiu suficient de multe despre dependenţe ȋncȃt sǎ recunosc exact ceea ce se ȋntȃmplǎ ȋntre mine şi Internet: ȋncerc sǎ umplu un gol din interior ce nu se lasă astupat de nimic din exterior. Netul îmi dă dopaminǎ, atenţie, amplificare, conectare şi evadare. Dar mǎ şi distrage, dezamǎgeşte şi paralizeazǎ ȋn timp ce ȋmi creează o falsǎ impresie de sine. Mǎ simt de fiecare datǎ de parcă adun resturile din ce-a mai rămas din mine pentru ȋncǎ un high penal pe dopaminǎ.

Nu ştiu ce fac, ȋn ultima vreme am senzaţia cǎ netul e singurul lucru care mǎ ţine pe linia de plutire. De parcă n-ar exista limita ȋntre unde mǎ termin eu şi unde ȋncepe netul. Ȋncepe sǎ-mi fie fricǎ…

Totuşi, obsesia mea cu netul o fi una reală? M-am hotǎrȃt sǎ rǎspund la ȋntrebarea asta printr-un test de pe siteul de psihologie Psych Central care se numeşte chiar „Are You Addicted to the Internet?" Chiar dacǎ e cu variantă multiplă, relaţia mea cu netul e complexǎ, aşa cǎ mi-am redactat rǎspunsurile sub formǎ de eseu. Şi nu mi-am făcut public rezultatul pentru transparenţǎ, cȃt pentru cǎ nu-ţi poţi confrunta demonii electronici nicǎieri mai bine decȃt pe internet, alături de ceilalţi dependenţi (şi da, mǎ refer şi la voi, jigodiile de la secţiunea de comment-uri).

1. Cȃt de des ȋţi dai seama cǎ ai stat pe net mai mult decȃt voiai?
Ȋmi place sǎ-mi folosesc iPhone-ul şi la baie. Am petrecut ore ȋntregi pe budǎ fǎrǎ sǎ scot din mine nici un strop. Uneori e buda mea, alteori sunt ieşitǎ ȋn oraş şi merg acolo special pentru asta. Ȋntotdeauna ȋmi promit sǎ stau cinci minute, dar niciodatǎ nu stau doar atât. Cad ȋntr-un hǎu şi mǎ simt bine cǎ dispar aşa, oamenii cred cǎ am murit. Ȋmi place.

Ȋncerc sǎ ȋmi impun reguli pentru folosirea netului. Faptul că vreau să-mi impun reguli ȋnseamnǎ probabil cǎ sunt dependentǎ. Adicǎ oamenii care nu-s dependenţi de chestii n-au nevoie de reguli ca să nu le facă. Pur şi simplu le fac.

Unele din regulile mele includ: zece minute de meditaţie ȋnainte de pornirea mobilului sau a calculatorului dimineaţa, fǎrǎ platforme de socializare pȃnǎ-n prȃnz, maxim 120 de minute pe site-uri de tipul ăsta pe zi, doar douǎ tweet-uri pe zi şi alea doar dupǎ şapte seara şi 24 de ore de detoxificare de net per weekend. Le ȋncalc pe toate ȋn fiecare zi.

2. Preferi distracţie internauticǎ momentelor intime cu partenerul tǎu?
Da, sigur cǎ da. Cu excepţia situaţiei ȋn care partenerul e un strǎin virtual peste care am proiectat o fantezie şi ne luǎm limbile-n gurǎ pentru prima datǎ ȋntr-o camerǎ de hotel.

3. Ȋţi neglijezi treburile casnice ȋn detrimentul statului pe net?
Cȃnd ceva real trebuie fǎcut, cum ar fi fǎcutul patului sau plata facturilor, mǎ simt ca şi cum lucrurile astea mǎ vor omorȋ. Adicǎ mǎ simt ca şi cum o mamǎ crudǎ şi sufocantǎ vine dupǎ mine, iar lumea e alcǎtuitǎ doar din sarcini sisifice ȋn care trebuie sǎ ȋmpingi stȃnca la deal la infinit şi eşti zdrobit iar şi iar. O datǎ spǎlam lenjerie ȋn chiuvetǎ, cȃnd m-a deturnat Twitter-ul: chiuveta a refulat, iar vecina de dedesubt, care tocmai nǎscuse, a trimis administratorul care a dat buzna peste mine şi am crezut cǎ era vreun kilǎr. Deci da.

4. Lucrul cu care te ocupi ȋn viaţa de zi cu zi are de suferit din cauza timpului pe care-l petreci online?
Lucrez online.

5. Formezi relaţii cu oameni noi online?
Prefer sǎ stau pe net şi sǎ mǎ bag ȋn seamǎ cu oameni semi-imaginari la mişto, decȃt sǎ ȋncerc s-o fac ȋn viaţa realǎ cu oameni adevǎraţi la modul serios. Nu cǎ tot ce e pe net ar fi fake. Mi s-a ȋntȃmplat sǎ sudez legǎturi serioase cu oameni pe care nu i-am ȋntȃlnit niciodatǎ (sau poate cǎ mǎ conectam de fapt cu mine ȋnsumi sau cu dorinţa mea ca ei sǎ fie cumva) pe net. Compar uneori oamenii din viaţa realǎ cu oamenii de pe internet şi mǎ-ntreb „de ce nu pot oamenii ǎştia din viaţa realǎ sǎ fie şi ei mai mult ca ǎia internetici?" Poate cǎ e şi pentru cǎ ǎştia reali nu-s pixelaţi. Gafele şi greşelile lor nu pot fi remodelate ȋn vreo formǎ care sǎ-mi convinǎ ca fantezie. Pe oamenii reali tre` sǎ-i vǎd şi ei sǎ mǎ vadǎ pe mine. Cȃnd oamenii nu devin reali, n-au cum sǎ te dezamǎgeascǎ. De-asta-i netul bun pentru lumea tristǎ: poţi fii cu oameni fǎrǎ sǎ fii cu oameni.

6. Oamenii din viaţa ta se plâng că petreci prea mult timp online?
Persoana cu care sunt cuplat mi-a botezat telefonul „Prietenu`". Se bucurǎ cȃnd ȋmi moare bateria. O datǎ m-a ameninţat cǎ mi-l aruncǎ pe fereastrǎ. Ȋl deranjeazǎ mult mai tare modul ȋn care telefonul mǎ ajutǎ sǎ ȋl ignor, decȃt orice act sexual pe care l-aş putea face cu o altǎ persoanǎ. Ȋi explic cǎ nu-l ignor pe el, ignor realitatea din jur. Din pǎcate pentru el, el e real…

7. Ai vreodatǎ tendinţa să devii defensivă cȃnd te ȋntreabǎ cineva despre ce faci online?
Accentul e mai degrabǎ pe actul de a fi online, ȋn sine, decȃt pe vreun lucru pe care-l fac cȃt sunt acolo. Tweet-uiesc. E mai mult treaba cu buda. Îi zic persoanei cu care sunt ȋmpreunǎ cǎ tre` sǎ fac caca şi dispar pentru tot restul nopţii.

Sincer, mi-e ruşine doar că ȋmi place porno-ul de tip female friendly . Adicǎ ȋmi doresc sǎ nu-mi fi plǎcut treaba asta. Ȋmi doresc ca, atunci cȃnd mǎ uit cum Xander Corvus ȋi linge pǎsǎrica „dǎdacei" Melanie Rio, sǎ nu-mi vinǎ ȋn cap chestii precum: Doamne, tipul ǎsta e aşa de ȋndrǎgostit de ea…! Adicǎ a fost lulea dupǎ ea tot timpul cȃt ea a fǎcut-o pe dǎdaca, iar el a visat la momentul ǎsta şi acum a venit clipa şi sigur va vrea sǎ rǎmȃnǎ cu ea pe vecie!… Ȋmi doresc sǎ nu fi fost aşa.

8. Ai observat vreodatǎ cǎ productivitatea ta are de suferit din cauza timpului petrecut online?
Normal.

9. Ȋţi verifici mailul ȋnainte de a face alt lucru important?
Nici nu prea-mi mai vine sǎ mǎ complic cu email-uri, pentru că ele necesită, de obicei, peste 140 de caractere. Dacǎ trimit vreun email, i-l dictez lui Siri. Ȋmi dau seama cǎ internetul mi-a distrus capacitatea de concentrare ȋn aşa hal ȋncȃt nu mai pot nici sǎ scriu emailuri. Netul m-a scǎpat de dependenţa de email. iPhone-ul m-a ajutat sǎ mǎ las de laptop. Dacǎ laptopul e cocainǎ, iPhone-ul e clar crack, bag crack ȋnainte, ȋn timpul şi dupǎ orice fac.

10. Te enervezi, ridici tonul sau te comporţi rǎu cu persoana care te deranjeazǎ ȋn timp ce eşti online?
Sunt de obicei ȋntr-o stare de comǎ ce nu-mi dǎ voie sǎ fiu conştientǎ de lumea din jurul meu. Cȃnd sunt in cealaltă lume nu te vǎd.

11. Te simţi entuziasmatǎ cȃnd se apropie momentul ȋn care o să intri online?
Am avut frisoane…

12. Ȋţi blochezi gȃndurile negative legate de viaţa ta cu gȃnduri bune despre viaţa ta online?
Frica mea cea mai mare e cea de moarte. Moartea e ȋn regulǎ ca idee, dar muritul ȋn sine, cȃnd simţi cǎ nu mai poţi respira şi atacul de panicǎ final mi se par ȋnfricoşǎtoare. Mi-e fricǎ şi de viaţǎ. Uneori pare suprarealistă. Adicǎ mǎ uit la oameni şi ei aratǎ ca nişte roboţi sau sunt fǎcuţi din cauciuc şi atunci am senzaţia cǎ sunt martorǎ la ridicarea vǎlului de pe ochii celor din Matrix, dar e probabil doar o stare de anxietate. Ȋn momente de genu` ǎsta ȋmi zic „nimeni nu ştie ce se ȋntȃmplǎ aici, de fapt!" Psiholoaga mea nu mǎ poate ajuta. Nu poate explica ce se ȋntȃmplǎ ȋn capul meu mai bine decȃt alţii. Nu mǎ poate scuti de moarte. Nici netul nu poate, da-i un loc bun de branşat la adrenalinǎ. E mai uşor decȃt cu oamenii de cauciuc.

Altǎ fricǎ e cea de respingere. Dacǎ cineva e sǎ mǎ respingǎ, mai bine mǎ resping eu ȋnsămi. Cȃnd o fiinţǎ umanǎ realǎ ȋmi respinge persoana de viaţǎ realǎ sau percep cǎ persoana mea din viaţa realǎ e respinsǎ, am nevoie urgentă de confirmarea cǎ merit să trăiesc pe planetǎ. Metoda prin care accesez confirmarea asta constǎ ȋn strȃngerea de dovezi de afecţiune printr-un avatar virtual care-mi seamǎnǎ.

Tentativele ǎstea de redresare a sinelui meu sau a lipsei mele de sine au ca rezultat garantat un exces de tweet-uri ce curg cascadǎ. Beţiei ǎsteia ȋi urmeazǎ ştergerea integralǎ a tweet-urilor sau a majoritǎţii lor, ştergere cǎreia ȋi urmeazǎ o alunecare a mea ȋntr-o spiralǎ tot mai adȃncǎ a ruşinii.

13. Vǎ este teamǎ vreodatǎ cǎ o viaţǎ fǎrǎ internet ar putea fi plictisitoare, goalǎ sau lipsitǎ de bucurie?
Nu. Cred cǎ ar fi minunatǎ. Mǎ imaginez pe o plajǎ stȃncoasǎ, în care strâng ȋn mȃnǎ ceva verde. Alge sau muşchi. Beau mult ceai de muşeţel. Mǎ pun pe mine ȋn valoare… Mda, ar fi cam goalǎ.

14. Te trezeşti vreodată că zici „mai trebuie să stau doar cȃteva minute" cȃnd eşti online?
Cel mai tare urǎsc timpul linear. Netul mǎ face sǎ simt cǎ pot trage de timp, dar timpul nu se dilatǎ, aşa cǎ ȋmi zic „ȋncǎ cinci minute" şi apoi mǎ ȋnghite hǎul şi vine amnezie totalǎ.

15. Te gȃndeşti la internet cȃnd eşti deconectat sau visezi vreodatǎ cǎ eşti online?
Normal.

16. Pierzi ore de somn din cauza statului pe net pȃnǎ tȃrziu?
Azi m-am trezit la trei dimineaţa şi am intrat pe net. Acum e 6.30. Am fǎcut asta ȋn fiecare noapte sǎptǎmȃna asta cu excepţia zilei de luni, cȃnd n-am dormit deloc. Cred cǎ internetul e o copie a Soarelui. Poate cǎ persoanele ca mine, ǎştia de tip goth/ emo/hipersensibili nici n-ar trebui sǎ stǎm pe net, ne ofileşte.

17. Ȋncerci vreodatǎ sǎ ascunzi cȃt de mult ai stat logatǎ?
Mai demult, cȃnd beam, veneam la bar deja luatǎ şi ȋmi comandam rapid ceva de drojdealǎ. Mǎ prefǎceam cǎ primul pahar mǎ matolea. Ȋmi ţin contul meu de Twitter So Sad Today anonim, cǎ mi-e ruşine de cȃte tweet-uri bag. Cred cǎ e o legǎturǎ undeva…

18. Stai mai mult online cȃnd eşti ȋn oraş, cu alţi oameni?
Statul online ȋnseamnǎ cǎ pot fi cu oamenii fǎrǎ sǎ plec de acasǎ; pot fi oricine vor muşchii mei, de fapt. Pot fi un vrǎjitor virtual ȋn timp ce, ȋn realitate, bag ȋn mine lasagna dieteticǎ şi port o pereche de boxeri cu imprimeu de trompete.

19. Ai ȋncercat sǎ reduci timpul petrecut pe net, dar fǎrǎ rezultate?
Ȋncerc zilnic asta.

20. Sentimentul cǎ eşti deprimatǎ, indispusǎ, sau nervosoasǎ pe care ȋl ai cȃnd eşti offline dispare cȃnd intri net?
Mi se pare uneori cǎ intratul pe net mǎ face sǎ mǎ simt deprimatǎ, indispusǎ şi nervoasǎ. Cum intru ȋncep sǎ mǎ simt ca dracu`… iar realitatea e şi mai penalǎ.

Existǎ un potenţial nelimitat de ceva bun ȋn internet, chiar şi cȃnd dau numai de rahaturi. Adicǎ s-ar putea sǎ simt cǎ un site e penal, cǎ tocmai a fost penal acum o secundǎ, dar continui sǎ dau refresh, pȃnǎ la urmǎ tot se schimbǎ. Ȋn viaţǎ nu merge aşa: dau refresh la cȃte o chestie şi rǎmȃne acelaşi lucru. Să faci aceeaşi greşealǎ + să aştepţi alt rezultat = pula.

… sau nu. Existǎ ceva sfȃnt ȋn lucrurile repetitive: mantre, mătănii, Tatǎl Nostru, sau cum a zis Prince, fericirea e ȋn repetiţie. Problema cu dependenţa e cǎ fericirea din repetiţie ajunge sǎ dea o combinaţie de fericire cu probleme. La urmǎ doar problemele rǎmȃn.

Cred cǎ puterea pe care internetul o are asupra mea are legǎturǎ cu lejeritatea asta aerisitǎ de acolo. Chestiile astea sunt sexy şi simt cǎ orice e posibil. Sunt sigurǎ cǎ viaţa are tot atȃta potenţial cȃt are şi netul. Din nefericire, ȋn viaţǎ sunt forţatǎ sǎ fiu adult. Pe net pot avea 16 ani pe vecie.

M-am descurcat bine la capitolul internet. Dacǎ Twitter-ul era un joc video, eu am bǎtut softul. La viaţǎ nu m-am descurcat ȋntotdeauna bine. N-am reuşit sǎ trec peste faptul cǎ într-o zi voi crǎpa. Care e codul cu care trişezi moartea?

Pur şi simplu nu mǎ vǎd să stau pe calea de mijloc a internetului. Probabil cǎ va fi ȋntotdeauna totul sau nimic. Management-ul de criză n-a funcţionat niciodatǎ la mine. S-a rupt treaba, gata fecioria… iar mie netul mi-o trage de multă vreme.

So Sad Today e o crizǎ existenţialǎ fǎrǎ sfȃrşit ȋn care apar ȋn jur de 140 de personaje. Lupta autoarei anonime cu sinele a ȋnceput cu mult ȋnainte de apariţia Twitter feed-urilor, ȋn 2012, iar astǎzi ea s-a hotǎrȃt cǎ e momentul sǎ-şi proiecteze angoasele ȋn faţa unui public mai larg sub forma unor articole ce apar de douǎ ori pe sǎptǎmȃnǎ pe acest website. Puteţi citi primul articol aici.

Traducere: Radu Negoiță

Urmărește VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe despre internet:
Consecinţele îngrozitoare ale dependenţei tale de net O femeie te învaţă cum să agăţi tipe pe netFilmele porno de pe internet mi-au distrus viaţa