După ce-am decis că schoko bananen e cea mai de jamaicani chestie de la supermarketul din Gara de Nord, am băgat niște speed cu trenul până la Cluj, și-am alergat o mașină printre cheile prăfuite ale Turzii. Am ținut drumul din ce în ce mai rupt dintre Cluj și Mureș, până când o limbă de asfalt, cu loc cât să treacă maximum un scaun cu rotile, ne aduce la Bogata de Mureș, localitatea pe care Snoop Dog a propulsat-o din greșeală pe orbita faimei internetice.

Poate era de la oboseală, dar, pe măsură ce ne apropiam, iarba părea din ce în ce mai verde. Pe cer zumzăiau elicoptere comando style și, deși am crezut inițial că e Snoop care merge la Bogata, mi s-a spus că sunt de la baza militară de lângă. Oricum, la cât de greu a fost să ne întoarcem pe drumul bun, după ce-am ratat să facem o stânga pitită în vârful unui deal, nu cred că Snoop ar putea să ajungă prea ușor la Bogata, altfel decât cu elicopterul.

Prima impresie contează, așa că, de cum am ajuns, ne-am proțăpit imediat lângă panoul de intrare în sat, să-i facem o poză și să-l iscodesc curioasă spre ciobanul local, a cărui viață nu părea să fie deloc dată peste cap de celebritatea subită a locului. Tot ca prima impresie, am concluzionat că, dacă veșnicia s-a născut la sat, banalitatea trebuie că s-a născut la Bogata.

Am traversat comuna dintr-un capăt în celălalt în câteva minute, iar apoi m-am învârtit prin „centru", ca să vorbesc puțin cu bogătanii și să aflu direct de la ei cum l-ar fi primit ei pe Snoop, dacă rapperul ajungea într-adevăr pe aceste meleaguri izolate.

Oameni primitori, deschiși și foarte dintr-o bucată, bogătanii mi-au vorbit mult și cu plăcere, deși am făcut o gafă la început: m-am plâns de calitatea drumului, căutând să intru în vorbă cu cineva care s-a dovedit a fi tocmai un consilier local, domnul Gicu. Acesta e un om de bine, ce s-a simțit dator să-mi dea explicații ample despre proiectul de asfaltare al comunei, început cu o stradă principală și extins la cele câteva ulițe răsfirate.

„Apăi, noi l-am primi", îmi zice domnul Gicu despre Snoop, în timp ce, în spatele lui, câțiva dintre vlăjganii satului se hlizesc ca fetele mari la șezătoare. „Vă place Snoop?", îi descos eu pe ăia doi care par mai mici. „Daaa, da' fumează prea mult. Și noi fumăm, da' nu așe de mult", mi se răspunde.

Decid imediat că vibe-ul din Bogata e unul bun. Sunt impresionată că tot junele bogătan e cosmopolit, de la vlădică, până la opincă. E și normal, mă gândesc, după ce domnul Gicu îmi spune că bogătanii au „cel mai bun internet pe țară". Tinerii îmi dau toți de înțeles că le cam place distracția, iar eu încerc să sparg și mai multă gheață, întrebându-i ce muzică se ascultă la party în Bogata. Cel mai mic din grup îmi strigă fără să ezite că manele, normal, prietenul lui mă măsoară din priviri și se gândește el mai bine cu un „Ăăăă, rap", chiar înainte ca un tip cu ten măsliniu, mai sigur pe el, să mă privească cu puțină libidină și să meargă direct la rețetă: „Haus, domnișoară".

Îi întreb pe bogătani ce e așa special la satul lor și primesc un răspuns intrigant: animalele. Aflu că oamenii din Bogata sunt foarte atașați de animale, și, ca un făcut, în timp ce mi se povestește despre caii, câinii, vacile, oile, caprele, găinile și gâștele speciale din Bogata, o dubiță plină cu animale agitate trage lângă noi. Ceata gălăgioasă chirăie lângă mine, iar eu mă întreb dacă e o coincidență că Snoop își zicea „dogg" iar oamenii de aici au cu toții porecle de animale. „Uite-l pe ăsta, e «Capră»‟, glumește un sătean despre bărbatul cărunt, cu fața brăzdată de riduri, de lângă el.

Domnul Gicu îmi dă un pont: să mă duc să-l caut pe „americanu", un bogătan care se laudă că e rudă îndepărtată cu Snoop. O iau înspre direcția generală în care mi s-a zis că stă omul, dar mă pierd, evident, în detaliile Bogatei. La Poliție e închis cu lacăt. În poala unui deal pipernicit pe care se vede un cimitir vechi behăie o capră, iar pe pajiștea de lângă gară, trei copii se joacă printre picioarele unor cai.

Nu-l găsesc pe „americanu'", așa că îmi bag picioarele și mă întorc în centru.

După ce am vorbit cu românii la magazinul românilor, trebuia să vorbesc și cu ungurii la magazinul ungurilor, să văd cu ce l-ar aștepta ei pe Snoop. Sunt asigurată că opțiuni de entertainment există berechet, și că viața socială din Bogata e bogată. Jancsi bacsi, un domn care la cei 84 de ani ai lui pare că se ține mai bine ca mine, îmi zice că în Bogata au de toate: „bază sportivă, sală de sport și fitness, pensiune, cămin cultural". Își duce degetele la gură, de parcă ar trage dintr-un cui, ca să mă asigure că au un cămin cultural „tzutz". Uite, așa:

„Se zvonește că noi am cultivat cânepă, dar e vorba doar de cânepa industrială", îmi mai zice Janos bacsi, mai prietenos acum, că l-am invitat să-mi vorbească ungurește. Cum orice minune ține trei zile, îmi spune că sunt deja puțin sătui de subiectul Snoop, și îmi reproșează că am ajuns cu două zile întârziere.

Întreb ce e așa special la Bogata și cum am putea să-l atragem pe Snoop aici și-mi spune:

Dar se răzgândește rapid, de parcă ar fi făcut o nefacută, și-mi zice spășit că nevasta-să a fost ultima femeie frumoasă din sat. Spiritele se încing într-o polemică despre podul din sat, despre care unii susțin că este „cel mai mic pod pe care trece un tren" din Europa, în timp ce alții spun că e cel mai mic din lume. Îmi notez și asta pe lista de lucruri cu care țăranii l-ar primi pe Snoop, pe lângă animale, manele, femei, internet și căminul cultural.

Urmărește documentarul VICE despre cum ne-am prăjit cu Snoop

Intrigată de tot ce-am auzit, dar ușor abătută că nicio femeie din sat n-a vrut să vorbească cu mine despre Snoop, ochesc două brunete mignone care plimbă o caserolă de mici, care de la distanță pare o carte.

Mă bag în vorbă cu ele și cea mai mare zâmbește sfioasă când îmi mărturisește că-l place pe Snoop. Le întreb dacă ar dansa cu el la căminul cultural și ambele îmi spun că nu există cămin cultural în sat.

Nu mai insist. O iau încet-încet prin sat, încercând să găsesc casa cu numărul 420, în ideea că dacă e să vie p'aici picior de Snoop vreodată, pe'aici o să treacă, sigur.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre rap:
Cum am scos un album de manele-rap și am crezut că o să ajung faimos în România
Clipul cu românii care cântă manele-rap în metroul din Paris e tot ce-are mai frumos de oferit țara noastră
Mii de tineri din America fac rap despre cârnați