​Am fotografiat virginele la balurile purității din America

În 2011, fotograful suedez David Magnusson a urcat pe o scenă la Balul Purității din Shreveport, Louisiana și i-a convins pe participanți să-i permită să le facă fotografii. Magnusson, la fel ca mulți bărbați din încăpere, purta un frac închiriat; fetele din public (majoritatea cu vârste între 11 și 13 ani) purtau rochii albe bufante și aveau cocuri extravagante.

Arătau de parcă erau la balul de absolvire, doar că partenerii lor nu erau adolescenți cu aparat dentar. În aceeași seară, înainte de bal, toate fetele depuseseră în fața taților lor un jurământ de abstinență. Iar tații lor le promiseseră că le vor ajuta să-și păstreze promisiunea până la căsătorie.

Așa a început Purity, seria lui Magnusson de portrete cu fete și tații lor care au participat la balurile de puritate de pe tot teritoriul Americii – Louisiana, Arizona, Colorado – în 2011 și 2012. Anul trecut, o selecție de 28 de imagini au fost publicate într-o carte de Bokförlaget Max Ström în Suedia și au devenit virale. Anul acesta, au fost expuse la festivalul Hyères din Franța și luna aceasta la Paris Photo în Los Angeles.

Am vorbit cu David să îmi povestească despre cum le-a cunoscut pe virginele Americii și despre controversa stârnită de fotografii.

Cum ai auzit prima oară despre Balurile Purității?
Am citit o chestie mică într-o revistă suedeză. Inițial, am fost îngrozit de tații ăștia panicați de orice le-ar putea face rău fetelor lor sau ar afecta onoarea familiei. Dar în același timp, am fost fascinat de fenomen și de simbolismul lui dramatic, care include utilizarea de îmbrăcăminte de la ceremonii de căsătorie. Cu cât am citit mai multe interviuri cu fetele și tații lor, am înțeles că oamenii aceștia pur și simplu fac ceea ce i-a învățat religia lor. Am fost surprins de propriile mele prejudecăți, pentru că m-am trezit că i-am etichetat rapid pe niște oameni despre care nu știam aproape nimic. Am vrut să creez un proiect care să-i ajute pe privitori să-și facă o idee despre ei.

Cum ai ajuns în Louisiana mai târziu în același an?
Mi-a luat șase luni să trimit mailuri și să dau telefoane până am găsit un organizator care a fost dispus să asculte ce voiam să fac.

De ce crezi că au acceptat fetele și tații să se implice în proiect?
E o întrebare dificilă. Eu am vrut să fac niște portrete atât de frumoase încât participanții să fie mândri de fotografii, dar totuși, voiam ca protretul să spună o poveste foarte diferită pentru un privitor din alt mediu cultural.

Am vrut și să mă concentrez pe indivizi. De asta am inclus în album și interviuri – ca să ofer ocazia fiicelor și taților să-și facă vocea auzită. Am încercat să fiu cât mai obiectiv. Și cred că de asta au acceptat propunerea mea. Au avut încredere în mine. Fetele astea de 11, 12 și 13 ani au vorbit cu mine despre perspectivele lor asupra familiei și a sexualității.

Ai menționat că de multe ori fetele se oferă voluntar să participe la baluri.
Unele dintre fetele pe care le-am cunoscut sunt incredibil de puternice și independente. Decizia lor își are rădăcinile în credința lor și în felul în care au interpretat Biblia. Dar diversitatea de motive e izbitoare. O fată a spus că își dorește să studieze și să-și facă o carieră, așa că n-o interesau relațiile. Majoritatea taților încearcă să fie niște părinți cât mai buni.

Ce rol joacă mamele fetelor în acest proces?
Am fost surprins să aflu că 80 până la 90 de procente dintre organizatorii acestor baluri sunt mamele fetelor. Primul bal al purității a fost organizat în 1998 în Colorado Springs de un pastor pe nume Randy Wilson și soția lui, Lisa. Au vorbit despre comercializarea sexualității și despre faptul că adolescenții sunt presați să facă sex înainte să fie pregătiți.

Au ales acest format tată-fiică din cauză că erau de părere că mulți tați nu se implică suficient de mult în viețile fiicelor. Evident, asta se întâmplă în niște cercuri creștine conservatoare, unde adesea tatăl e cel care muncește și aduce pâinea pe masă, așa că au vrut să folosească ceremonia ca pe un mod de a întări relația tată-fiică.

Ce se întâmplă la ceremonie?
Sunt diverse tipuri de baluri. În Colorado, totul începe cu o cină formală, unde purtătorii de cuvânt țin discursuri despre căsătorie și puritate, iar fetele și tații își fac jurăminte. După aceea, are loc o ceremonie în care fetele iau un trandafir alb și-l depun la piciorul crucii ca simbol al promisiunii lor față de Dumnezeu. Apoi începe petrecerea.

Au fost momente în care nu te-au putut abține să nu judeci persoanele implicate?
Bineînțeles, a fost o provocare. Dar Balurile Purității sunt mult, mult mai complicate decât credeam. E ușor să generalizezi. Dar cât timp am lucrat la proiect, am cunoscut vreo cincizeci de perechi tată-fiică. Iar diversitatea motivațiilor lor a fost incredibilă. De obicei, totul se reduce la idealuri religioase. Dar toți sunt indivizi diferiți, cu propriile experiențe și speranțe și vise.

Care a fost cea mai interesantă reacție la seria de fotografii?
Când Purity a fost expusă la Stockholm anul trecut, oamenii au perceput-o ca pe o provocare atât de mare încât au vrut s-o boicoteze. În Suedia, ne considerăm una dintre țările cele mai deschise la alte culturi. Deci e interesant să vezi astfel de reacții emoționale puternice.

Imediat după lansarea albumului, s-a stârnit un scandal pe internet. O postare de blog despre album a primit 5800 de comentarii în 24 de ore. A fost o nebunie. Apoi, cel mai interesant e-mail pe care l-am primit a fost de la David Clampitt, care apare pe coperta cărții cu fiica lui, Jamie. Mi-a spus că a urmărit dezbaterea online și că, deși se așteptau ca proiectul să provoace o mulțime de reacții, ei sunt mândri de ceea ce fac și sunt bucuroși că au avut ocazia să exprime asta. A însemnat mult pentru mine. Mai ales că pe internet nu pot controla în ce direcție o iau lucrurile.

davidmagnusson.se