Un studiu din 2013 a descoperit că șapte procente dintre australieni de la vârsta de 14 ani în sus au utilizat crystal meth la un moment dat pe parcursul vieții. Încă nu s-au dezvăluit cifrele pentru 2014, dar se știe că sunt în creștere. Deci cine fumează chestia asta? Se pare că nu mai e un drog doar pentru distrușii fără dinți în gură.Există și oameni cu joburi OK care iau meth și nu sunt așa de greu de găsit. Să-l luăm pe Alex, de exemplu (i-am schimbat numele). E creditor în biroul central al unei bănci naționale pe care n-o vom dezvălui. Până anul trecut, lua regulat drogul la muncă. Ne-a povestit experiența lui.
Publicitate
Mediul bancar e foarte stresant. Oamenii care spun că nu-i așa sunt nebuni la cap. Se angajează oameni inteligenți, dar fără o viață socială prea bogată. Sunt ca niște recipiente goale, fără personalitate. Lucrezi cu patru-cinci dintr-ăștia, și toți vorbesc despre pisicile lor și ție îți vine să bei sau să fumezi orice ca să te refugiezi de ei.Nu mi-a plăcut niciodată meth-ul când eram mai mic. Eram cu pastilele. Prin 2000, calitatea pastilelor era fantastică, dar apoi au devenit de căcat și toată lumea a trecut la meth. Fumam toți în weekend și în restul săptămânii, ne învingeam lipsa de serotonină cum puteam.Deci intrasem într-o rutină, în care lunea mi se părea cea mai îngrozitoare zi, pentru că aveam mult de așteptat până vineri. Lucram pentru weekend, când mergeam acasă la prieteni să fumăm. Îi spuneam povestea fără sfârșit.Dar la muncă, era cumva tabu s-o faci. Așa că mi-am zis că o să fumez o singură dată, să văd cum e. Dar de la primul fum, m-am simțit super-erou. Eram cel mai tare. Vorbeam cu oamenii și tastam în același timp, cu o sută de kilometri la oră. Puteam răspunde la cinci mii de telefoane deodată. Productivitatea mi-a crescut enorm, așa că managerii nu erau deloc deranjați. Eram atât de bucuros, mi se părea că-mi fac jobul ca un zeu. Apoi s-a creat un tipar și abia așteptam să vină lunea, după care am ajuns să nu mai țin cont de zilele săptămânii.Dar revenirea la realitate e dură. Îți trebuie Xanax. Nu știu persoane care să poată face asta fără Xanax. Lipsa de somn te omoară. Dar Xanax a schimbat chestia asta. Dacă iei un Xanax, în douăzeci de minute ai adormit. Și dacă iei un fum de meth, te faci varză. Dar împreună, se echilibrează una pe alta.
Publicitate
Dulăpioarele de la birou. Ilustrații de Michael Hili
Nu credeam că mai ia cineva dintre colegi. Banca e un mediu conservator, dar la petrecerile de Crăciun era plin de meth. Te prindeai imediat cine luase pentru că strălucea. Te invitau la baie și nu-ți venea să crezi că lua și tipul din departamentul ăla sau contabilul. Deci da, la ultimele patru petreceri de Crăciun, toată lumea fuma meth la toaletă.Nu mi-a păsat niciodată de muncă, dar tot mă simțeam jenat în majoritatea timpului. Părea că o fac doar pentru entuziasm. Voiam să fiu mai bun, să progresez. Voiam să mă simt mai bine și să am mai mulți bani și să fac lucruri drăguțe și să fiu cu oameni drăguți. Nu fusesem aproape niciodată lucid total, mereu eram pe ceva, chiar dacă numai pe alcool, încă din adolescență.Aveam des atacuri de panică și anxietate. Mi se întâmplau și la ședințe. Am început să-mi iau zile libere tot mai des, pentru că mă simțeam deprimat. Aveam o stare constantă de căcat.Într-o zi am văzut un meme pe net care zicea E 2014 și eu tot un căcat sunt. Și mi-am zis: Chiar sunt. Nu mai făceam nimic pozitiv, așa că m-am oprit. Eu nu pot face lucrurile cu măsură. M-am oprit brusc într-o zi și eram un dezastru umblător. Nici un sandviș nu mai puteam să-mi cumpăr. Fiecare părticică din corp îmi spunea să fug în lume. Dar cred că mai degrabă erau efectele secundare de la Xanax, și nu de la meth. Acum am ajuns la 180 de zile de pauză. Nici măcar alcool n-am băut weekendul trecut.
