Am o bancnotă chinezească de care se teme toată lumea în China

Am o bancnotă chinezească foarte specială. Valorează doar zece yuani, dar s-ar putea să fie cel mai prețios obiect pe care îl dețin. Pe fața bancnotei e un desen cu fostul lider al partidului comunist, Mao Zedong. Se zvonește că obișnuia să-și petreacă fiecare noapte cu câte o fată virgină a unui fermier, pentru că era convins că dezvirginările erau calea spre tinerețe eternă. Dar nu de asta e bancnota mea atât de specială. Ce e special la bancnota mea e faptul că în China – o țară unde doar banii contează – nimeni nu o acceptă. E practic lipsită de orice valoare. Și acum înțeleg de ce.

În timpul unei excursii pe care am făcut-o în China pentru un reportaj, m-am trezit mâncând pizza de căcat împreună cu mai mulți jurnaliști și câțiva chinezi în cel mai mare mall din Shanghai, la o făcătură de Pizza Hut. Amy, o studentă chineză pe care o luasem drept ghid, a luat teancul de bancnote și i l-a întins chelneriței. La scurt timp, femeia s-a întors cu o bancnotă în mână și a spus, bâlbâindu-se, că barul nu putea accepta bancnota, pentru că nu era bună. Am întrebat-o de ce, dar nu ne-a răspuns. „Mai târziu, mai târziu”, mi-a spus. Când a oferit bancnota grupului, am înhățat-o.

La prima vedere, părea o bancnotă obișnuită de zece yuani. Avea pe față imaginea lui Mao, un trandafir și logoul oficial al Partidului Comunist, iar pe spate un peisaj fermecător cu munți și râuri. Dar dacă te uitai mai atent, vedeai ștampilele. Amy mi le-a arătat la câteva zile după incident. Pe bancnotă erau niște litere chinezești care nu-și aveau locul acolo. „Acesta e partidul anti-comunist”, mi-a spus ea. „Bancnota spune că trebuie să ieși din Partid ca să fii liber.”

În China, protestele împotriva Partidului Comunist Chinez (CCP) sunt periculoase – mai ales dacă tulburi liniștea publică. Iar în China, acesta e un concept destul de larg. Să luăm Weibo, versiunea chinezească a lui Twitter, de exemplu. Dacă primești mai mult de 500 de retweeturi pe Weibo cu un mesaj pe care CCP îl consideră nepotrivit, poți petrece ani de zile în închisoare. Orice formă de protest e înăbușită și pedepsită aspru. Și totuși, iată-mă în mână cu o bancnotă de zece yuani care îmi spune să ies din Partid. Cum e posibil așa ceva? În China, era imposibil să răspund la întrebare. Nimeni n-a vrut să discute cu mine despre bancnotă. Dar cu cât oamenii refuzau să vorbească cu mine, cu atât voiam mai mult să rezolv misterul bancnotei dubioase.

După călătoria în China, am mers în Olanda. Deși eram departe de influența Partidului, tot nu știam cu ce să încep ca să o scot la capăt cu bancnota. Așa că am luat-o cu mine în Chinatown-ul din Amsterdam, ca să-i iau la întrebări pe chinezii de acolo.

Într-o zi ploioasă, după ce m-am învârtit de vreo zece ori pe-acolo și n-am avut curaj, am intrat în cabinetul de acupunctură al unui chinez. În spatele tejghelei, am descoperit un bărbat care avea cam 40 de ani, îmbrăcat într-o haină albă. I-am spus povestea – despre cum am vrut să plătim și n-au vrut să ne accepte bancnota. Bărbatul a luat-o și a analizat-o pe ambele părți. Apoi s-a holbat la mine și mi-a aruncat bancnota în față. „Nu e bună”, mi-a zis. E un gestîmpotriva Partidului Comunist. E Falun Gong. Nu e bună deloc.” Asta e tot ce a fost dispus să-mi spună. Înainte ca situația să devină prea ciudată, am zbughit-o din magazin.

Ca să mă asigur că nu-și bătea joc de mine, am intrat într-un restaurant chinezesc de pe aceeași stradă. M-a întâmpinat un chinez între două vârste. Și-a scos ochelarii de citit și s-a uitat o vreme la bancnotă. Apoi s-a uitat la mine și mi-a spus: „Asta? Nu e nimic. Sunt doar niște reguli. Reguli ale Partidului Comunist. Asta ar trebui să faci în China.” Mi-a înapoiat bancnota și a început o conversație lungă despre vacanțele lui în China și despre cum avea puțini clienți de Crăciun. E clar că nu se simțea confortabil să vorbească despre Falun Gong.

În sfârșit am găsit pe cineva dispus să discute deschis cu mine despre bancnota chinezească ciudată – sinologul Stefan Landsberger de la Universitatea Leiden a tradus ștampila de pe bancnotă în modul următor:

Mulți profeți au avertizat

Că omenirea va decădea

Retrage-te din rândurile Partidului Comunist Chinez

Și așteaptă momentul în care Marea Lege va proteja pacea

Marea Lege e un alt nume pentru Fa, brațul teoretic al lui Falun Gong. Mișcarea a fost introdusă în China în 1993 ca disciplină spirituală. În 1999, zeci de milioane de chinezi practicau Falun Gong. A devenit atât de populară încât a reușit să sperie puterea. Partidul Comunist a făcut mari eforturi pentru a înăbuși mișcarea, chiar dacă milioanele de practicanți susțin că voiau doar să fie recunoscuți, nu să pună mâna pe putere. Grupurile activiste pentru drepturile omului atestă că CCP e responsabil de închiderea și executarea a mii de practicanți Falun Gong. Alți mii de practicanți au fost trimiși în lagăre de muncă pentru a fi convinși să renunțe la practicarea acestei discipline spirituale. Mulți dintre acești oameni au fost torturați fizic și psihic. În acest timp, guvernul chinez a lansat o campanie de defăimare a mișcării la radio și televizor.

Din 2006, există zvonuri că organele membrilor Falun Gong sunt traficate pe piața chineză de organe. Și până în ziua de azi, orice are legătură cu mișcarea e cenzurat. Ambasadele chineze par a fi obișnuite să înăbușe tendințele Falun Gong ale concetățenilor lor atât acasă, cât și în străinătate. Asta ar putea explica reacția celor doi bărbați din Chinatown.

Bancnota pe care am interceptat-o a fost tipărită în 2005. A circulat cu tot cu ștampilă printre cetățenii Chinei timp de maximum nouă ani, fără ca CCP să afle de ea. Bancnotele ștampilate cele mai recente au fost tipărite în 2011. Mă întreb dacă undeva într-un loc secret din China, cineva ștampilează bancnote cu Mao, un trandafir, un peisaj muntos fermecător și un slogan de protest curajos.

Traducere: Oana Maria Zaharia