Am serbat naşterea prinţului Angliei cu pelerinii de la spitalul St. Mary

În aprilie 2011 toţi britanicii au primit o zi liberă ca să vadă nunta Prinţului William cu Kate Middleton. Au trecut doi ani şi un scandal cu poze topless, iar Ducesa de Cambridge a ajuns în travaliu la spitalul St. Mary din cartierul Paddington, din Londra, unde zbiera şi se ruga să înceteze odată contracţiile în timp ce mass-media stătea la uşă şi saliva la ideea unui cadru făcut cu telefonul cu al treilea moştenitor al tronului, în gâlma placentei.

Totuşi, înainte ca paparazzi şi corespondenţii internaţionali să împrejmuiască spitalul, o hoardă de fanatici roiali (oameni plictisiţi fără slujbe) le-a luat-o înainte. Unii au stat cu cortul în faţa clădirii zile întregi.

Am vrut să facem cunoştinţă cu aceşti oameni pentru care naşterea unui copil pe care n-o să-l cunoască niciodată e atât de importantă încât au fiert de vii într-un cort în centrul Londrei, pe caniculă.

VICE: Salut Charlie. Ziceai că stai aici de zile întregi?
Charlie Louthrey, superfan al roialităţii: Da. Apar în înregistrările de la procesul pentru Diana. Am făcut parte din anchetă. Apar în stenograme. Am stat afară acolo cu „Diana” scris mare pe frontea mea şi „Dodi” scris pe obraji.

Şi ai depus mărturie?
Nu, dar m-am dus acolo zilnic ca fană şi am fost menţionată în anchetă.

De ce?
Pentru că sunt o fană mare a familiei regale de când mă ştiu.

Şi legistul te-a menţionat doar pentru că erai acolo s-o susţii pe Diana?
Da. Am fost prima la nunta roială. Am apărut pe prima pagină din The Times. M-a înduioşat asta. Mi-au făcut şi potretul. A durat 60 de ore. O să fie dus la Galeria Naţională de Portrete. Dorm pe banca asta (arată o bancă) de când a fost adusă aici şi nu plec până nu se naşte copilul.

Ce speri să fie – băiat sau fetiţă?
Eu sunt foarte entuziasmată. Aseară a fulgerat şi-a tunat, deci e semn bun. S-au coborât zeii asupra noastră, aşa că nu mai are mult până naşte. Cel mai important e să fie copilul şi mama sănătoşi. Vedem după dacă e băiat sau fată. Aş vrea să fie fată, dar ce o fi, o fi.

Ok. De ce iubeşti familia regală atât de mult?
Când eram mic mi-a dat maică-mea medicamentele greştie. Mi-a dat pastile roşii, albe şi albastre, culorile drapelului englez. De acolo mi se trage.

Bine.

Maria: Eu şi fiica mea, Amy, am venit aici din Newcastle pentru nunta regală, pentru jubileul de diamant al reginei şi pentru încoronarea de la Westminster Abbey.

Ai fost cu cortul şi atunci?
Da, da. Am fost trei până acum, dar amica mea s-a întors acasă. Iar soţul se uită la noi la televizor de acasă.

Ce crede de faptul că staţi cu cortul aici?
Mi-a spus să fac ce-mi face plăcere.

Frumos. Unde vă spălaţi şi cum vă ocupaţi de alte probleme de igienă?
Ne lasă cei din spital să le folosim toaletele. Au fost minunaţi.

Toţi regaliştii radicali, paparazzi şi jurnaliştii strânşi în faţa spitalului au reuşit să blocheze accesul la Departamentul de Urgenţe. Am întrebat o poliţistă de acolo ce crede despre asta.

Ea mi-a spus: „facem tot ce ne stă în putere”. Lucru care nu ne-a inspirat încredere având în vedere că „tot ce le stă în putere” e să nu facă nimic. Dar na, atât timp cât e clădirea spitalului trasă în cadru din toate unghiurile posibile, atunci toţi ăia care vin înjunghiaţi sau loviţi de maşină pot să mai aştepte, nu?

La un moment dat tipul ăsta a început să urle că s-a născut copilul şi toţi s-au bucurat. Dar imediat s-a aflat că tipul era un performer, care făcea cea mai banală şi previzibilă artă performativă posibilă. Din păcate poliţiştii nu l-au lăsat să spună care era mesajul său. Era probabil ceva de genul: monarhie = malefic + roialitate = oi.

Tipul i-a întrebat ce lege a încălcat. Poliţiştii i-au spus c-a încălcat legea decenţei care spune că nu ai voie să urli cu o portavoce la geamul bolnavilor. Aveau dreptate, aşa că tipul a plecat cu coada-ntre picioare.

După tot entuziasmul ăsta ne-am dus să mai vorbim cu hoarda pestriţă de fani.

Vam: Eu aştept aici de şapte zile. Vin dimineaţa şi plec pe la opt-nouă seara.

Wow. De cât timp sunteţi fan al familiei regale?
A, nu sunt. Eu am venit aici ca să le arăt oamenilor asta (scoate un pamflet pentru Şcoala Osho de meditaţie spirituală).

Asta e organizaţia ta?
Nu, nu, el e stăpânul meu. E răspândit în toată lumea. Le vorbesc oamenilor despre el, dacă mă întreabă.

Deci eşti un fel de apostol?
Nu, nu, am venit aici să serbez. Să serbez naşterea copilului. Nu sunt sigur c-o să văd copilul. Nu mă lasă în spital. Dar pot afla dacă e băiat sau fată.

M-ai băgat în ceaţă. Tu ce faci în viaţa de zi cu zi?
Familia mea locuieşte aici. Sunt un turist din Mumbai. Îmi expiră viza în octombrie.

Ok, hai noroc.

Terry: Eu sunt aici de 12 zile. Am fost primul sosit.

Cum ai aflat că e Kate în travaliu acum 12 zile?
Pur şi simplu am venit aici pentru altceva.

Bine. Tu de unde vii?
Din Cambridge. Sunt regalist de când aveam patru ani. Eram în război, iar familia regală voia să se mute în SUA. S-au răzgândit şi au spus: „nu plecăm”. Cred că de-asta s-a dat bătut Hitler. Probabil se temea de ei. Într-o zi am cunoscut-o pe regină şi ea mi-a spus „îţi stă bine”. Am întrebat-o unde locuieşte şi ea mi-a spus „după colţ”. Apoi mi-a spus că vine ziua ei şi că sunt invitat la ea, dar am încurcat datele şi am ajuns prea devreme, aşa că mi-am pus cortul şi acolo.

Bravo. Crezi c-o să fie fată sau băiat?
Ei bine, pe vremea mea, dacă avea mama un cucui mic însemna că o să fie fată. Sunt sigur că va fi o fată. Nu sunt îngrijorat pentru că oricum o să mai facă copii. Dacă e băiat ar trebui să-l numească Terrence Norman. Dacă e fată să-i spună Amber Tracey, aşa o cheamă pe nepoata mea.

Cool. Mersi, Terry.

Bună. Ai venit aici de azi?
Kaya Mar, artist: Nu, eu vin aici de câteva săptămâni.

Cât ţi-a luat să pictezi asta?
Mi-a luat două zile.

Impresionant. Explică-mi sinbolismul operei tale.
Simbolism? Ea e un obiect al adoraţiei, iar copilul nou este un nou mântuitor. Ciorapul roşu e găurit pentru că el se naşte în perioadă de criză.

Dar cei din familia regală nu sunt săraci, nu?
Da, dar e o metaforă.

Ok.
Eu sunt împotriva roialităţii. Cred că familia regală e o instituţie coruptă. Ar fi trebuit să rămână în negura istoriei şi ar fi trebuit să avem o Constituţie modernă demult. Ţara asta, Anglia, a plecat la război fără acordul Parlamentului, fără acordul poporului. Asta numesc eu coruperea unei instituţii.

Ce treabă are asta cu roialitatea?
Are treabă cu instituţia.

Bine. Ce te-a motivat să faci tabloul ăsta?
E satiră! Anglia: oameni simpatici, decenţi, plini de compasiune. Dar prea tradiţionali. Sunt blocaţi în trecut.

După ce-am mai stat pe acolo o oră, ne-am plictisit. Şi nu eram singurii. Jurnaliştii de acolo au făcut un concurs de pariuri pe momentul naşterii copilului în lumea asta aristocratică de fuste scoţiene şi gafe cu uniforme naziste.

Am umblat prin groapa de şerpi mediatici ca să găsim câţiva oameni normali, care au avut tupeul să fie bolnavi de ziua de naştere a prinţului. I-am întrebat cum îi afectează hoarda de oameni dubioşi şi frenetici de afară. În mare ne-au spus că li se păreau deranjanţi.

Copilul s-a născut la 16.24. E băiat, dar asta ştiai deja până acum. Mama şi copilul sunt bine şi nimănui nu-i pasă că s-a mai îngrăşat ducesa. Ce nu ştim încă e cum o să-l numească. Sperăm ca unul dintre jurnalişti a pariat pe „Terrence Norman"

Urmăriţi-l pe Jack (@JBazzler) şi pe Joseph (@josephfcox) pe Twitter.

Traducere: Mihai Popescu

Vezi și Evadarea fătului rega