Am stat în aprilie opt ore într-un lift de corporație, ca să înțeleg simbioza om-lift și după ce am ieşit de acolo, încă am fost în stare să scriu un text despre asta, așa că şefii mei s-au gând că merit o schimbare de peisaj şi m-au trimis să stau opt ore la restaurantul McDonald's de la Romană. „O să te distrezi. Priveşte partea bună, măcar nu o să fii asfixiat de parfumuri ieftine şi oameni gălăgioşi într-un spaţiu îngust." Bine, am zis, nu am mai fost demult la Mec şi chiar voiam să îmi aduc aminte de gusturile studenţiei.

Duminică dimineaţă. Oraşul e pustiu. Ajung mai devreme și îl aștept pe colegul meu fotograf. Stau pe balustrada intrării de la metrou, cu căștile în urechi, când vine la mine un student și își face pitch-ul:

„Barosane, ce căşti fine ai, de unde le-ai luat? Din Florida? Dă-mi şi mie un ban să-mi iau de mâncare."

„Ia cinci lei, du-te la Mec, cu banii ăștia îți iei un meniu 1+1."

A plecat mulţumit.

E devreme şi niciunul dintre noi nu şi-a intrat în ritm. Aşa că ne luăm fiecare o cafea şi un meniu 1+1 și mergem pe terasă. Trei bătrâne se aşază și ele la o masă, îşi scot plăcintele pe care şi le-au cumpărat de la un local de alături şi încep să le mănânce fără niciun stres. După care îşi povesteasc vieţile unele altora şi e clar că poveştile lor sunt destul de lungi, pentru că peste şase ore, tot aici sunt.

Câteva mese mai încolo, o tipă mănâncă în acelaşi timp cu câinele ei, pe care-l ţine într-un rucsac imens şi îl hrănește din meniul ei. Drăguţ. La o masă distanţă, doi tipi solizi îşi golesc dozele de bere şi discută despre ceva maşini. Încă e linişte şi traficul nu e îndeajuns de intens cât să deranjeze vrăbiile care mănâncă pe mese.

După ceva timp, am simțit nevoia să-mi fac prieteni noi și-am început să mă bag în seamă cu lumea.

Aşa l-am cunoscut pe Alex. El vine la Mec cam o dată pe săptămână, în special pentru Big Mac. Pentru el e o chestie practică, pentru că aici mâncarea vine repede, iar lui nu îi place să aştepte. Odată, când era foarte aglomerat, s-a dus la o masă, unde urma să fie servit de un manager, care, săraca, s-a grăbit atât de tare să nu lase omul să aștepte, încât s-a împiedicat, a căzut şi a scăpat tava cu mâncare.

În timp ce mă conversam cu el, tipul de la BGS care păzea restaurantul și avea vreo 25 de ani, vorbea constant cu câte o tipă. Mereu alta. Mereu la jumătate de ora distanţa între ele. Părea că le cunoaște pe toate. Odată l-am văzut înconjurat de o mână de puştoaice. Roiau în jurul lui ca în jurul unui rockstar sau ceva.

Numai o singură tipă de pe terasă nu băga în seamă scena. Era cu laptopul în faţă, cu căştile pe urechi şi se concentra pe o partidă de Hearthstone. Singurele ei contacte cu realitatea erau pauzele de mâncat dintre click-uri.

Intrăm în restaurant şi ne aşezăm la o masă. E destul de aglomerat, aşa că ne ia ceva să ne găsim un loc. Probabil că e prima dată când văd atât de mulţi adulţi cu Happy Meal-uri în faţă. E OK să fii adult şi să îţi iei Happy Meal pentru jucărie. Nu ar trebui să ţii asta secret. Poate aşa o să găseşti alţi adulţi cu acelaşi hobby şi o să puţeţi ieşi la joacă şi la Mec împreună.

La mesele de lângă geam stau câteva filipineze. Şi-au scos pe masă trusele de machiaj şi au început să de fardeze între ele, după care să se pieptene, în timp ce foloseau camera frontală de la tableta uneia dintre ele pe post de oglindă. Au venit la o ședință de McMakeup și acum sunt în lumea lor. La fel ca şi ceilalţi, care fie îşi fac poze la mâncare, fie selfie-uri.

Sunt însă și tineri care învață la Mec. Maria are 20 de ani şi e studentă la Construcţii, la Hidrotehnică-Automatică. În timpul liber îi place să asculte muzică şi să citească. La Mec vine cam odată la două săptămâni. Îi place atât de mult, că uneori „îşi mai face temele" aici. Dar se știe, terasele de la Mec nu înlocuiesc școala, oricât de cool ar fi, așa că, dacă confunzi terasa cu sala de curs, un bodyguard te va duce pe drumul cel bun.

Altă lume, cum sunt bătrânele de mai devreme, s-au plictisit de stat la taifas, aşa că şi-au scos un pachet de cărţi şi au încins un joc. Pentru că este incredibil cum poate să încetinească timpul când stai și mănânci, și mănânci și stai.

Înăuntru, o tipă tocmai termină de mâncat. Se uită în sus, spre tavan şi spune: „Sărumâna pentru masă."

„Să fie, să fie, să fie", îi răspunde prietenul ei care era la masă lângă ea.

O bătrână îşi ia comanda şi se întoarce să-şi găsească o masă. Fix atunci, tipa care aştepta în spatele ei la coadă face o mişcare bruscă şi îi loveşte tava. Mâncarea se împrăştie peste tot. Pe măsură ce cartofii aterizează pe podea, cele două femei fac schimb de priviri ostile, dar situaţia e dezarmată imediat când cea care a făcut mişcarea se oferă să o despăgubească pe bătrână. Totul e bine când se termină cu „aici sau la pachet?"

Tot binele îl caută și Edi, un barman care vine la Mec aproape zilnic, pentru Meniul Dublu Cheeseburger cu Coca-Cola. Atunci când ieși din tură, se știe, ai nevoie de ceva pe măsură.

Un bătrân îmbrăcat la costum şi cravată şi cu o sacoşă în mână se aşază la o masă, pe terasă. Scoate un teanc de hârtii scrise de mână şi începe să le rupă în bucăţele mici, în timp ce se uită îngrijorat în stânga şi în dreapta. Ne uităm la el. El ne întoarce privirea confuză. După care îşi aruncă fiţuicile la gunoi şi îşi comandă un suc ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Ceva mai încolo, nişte puşti de liceu s-au adunat la o masă de lângă noi, toţi cu câte un meniu 1+1 în faţă. Unul dintre ei, ultimul care şi-a comandat, vine în fugă spre ceilalţi şi le spune:

„Băi, ce frumoasă era tipa de la casă." I se citea entuziamsul pe faţă.

Ceilalţi îl încurajează: „Du-te şi cere-i numărul." Aşa că băiatul se duce să-şi încerce norocul. A venit un pic mai târziu cu un zâmbet larg pe buze, semn că i-a mers.

Se făcuse şase. Ne-am ridicat şi am lăsat în urmă restaurantul. Nu ştiu dacă am învăţat ceva din asta, poate doar că McDonald's e locul perfect în care să surprinzi diversitatea speciei umane în toată splendoarea ei.

Urmărește VICE pe Facebook.