Dacă nu știai până acum, există o categorie specială de oameni care își bagă toți banii în încălțăminte. În mare parte aia de natură sportivă. Ei nu investesc la bursă și nu pun totul pe roșu la ruletă. Ei colecționează perechi de adidași la modul obsesiv. De ce? Habar nu am. Tu mai știi de ce aveai albume cu fotbaliștii tăi preferați de la Euro 2000? Sau cartonașe cu animalele alea modificate genetic din Pokemon care au ajuns acum în mezelurile din magazine? Probabil că nu.

Oamenii care bagă bani în încălțăminte sportivă sunt cunoscuți ca fiind „sneakerheads". Ei stau ore întregi pe net în căutarea unor modele în care merită investit, știu toate perechile noi, sunt cei mai atenți la curățenia stradală și probabil au mai mulți adidași ca șosete. Gândește-te la asta o secundă.

În categoria aia intră și rapperul DOC, un colecționar de adidași care a început să investească în hobby-ul lui în anul 2000.

Am vorbit cu el despre cum combină hip-hopul cu pasiunea asta costisitoare, mai ales că DOC e expert în conexiuni ciudate. Și cea mai bună dovadă în sensul ăsta e chiar contribuția lui la campania J&B Blending Spirits, unde a făcut un cover după piesa Deliei, „Da, mamă".

L-am întrebat pe DOC cum a început obsesia asta pentru încălțări și mi-a explicat:

Un leucoplast destul de scump, pentru că la un moment dat a ajuns să aibă aproximativ o sută de perechi. L-am întrebat cât a dat cel mai mult pe una singură:

La un moment dat, și-a dat seama că deja avea multe perechi. Prea multe, chiar: „Deja eram la modul hoarder. Când am lovit un 30 și ceva de ani am început să devin mai selectiv. Fără perechi care îmi ocupă doar spațiu în casă. Așa că am dat multe din ele pe gratis. Eu consider că lucrurile trebuie să meargă de la oameni la oameni. În ultima vreme am luat o pauză. Nu prea m-am mai uitat. Am cam tot ce mi-aș fi dorit. Am ajuns la o pace. S-a cicatrizat rana copilăriei."

Pentru că am vrut să aflu mai multe despre cum gândește un sneakerhead, și ce l-ar face să-și cumpere aproximativ o sută de perechi de adidași, în contextul în care patru-cinci sunt suficiente, pentru noi, restul oamenilor, l-am rugat să-mi prezinte cele mai prețioase cinci modele din colecție. Și să vorbească un pic despre fiecare în parte:

„Ăștia sunt foarte comozi. Le-a ieșit bine modelul. Ca să înțelegi, în general, firmele sportive fac colaborări cu magazine sau designeri celebri de urban. Perechea asta e o colaborare cu Titolo, un magazin elvețian. Vreau să-i dau cu pace fratelui meu Redstar, care și-a rugat sora, în noiembrie 2015, să stea la coadă ca eu să prind perechea asta. Colaborările de acest gen ies în ediții limitate și nu știi când prinzi una. Eu nu știu dacă mai are cineva în țară perechea asta.

Îi port destul de rar. Sunt foarte pretențioși, iar Bucureștiul are un talent de a fi mega poluat. Doar mergând pe stradă se așază praful pe ei. Îi port când merg undeva să stau înăuntru. Nu vreau să-i stric. Materialele sunt foarte faine. Suede-ul e foarte bine realizat și culorile merg perfect împreună, cu toate că nu prea ai cu ce să-i asortezi. Griul merge, dar cealaltă culoare e foarte tinerească".

„A fost prima mea pereche pe sistemul de talpă Tubular de la Adidas. Asta e, de fapt, o talpă fără mijlocul ei. Ne imaginăm un covrig. După ce face coca, o întinde și o rulează, nu-l face covrig, îl pune în formă de talpă. Ăla e Tubular. E gol în mijloc. Nu poți conduce cu ei. Nu te urca la volan încălțat așa, că riști să nu prinzi pedala. Mi s-a părut interesantă ideea, așa că am zis să văd cum e sistemul. Nu am avut până anul trecut.

M-am tot uitat după un model. Mi-au atras atenția creațiile lui Yoji Yamamoto, un designer care s-a combinat cu Adidas, ca mulți alții. Vezi Kanye West, Raf Simmons, Jeremy Scott și alții. Ei sunt mai deschiși la colaborări. Modelele astea cu Yoji sunt mai high-end. O pereche din magazin ajunge pe la 1 500 lei. Eu am luat-o de pe un grup de Facebook, de la un tip din Marea Britanie. I-a primit și nu-i veneau ca număr, așa că i-a vândut sub prețul pieței.

Îi port mai des. Sunt foarte comode, ușor de încălțat. Nevasta-mea mi-a zis la un moment dat să le mai schimb, că am un dulap plin. Sunt ca niște opinci. Bagi piciorul în ele și ai plecat. Modelul ăsta are un material care e foarte aerisit, ceea ce ajută la comoditate, spre deosebire de alte modele custom".

„Modelul a ieșit în 1988, primul cu tehnologia air-bubble scos de Jordan, care a fost o chestie revoluționară. E designul celebrului Tinker Hatfield, care a făcut aproape toate modelele Jordan. Dar comoditatea la modelele clasice de Jordan nu e extraordinară. Nici ei nu aveau cunoștințele, materialele, tehnologia pe care o au astăzi. Eu și azi joc baschet, și când pun în picioare modele din prezent parcă nu am nimic în afară de o talpă. E o diferență uriașă față de perechile din 1988.

Black Cement-urile astea le-am prins pe Okazii. Era un băiat care cumpăra de afară și le vindea pe Okazii la prețuri excelente. Eu îl urmăream foarte atent să văd ce mai bagă. La un moment dat, a postat perechea asta și mi-a picat fața. Asta era în 2011. Gândul că o pereche de Jordan 3 Black Cement a ajuns la noi a fost un mind fuck total. Mai luasem de la el, știam că nu sunt falși.

Astea-s revopsite de mine. Mă bag și la recondiționări. După o vreme vopseaua se rigidizează, iar în clipa în care calci pe ei riști să apară cute. Deci trebuie să ai grijă de ei și să faci anumite chestii, să nu se deterioreze și mai rău. Am stat și m-am uitat la tutoriale, să văd ce materiale să-mi iau, vopsele, tot tacâmul.

Îi curăț, vopsesc, mai pun și fierul de călcat pe ei, mai dau și cu șmirghelul. Am și o pereche custom de Retro 4, pe care i-am pictat aproape în totalitate. Nu mi-a plăcut culoarea lor originală, așa că i-am făcut eu în roșu, galben și albastru".

„Fiecare gheată Jordan are o inspirație anume. Spre exemplu, Retro 12 e inspirat de steagul Japoniei. Are niște cusături radiale care duc cu gândul la drapelul lor. Îmi place să cred că pentru modelul ăsta, Tinker Hatfield s-a gândit la o talpă de elefant. Are chestiile alea care seamănă cu unghiile de elefant. Nu știu de ce îmi place perechea asta. Probabil din cauza color way-ului. Mai am modele de Jordan 13 dar perechea asta e preferata mea. O simt cel mai mult.

Pe ăștia i-am găsit pe OLX acum vreo trei-patru ani. Stau, vânez, văd ce apare. Pentru mine asta e cea mai mare plăcere. Dar nu e ceva ce fac mereu. E treaba aia cu „dacă-s deprimat, mă duc la cumpărături". În ultima vreme am fost fericit.

În fine, am căutat Jordan pe site și am dat de un băiat care avea perechea asta și încă una. Le-am luat pe amândouă la o sumă mică, cam vreo 50 de euro. Nu erau într-o stare ok, dar i-am modificat".

Nu prea-mi plac modelele Jordan 5, sincer să fiu. Probabil datorită tălpii, care mi se pare de cavaler teuton. Rar poți să o îndoi. Dar la un moment dat, în 2009 dacă nu mă înșel, Jordan a scos un pachet, ei mai fac asta, care se numea „Raging Bull Pack", în care erau două perechi de Retro 5: asta de față și una care se numea 3M, în sensul că sunt confecționați dintr-un material negru, un fel de glow-in-the-dark. E reflectorizant. În fine, pachetul e foarte rar și scump. Pachetul costă acum undeva pe la 900 de dolari.

Pe astea chiar nu le port. Sunt făcute dintr-un suede roșu, o piele întoarsă fină. Dacă ai vărsat ceva pe ele, ai belit-o senzațional. E greu să scoți pata. Trebuie să freci până se duce puful de pe ei. Trebuie să ai mare grijă. Să mergi cu ei în mâini.

Mi-am luat pachetul de pe eBay, din State, cu 700 de dolari, în iarna lui 2014. Am fost mega fericit. Asta până când pe drum mi-au ciordit perechea neagră. Și mi-au distrus jumătate din cutie. Eram foarte nedumerit. În sensul că, de ce naiba ai lua perechea neagră?! Aia e mai puțin importantă. Nu valorează mult.

Asta e, am mers înainte. Eu am un vers pe „Permite-mi să mă prezint", ceva de genu „S-ar putea să nu-ți ajungă/ca un colet din State". Uite, dă-te-n pula mea, cum s-a întors roata.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre campania „Blending Spirits":
În 2016, Electric Castle și J&B blenduiesc Sigur Ros cu Macanache
Am vorbit cu Macanache despre cum blenduieşte rapul cu mixologia
Adda a făcut un cover după o melodie de-a lui Macanache ca să-ți arate că asta e ea