Publicitate
Hélène L'Heuillet: Asta e o armă tipică de propagare a fricii. Cele mai importante atacuri, cele care propagă frica, afectează cel mai tare tinerii. Așa au fost bombardamentele asupra cazinoului din Alger, de exemplu.Arondismentul 11 e o țintă ideală în Paris. E un cartier plin de tineri, iar Bataclan (teatrul atacat de teroriști) e un simbol al districtului. Cu un singur atac asupra lui atingi mai multe scopuri: rănești multe familii, anihilezi potențialul unor tineri și, în plus, ataci noțiunea de distracție, un simbol al decadenței occidentale.Acești teroriști consideră tineretul occidental vinovat de păcatul modernității.
Da, iar în această denunțare stă aspectul revoluționar al ideologiei Statului Islamic. Organizația a criticat mereu capitalismul, materialismul occidental și presupusul hedonism al Occidentului.Un hedonism pe care SI îl asociază cu idolatria – o noțiune pe care gruparea a criticat-o aspru în declarațiile de după atacuri.
Ar trebui să înțelegem că atacul concertului Eagles of Death Metal n-a fost întâmplător. Această trupă americană reprezintă fix ce urăsc mai tare teroriștii. Mai mult, relația dintre trupă și publicul său e inacceptabilă pentru Statul Islamic. Ține minte că Osama bin Laden a zis: „Noi iubim moartea, voi iubiți viața." A fost o declarație prin care a vrut condamne faptul că occidentalii idolatrizează viața.
Publicitate
În timpul războaielor convenționale, teama e o consecință inerentă a conflictului. Principalul obiectiv al războiului nu e să îngrozească populațiile, ci să învingă inamicul.În ziua de azi, teama se află la rădăcina unui conflict care e tot mai mult exportat pe teritoriile noastre. Statul Islamic știe că nu va schimba sistemul politic francez cu opt atacatori. În cazul atacului de pe 11 septembrie, teroriștii știau că sistemul politic american va supraviețui. Nu e important să câștige, ci să răspândească groază.Ca psihanalist, cum ai aborda consecințele acestei frici la un individ?
Din experiența mea, frica izolează. E una dintre caracteristicile ei pe care am observat-o la mulți pacienți care au venit la mine sâmbătă dimineață. Erau foarte instabili psihic. Dar asta nu e nimic nou. Războaiele au izolat dintotdeauna oamenii. Frica ne închide în cameră, în ce ne e apropiat și imediat vizibil. Mobilizarea populației după atacurile din ianuarie, de la redacția revistei Charlie Hebdo, ne-a ajutat să înțelegem că oamenii au vrut, mai mult decât orice, să se elibereze de această izolare.
Renunțarea la viață – o atitudine adoptată de acești teroriști – e fix opusul gândirii cultivate în Vest. În același timp, nu trebuie să închidem ochii. Una dintre marile temeri ale societății noastre e provocată de fascinația pe care o are tineretul nostru pentru SI – o fascinație care nu e tocmai irațională.
Publicitate
Da, nu avem argumente în fața ei. În plus, e de ajuns să asculți ce spun oamenii după atacuri: „E îngrozitor, e oribil" și așa mai departe. E extrem de dificil să găsești cuvintele potrivite pentru asta. Marile ideologii totalitare au promovat mereu acest simț al neajutorării, al inexprimabilului.Credeți că oamenii vor reuși să depășească destul de repede teama de un nou atac?
Franța nu a trecut printr-o astfel de situație de foarte mulți ani – probabil de la Ocupație încoace. Deci e normal să fie cuprinsă de frică. Dar, după cum știi, starea de război nu e sinonimă cu isteria. De obicei, un sentiment se liniștește treptat, iar oamenii își continuă viețile ca de obicei. Asta s-a întâmplat și după atacurile din ianuarie. Parizienii nu se vor baricada în casele lor. O să fie la fel și de data asta.Urmărește VICE pe Facebook.Traducere: Oana Maria ZahariaMai multe despre atacurile din Paris pe VICE:
De ce a atacat Statul Islamic Parisul și cum vor riposta Franța și NATO?
Toate lucrurile aberante pe care le-au pus oamenii în cârca musulmanilor zilele astea
Cum au reacționat francezii pe străzile Parisului, în timpul atacurilor de aseară