​Am vorbit cu un bărbat care e îndrăgostit de sora lui de douăzeci de ani

Fotografie via Shutterstock

L-am cunoscut pe Tom prin intermediul psihoterapeutului lui, care mi-e prieten, dar n-a vrut să ne întâlnim față în față. Se temea că îl voi judeca sau îl voi insulta. Așa au reacționat alții când le-a povestit viața lui. Totuși, a fost de acord să vorbim – a zis că vrea să-și ia patra asta de pe inimă. Așa că am aranjat un interviu pe Skype. A apărut cu ochelari negri de soare și cu o pălărie ca să-și protejeze identitatea. Mi-a promis că îmi povestește totul dacă nu îi voi dezvălui identitatea.

În fotografia de profil, Tom apare alături de iubita lui, Lena. Ea îl îmbrățișează din spate, iubitoare, ciufulindu-i tandru cu degetele părul castaniu. Nimic nu e în neregulă cu fotografia asta. Arată doi oameni îndrăgostiți – o relație bazată pe atracție reciprocă.

Dar Lena e sora lui Tom și, pentru majoritatea oamenilor, asta schimbă totul: fotografia devine o dovadă pentru proces. „Mă tem de faptul că oamenii mă consideră dezgustător", a zis Tom. Se uită în alte parte și își roade unghiile. E într-o relație stabilă cu sora lui de douăzeci de ani și au un copil împreună. „Am auzit tot ce se putea auzi nasol. Oamenii m-au numit futangiu de surori, descreierat, retardat. Și toate astea au ieșit din gurile unor oameni care, pe vremea aceea, erau prietenii mei. Chiar dacă societatea nu vrea să ne recunoască, noi existăm și suntem mai mulți decât credeți."

Rotraut Perner e un psihoterapeut care a lucrat, printre altele, la mai multe cazuri de incest din 1975 până azi. În majoritatea cazurilor, pacienții mei erau foarte speriați de necunoscuți. Sufereau de anxietate socială și aveau tendința să stea mai mult în casă. Asta avea legătură cu trecutul lor, desigur: majoritatea nu avuseseră voie să se joace cu alți copii în copilărie pentru că părinții lor erau severi sau geloși și le limitau mișcările.

Tom și Lena au crescut într-un sătuc austriac. Locuiau într-o casă mare și albă, ca de basm, cu un câine pe gazonul din față. Mama lor era casnică și tatăl funcționar public. Copiii erau cuminți, mergeau la școală și făceau tot posibilul să nu atragă atenție negativă asupra lor. În familia lor nu existau certuri, iar zâmbetele erau obligatorii. Altfel, ce-ar fi crezut vecinii? La un moment dat, Tom a realizat că nu e perfect. Lena simțea la fel. „Am început să am sentimente puternice pentru ea după ce am ajuns amândoi la pubertate", a zis Tom. „Ea tocmai înflorea. Uneori mă uitam la ea cum se îmbracă la ea în cameră și mă simțeam mereu vinovat după aceea."

Tom s-a consolat cu gândul că e normal să fii curios în legătură cu corpul feminin. Nu era atras de sora lui, ci de femei, în general. Dar sentimentele au devenit tot mai puternice. Apoi, la 17 ani, Lena și-a făcut primul iubit. „A fost un iad pentru mine", a mărturisit Tom. „Îl uram din toată inima pe prietenul ei. Lena plângea că nu reușeam să mă înțeleg deloc cu ei. Acum știu că mă purtam așa din gelozie."

După o relație de trei ani, iubitul Lenei a înșelat-o. Ea a intrat împleticindu-se și plângând, în miez de noapte, în camera lui Tom. El s-a trezit din somn din cauza plânsului. Ca s-o consoleze, i-a adus niște vin din pivniță. După primul pahar a urmat al doilea, apoi al treilea. Amețită, Lena s-a sprijinit de umărul lui.

Rotraut Perner spune că nu e ceva anormal. „Din experiența mea profesională, nu e adevărat că oamenii nu sunt atrași de frații sau surorile lor", a zis psihoterapeutul. „Uneori sunt, alteori nu. Mai important e faptul că relațiile dintre frați sunt definite de invidie, rivalitate, admirație și nevoia de afecțiune și de a-și împărtăși secrete. Toate lucrurile astea sunt legate de anumite fantezii – unele dintre ele induse de cultura pop și de media, altele de situația familială. Dacă transformi sau nu aceste fantezii în realitate depinde de capacitatea ta de a evalua această realitate. Oamenilor care au relații incestuoase le lipsește, de obicei, această capacitate."

În cazul lui Tom și al Lenei, fantezia lor a devenit rapid realitate: „Încă îmi amintesc totul de parcă s-ar fi întâmplat ieri", a zis Tom. „S-a uitat la mine și m-a întrebat de ce nu mai sunt și alți bărbați ca mine." Atunci s-a întâmplat. Tom a simțit clar că el și Lena nu sunt doar frați. Dar înainte să apuce să facă un pas, Lena l-a sărutat. Tom a împins-o și a urlat la ea: „Ce dracu' faci?" Lena a început să plângă.

Zilele următoare au fost o tortură pentru Tom. Bineînțeles că puteau da vina pe alcool, dar oare era doar alcoolul de vină? Gândurile îl bombardau din toate părțile. A început să-și amintească anumite situații. „Mi-a devenit clar că eu și Lena flirtasem dintotdeauna. Mereu am luat-o în glumă, dar nu era o glumă. Mi s-au clarificat deodată toate situațiile alea ciudate."

Acum știe că o privea pe Lena când se dezbrăca pentru că era înnebunit după ea. Nu era excitat doar de faptul că e o femeie, ci și pentru că avea sentimente pentru ea. Lena și Tom au vorbit multe despre asta apoi. Lena i-a mărturisit și ea lui Tom că lăsa intenționat ușa deschisă la cameră când se dezbrăca. Încerca să-l seducă, dar nici ea nu se gândise serios la asta până la sărut. „Am fost ușurat să aflu că și ea simte același lucru pentru mine", a zis Tom. „Aveam o șansă la fericire împreună. Dar bineînțeles că asta n-a fost decât o utopie. În realitate, dragostea noastră a fost – și încă este – un blestem.

Genul de relație pe care o au Tom și Lena ar fi tabu aproape în orice cultură, și ilegală pe deasupra. În multe țări din lume, inclusiv în toată Europa, relațiile sexuale între rude apropiate sunt interzise. În Austria, de unde e Tom și de unde sunt și eu, incestul între părinți și copii se pedepsește cu un an de închisoare, iar incestul între frați poate avea ca rezultat șase luni după gratii.

Când Tom a făcut prima oară sex cu Lena, n-a fost doar un gest de dragoste, ci și o infracțiune. „Atunci am realizat că suntem infractori. Dar paragraful 211 din codul legislativ austriac îi pedepsește pe adulții care își dau consimțământul să aibă relații cu alți adulți. Noi nu ne-am forțat unul pe altul la nimic."

Pentru Tom, acest paragraf e un nor negru deasupra capului lui. Nu poate înțelege de ce riscă să facă închisoare din această cauză. De când e dezgustul altora un motiv să faci închisoare? Nimeni nu e pedepsit cu închisoare pentru că a făcut sex cu o prăjitură, doar pentru că altora li se pare scârbos."

Bineînțeles, mai există și o dimensiune biologică a acestei interdicții.

„Rudele au un bazin de gene care devine tot mai similat cu cât e mai apropiată legătura de sânge", mi-a zis Franco Laccone, un doctor de la Institutul de Genetică Medicală al Universității de Medicină din Viena. „Bineînțeles, toți transportăm „mutații mute", care sunt complet inofensive. Problemele încep doar când persoanele transportă același tip de mutații, în exact aceleași gene. Riscul să se întâmple asta crește mult când e vorba de rude. Dacă părinții sunt verișori de gradul întâi, probabilitatea de defecte genetice recesive crește la 6 procente, pe când părinții care nu provin din aceeași familie au un risc de doar 3 procente să transmită astfel de defecte."

Pentru mame, sarcina concepută în cadrul unei relații incenstuoase e aproximativ la fel de periculoasă ca sarcina provenită din relația cu o persoană cu trisomie, a zis Laccone.

Tom a fost preocupat de statutul legal al incestului de ani de zile. Când Patrick Stübing, care a făcut patru copii cu sora lui, a acționat în tribunal legile anti-incest ale Germaniei în 2008, Tom s-a bucurat. Chiar a crezut că legea va fi schimbată. Dar apelul a fost respins în 2008 de judecători care au citat mai multe motive pentru care legea ar trebui să rămână așa cum este:

- E în interesul sănătății publice să menținem un bazin genetic divers.

- Legile împotriva incestului pot proteja persoanele vulnerabile de traume rezultate chiar și din acte sexuale consensuale.

- Decriminalizarea incestului ar transmite publicului un mesaj greșit.

Pentru Tom, al treilea motiv se bazează pe norme sociale arbitrare. Și deși mai are mult de luptat pentru cauza lui, nu e singur. Hans Jorg Albrecht, director al Institutului de Drept Internațional Max Planck din Germania, a încercat să demitizeze cele mai întâlnire zvonuri despre incest. Scrierile lui Albrecht sunt Biblia lui Tom. „Majoritatea oamenilor cred că paragraful 211 se referă la copiii nenăscuți încă", a zis Tom. „Dar e greșit. Ei presupun că absolut toți copiii care se nasc din relații incestuoase sunt handicapați."

În general, copiii cuplurilor incestuoase au șanse mai mari să prezinte anumite tulburări genetice, dar, conform organizației Genetic Alliance, un grup din Marea Britanie care vrea să îmbunătățească viețile persoanelor cu tulburări genetice, „majoritatea cuplurilor incestuoase au copii sănătoși."

„Aș înțelege dacă mi-ar zice că mă trimit la închisoare pentru că îmi pun copilul în pericol", a zis Tom. „Dar copilul meu e sănătos, iar eu și soția mea ne iubim enorm. De ce s-ar aplica această pedeapsă?"

Tom și Lena și-au păstrat relația secretă timp de mai mulți ani. „Multă vreme am crezut că suntem bolnavi la cap. Ce fel de om se îndrăgostește de fratele sau sora lui? E incredibil cum îți poate distruge stima de sine un tabu." Tom a căzut în depresie.

La un moment dat, s-a separat de Lena și a încercat să se sinucidă, Lena l-a găsit inconștient în baie, cu o cutie de pastile lângă el. „Atunci a fost momentul când am simțit că trebuia să se schimbe ceva. Trăiam într-o bulă."

Așadar, Lena și Tom au hotărât să se mute din casa părinților lor, departe de toate persoanele care îi cunoșteau. Astăzi locuiesc într-un apartament din Germania. Noii lor prieteni cred că sunt căsătoriți. Când Lena a născut-o pe fiica lor, a declarat că tatăl e necunoscut.

„N-am vrut să riscăm nimic. Nu pot să-i las să mă bage în închisoare și să mă ia de lângă familia mea."

*Numele au fost schimbate.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre incest pe VICE:
Iepuri născuţi din incest şi pisici heroinomane
De ce e pornografia incestuoasă atât de populară?