Am vrut să văd dacă e mai uşor să vinzi droguri în jocurile video decât în viaţa reală

Am vrut să îmi fac un cadou după Crăciun, aşa că mi-am cumpărat nişte jocuri vechi de Nintendo DS, pe care să le joc pe 3DS în timp ce fac naveta până la muncă. Unul dintre jocuri este Grand Theft Auto: Chinatown Wars care se petrece într-o versiune mai mică, dar tot 3D, a oraşului Liberty City, care apare într-o versiune mai bogată în Grand Theft Auto: IV. Personajul cu care joci se numeşte Huang Lee, fiul unui cap al Triadelor asasinat de curând, care vine în New York pentru a livra o sabie ceremonială noului patriarh al familiei. Fireşte, lucrurile nu decurg conform planului, iar Huang este atacat şi pierde sabia. Înainte să apuci să zici Hot Coffee, fiecare dintre găştile din Liberty se bate cu fiecare.

Firul narativ al jocului e destul de simpatic, mai ales că are de toate, de la coreeni nesuferiţi la poliţişti corupţi. Dar una dintre cele mai tari părţi ale jocului este un joc mai mic din cadrul lui, care presupune dilăritul de droguri. Încă de la început, simţi gustul banilor care pot fi făcuţi de pe urma comerţului cu droguri şi, deşi nu e nevoie să faci asta ca să avansezi cu povestea, mereu ai la îndemnână opţiunea să vinzi uppere, downere, ecstasy, cocaină, iarbă şi altele.

Din moment ce mi-am construit un mic imperiu al drogurilor în GTA, m-am gândit să vorbesc cu un dilăr de droguri adevărat despre cum se compară jocul ăsta cu treaba din viaţa reală. După cum era şi normal, omul a ales să rămână anonim. Iar eu sunt destul de convins că nu pot să fiu arestat pentru că am vândut nişte acid care nu există cu adevărat. Corect?

VICE: Salut, Dilăr de droguri complet anonim. Ce fel de produse vinzi acum?
Dilăr de droguri complet anonim: A trecut ceva vreme de când am vândut ultima dată, dar, ca idee, eu mă ocup cu dilăreala încă din facultate. Pe atunci vindeam MDMA şi iarbă, dar de curând, vând mai mult amfetamine.

M-am apucat de GTA-ul ăsta vechi, care are un joc care presupune dilăritul încorporat în el. Cumpără ieftin, vinde scump, ştii cum merge treaba. Prima mea vânzare a fost acid. Totul e ambalat în „pungi" în joc, iar eu cumpăr mai multe pungi cu 20 de dolari bucata şi apoi le vând cu 25 de dolari bucata, ceea ce înseamnă că scot un profit de cinci dolari pentru fiecare dintre ele. Cum ţi se pare combinaţia asta?
Dacă se vând în pungi, înseamnă că e vorba de tablete, pentru că altfel ar veni într-un lichid. Dacă e o pungă de tablete şi tu obţii un profit de 25% pentru fiecare, nu e o combinație prea bună. Cu halucinogenele ies mult mai mulți bani. Am vândut, odată, TCB, care e un fel de halucinogen amestecat cu amfetamine, iar aici profitul e de 50% pe fiecare vânzare, pentru că drogul ăsta e destul de rar. Chestiile ca MDMA-ul, cocaina şi pastilele se găsesc peste tot, iar profiturile sunt mai mici la ele.

Bine, aia a fost abia prima mea vânzare din joc. Mai încolo, am făcut rost de downere, de câteva pungi, trei dolari bucata. Dar la astea am scos un profit de 20 de dolari pentru fiecare. Aici m-am descurcat mai bine, nu?
Ai vândut downere? E vorba ori de ketamină, ori de Valium. Astea au efect disociativ, adică te scot din starea în care eşti. De fapt, te anesteziază aproape. Zici că ai făcut 20 de dolari profit pentru fiecare? E destul de mult pentru downere. Ketamina era destul de scumpă, odată, și a fost destul de scumpă și de curând, când a existat o lipsă pe piața din Londra, dar în mod normal se vinde cu 20 de lire gramul, foarte ieftin. MDMA-ul, de exemplu, costă de două ori mai mult pentru aceeași cantitate. Ai avut profit masiv. Te-ai descurcat bine.

La un moment dat, în joc, primesc un email de la un tip care dă cocaină pentru cinci dolari, în cantități care pe stradă se vând cu 791 de dolari. Din nou, vorbim de „pungi". Dar e prea frumos ca să fie adevărat, evident. Era, de fapt, un flagrant organizat de poliţie şi m-am trezit că trebuie să o iau la fugă, deşi încă aveam drogurile asupra mea. Să înţeleg că şi în viaţa reală, dacă o combinaţie sună prea bine, trebuie să fie un flagrant?
Da, e practic un semnal de alarmă. Dilăritul e simplu, sincer să fiu. Piaţa neagră e ca orice altă piaţă. Dacă cineva îţi face o ofertă ca aia, care e prea bună să fie adevărată, de obicei o face cu un motiv. S-ar putea să fie vorba de un flagrant, de un lot prost sau de nişte marfă furată de la alţi oameni, de care ăla care ţi-o vinde vrea să scape rapid. Dacă accepţi oferta şi ajungi să vinzi marfa şi tu, la rândul tău, poţi să o încurci rău de tot.

Dar dacă ai putea să multiplici banii pe care i-ai dat pe stocul tău, ai face-o, nu?
Ar putea să fie un risc pe care merită să ţi-l asumi. Am avut dăţi când am avut ocazia să-mi dublez profiturile şi am profitat de fiecare dată. Dar trebuie să o faci foarte rapid şi să vinzi totul deodată. Aşa se fac banii frumoşi.

Eu când am făcut bani, i-am dat pe şi mai multă cocaină. În joc, o pungă de cocaină se vindea pe piaţă cu aproape opt sute de dolari, iar eu am cumpărat şase pungi cu 651 de dolari bucata. Am văzut cam care era situaţia şi le-am vândut cu 972 de dolari bucata şi am scos un profit de aproape două mii de dolari, în total. Ar trebui să fiu mulţumit, nu?
Ar trebui, da. De fiecare dată te aştepţi să scoţi ceva profit. Altfel, de ce ai mai vinde? Dar banii de care vorbeşti tu sunt ceva de apreciat. E ceva destul de rar, în special când e vorba de cocaină. Toată lumea iubeşte cocaina şi nu e greu să faci rost. Aşa că e destul de impresionant că ai făcut banii ăia cu ceva care se găseşte peste tot. În Londra, aproape oricine vinde cocaină.

În GTA acţiunea se petrece în Liberty City, care e o versiune a New York-ului.
A, bine, dar să ştii că piaţa de acolo e foarte asemănătoare cu cea din Londra. Cultura drogurilor seamănă mult, în sensul că sunt la fel de mulţi tineri care care câştigă bine şi bagă tone de cocaină în weekenduri. Sunt două scenarii comparabile, consumul de cocaină ar trebui să fie cam la fel.

În joc, preţul variază în funcţie de zona în care îţi vinzi drogurile în Liberty City. Alt cartier, altă cerere. Presupun că la fel e şi în Londra?
Da, clar. Există decalaje regionale în preţ şi în calitatea drogurilor. De exemplu, singurii oameni de care ştiu că vând ketamină bună sunt în nordul Londrei. Tot în nord mai am şi nişte legături pentru cocaină, dar cea mai bună marfă se găseşte la sud de Tamisa. Chestia asta se bazează pe unde există cea mai mare cantitate dintr-un anumit drog, iar fiecare zonă e cunoscută pentru drogul său. Dacă vrei să faci rost de ce e mai bun, o să trebuiască să te plimbi un pic. Mereu te duci din loc în loc, din cartier în cartier, pentru că în fiecare loc găseşti oameni diferiţi, care dilăresc în felul lor. Trebuie să ştii că, înainte să ajungă la tine marfa e tăiată de câteva ori bune. Dacă vinzi marfă care a fost tăiată de o grămadă de ori, s-ar putea să faci bani frumoşi de pe urma ei, dar nu o să mai apeleze nimeni la tine data viitoare. Dacă o tai mai puţin, faci mai puţini bani, dar o să ai o clientelă asigurată.

Deci e la fel cum e cu peştele, nu? Dacă trece o săptămână de la ultimul transport de peşte proaspăt, eşti mult mai puţin dispus să te atingi de el.
(Râde) Da, ceva de genul ăsta. Cel mai bun lucru pe care poţi să-l faci e să-ţi cumperi marfa direct de la sursă, deşi e destul de greu să faci asta în prezent. Asta dacă nu cumva stai pe Silk Road, pe darknet.

Corect. Şi zici că profitul meu de două mii de dolari e bun în comparaţie cu ce se aleg dilării din viaţa reală? Cel puţin dacă vorbim de dilări care vând doar de câteva zile.
Absolut. E mult mai mult decât ce îţi iese în viaţa reală. Ai depăşit un dilăr adevărat de droguri. Felicitări.

Traducere: Mihai Niţă

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe despre droguri:
Victimele colaterale în vânarea baronului drogurilor „El Chapo"
Tipul ăsta a rulat un joint care arată ca Ioana d'Arc
Cum mi-au salvat viața infuziile cu ketamină
Cum funcționează nootropicele, medicamentele inventate de-un român, care te fac mai inteligent