America a vrut să trimită o bombă nucleară pe Lună

Nici până în ziua de azi nu se știe cine a avut prima oară ideea de a trimite o bombă nucleară pe lună. La fel ca multe alte idei răsărite în vremea Războiului Rece, pare ca un delir din anii '50, o eră când umanitatea se situa între distrugere și descoperirea următoarei frontiere a existenței umane: spațiul cosmic. Acum nimeni nu mai crede că e o idee bună să bombardăm luna, iar autoritățile americane au îngropat relativ rapid această noțiune. Dar nu e greu să ne imaginăm niște costume de la Pentagon care se uită în sus la lună, apoi la noul arsenal nuclear al Americii, apoi iar la lună, și se gândesc: Ce-ar fi dacă…?

Detaliile programului, intitulat Proiectul A119, au fost făcute publice prima oară în 2000 de către Leonard Reiffel, fizicianul care a avut misiunea de a analiza posibilitatea de a detona o bombă nucleară pe suprafața lunii. Reiffel a declarat pentru ziarul britanic The Observer că autoritățile Air Force i-au cerut să analizeze ideea în 1958. Cu un an înainte, USSR-ul lansase pe orbită Sputnik, primul satelit făcut de om, iar Reiffel a zis că ofițerii cu care a stat de vorbă își făceau griji că rușii vor învinge americanii în cursa spațială.

„Era clar că principalul scop al detonării propuse era un exercițiu de PR", a zis Reiffel. „Air Force dorea un nor-ciupercă atât de mare încât să fie vizibil pe Pământ."

Deși astăzi bombardarea lunii pare ceva de neconceput, pe atunci, conducerea Americii era încântată să se joace cu posibilitățile oferite de tehnologiile nucleare.

„La fel cum ne jucăm acum cu rachetele hipersonice și avioanele RAM, pe atunci lumea se juca cu energia atomică", a declarat pentru VICE Omar Lamrani, analist militar la Stratfor. „Era o jucărie nouă, abia descoperită."

Strategii militari ai erei respective aveau tot felul de planuri trăznite – cam în aceeași perioadă în care se analiza Proiectul A119, armata a venit cu Proiectul Horizon, prin care se dorea înființarea unei baze militare pe lună la un cost de șase miliarde de dolari. Și sovieticii se gândeau să bombardeze luna. În același timp, oamenii de știință cochetau cu idei foarte diferite, de la submarine cu energie nucleară (care au devenit realitate) până la nave spațiale cu energie nucleară (care n-au devenit). Orice idei ar fi avut Statele Unite sau USSR-ul, mereu exista grija că cealaltă tabără va avea o idee mai bună și o va aplica prima. „Trebuie să gândești cu totul în afara tiparelor ca să obții un avantaj", a zis Lamrani.

În iunie 1959, Reiffel și echipa lui au produs un nou raport neclasat intitulat inofensiv „Un studiu de cercetare lunară". Documentul tehnic detaliază fiecare aspect al bombardării lunii – inclusiv posibilitatea ca o astfel de detonare să elimine orice urme de viață pe satelit.

Reiffel a declarat pentru Observer că planul era fezabil din punct de vedere tehnic și că n-ar fi reprezentat o provocare prea mare. Dar ar fi fost mai dificil transportul pe lună a unor instrumente necesare pentru detonare, pe care le recomanda studiul din 1959. Dar ce s-ar fi întâmplat dacă ideea ar fi fost pusă în aplicare?

Deși bombardarea lunii în 1959 le-ar fi oferit oamenilor de știință multe informații experimentale interesante, principalul scop era de a dovedi superioritatea Americii asupra USSR-ului. „Evident că o astfel de demonstrație a capabilității tehnologice va avea efecte pozitive pentru națiune", nota studiul lui Reiffel. „Dar, în același timp, dacă nu e pregătită din timp comunitatea internațională, ar putea stârni și reacții negative considerabile." Cu alte cuvinte, trebuia ca America să anunțe ce are de gând să facă în avans, altfel toată lumea putea intra în panică.

Având în vedere aspectul de PR al misiunii, autoritățile americane voiau să se asigure că reacția nucleară va fi vizibilă de pe Pământ și probabil că ar fi fost, conform spuselor lui Areg Danagoulian, profesor de știință și inginerie nucleară la MIT. Deși multe dintre efectele unei detonări nucleare pe lună depind de mai mulți factori – inclusiv de mărimea bombei și de distanța acesteia față de suprafața pe care e declanșată – Danagoulian a fost dispus să ne spună ce s-ar fi întâmplat dacă Proiectul A119 ar fi devenit realitate.

Cum luna nu are atmosferă, o bombă detonată acolo n-ar face o explozie așa de mare ca pe Pământ. (Dacă o bombă nucleară cade pe lună și nu e nimeni s-o audă, nu face niciun sunet.) Reacția nucleară ar produce o rază de lumină care ar fi vizibilă de pe Pământ, dar cel mai probabil e ca oamenii să observe doar ridicarea prafului pe lună. Radiațiile nucleare ar încălzi suprafața lunară și, din această cauză, praful s-ar ridica masiv și probabil ar fi iluminat, măcar parțial, de către Soare. O parte din acest praf s-ar mișca suficient de rapid cât să iasă din forța gravitațională a lunii și ar ajunge în spațiul cosmic.

Dacă s-ar întâmpla asta, astronauții ar trebui să-și facă griji despre reziduurile nucleare rămase pe lună? Răspunsul depinde de o mulțime de factori, a zis Danagoulian – de exemplu, de tipul bombei și de felul în care a fost detonată, de timpul de la detonare până la sosirea astronauților, cât și de punctul de aselenizare ales. În orice caz, luna e deja foarte radioactivă; cum nu are atmosferă sau câmp magnetic, suprafața ei e bombardată de mult mai multe radiații cosmice din spațiu decât Pământul, ceea ce înseamnă că nivelul radiațiilor e mult mai mare decât cel de pe Terra. Din acest motiv e destul de periculos pentru astronauți să stea prea mult pe lună.

Reiffel a declarat pentru Observer că nu e sigur de ce n-a fost pus în aplicare proiectul A119, dar că e „îngrozit că o astfel de opinie a putut fi luată vreodată în considerare ". Probabil că Pentagonul a realizat că e mai motivațional să trimită un om pe Lună decât să detoneze o bombă. În orice caz, în 1967, Tratatul Spațiului Cosmic eliberat de Națiunile Unite a interzis folosirea armelor nucleare în spațiul cosmis. Nu vom vedea praful lunar cum zboară prin spațiu în decursul vieții noastre decât dacă se întâmplă ceva nasol de tot.

Urmărește-l pe Harry Cheadle pe Twitter.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre energia nucleară și efectele ei pe VICE:
Am vorbit cu scriitoarea care s-a plimbat o lună prin satele iradiate din jurul Cernobîlului
Fă cunoștință cu tipul care duce ilegal turiști în Cernobîl
Fotografii cu efectele celei mai mari catastrofe nucleare din lume