Anarhiștii greci din noua generație sunt torturați de poliție

Fotografii înainte și după cu Nikolaos Romanos, în vârstă de 20 de ani, trimise presei de poliția greacă.

Cam acum o săptămână, un grup de opt oameni înarmați cu mitraliere au încercat să jefuiască o bancă și un oficiu poștal din orașul grecesc Velventos. După ce au fost urmăriți prin provincia greacă Macedonia și au răpit în drumul lor un doctor în vârstă de 27 de ani, patru dintre ei au fost blocați de poliție pe o străduță îngustă în orașul Veroia. Aici, Nikolaos Romanos (20), Andreas-Dimitris Bourzoukos (24), Yiannis Michailidis (25) and Dimitris Politis (24) s-au predat.

În mai multe declarații pe care le-au dat din incinta închisorii, anarhiștii au spus foarte clar că motivele acțiunii lor nu au fost personale și că prin aceste jafuri încercau să lupte împotriva statului. De notat și că în timpul urmăririi nu au folosit armele și nici nu au rănit ostaticul. Ceea ce nu-i transformă în sfinți, evident – sunt totuși niște anarhiști hoți înarmați cu puști AK-47 – dar poliția i-a torturat atât de rău încât acum ONG-uri ca Amnesty și anumite secțiuni ale presei grecești îi consideră victime ale unor jocuri murdare.

Mai mult, fotografiile cu anarhiștii distribuite de către poliția greacă presei au fost modificate grosier în Photoshop pentru a ascunde vânătăile și rănile de pe fețele băieților.

Dimitris Politis.

Poliția a încercat să scape de acuzații spunând că anarhiștii au fost loviți doar după ce s-au opus arestării în mod violent. Au mai spus că un ofițer de poliție a fost rănit pe străduța îngustă din Veroia. Dar ambele declarații au fost contrazise de mai multe mărturii care susțin că cei patru hoți s-au predat pașnic. (Poate ar trebui să stăm puțin pe gânduri și la auzul veștii că ostaticul, conform declarațiilor anarhiștilor, a fost și el bătut din greșeală de poliție în momentul arestării.)

Autoritățile grecești au mai fost acuzate de astfel de tratamente greșite și e clar că au duble standarde. Când e vorba de imigranți, protestatari sau muncitori în grevă, statul ignoră drepturile omului cu nerușinare. În schimb, atunci când golanii fasciști omoară imigranții pe străzi, membrii partidului neo-nazist Zorile Aurii primesc protecție. Nu s-au eliberat vreodată în presă fotografii cu ei amărâți și bătuți în custodia poliției pentru a avertiza alți fasciști să nu le urmeze exemplul.

Aspectul poveștii care a șocat cel mai tare publicul grec e profilul social al celor patru anarhiști. Toți au vârste sub 25 de ani, sunt din familii bune și au absolvit cele mai bune școli private. O altă chestie pe care o au în comun e faptul că au devenit extremiști după revoltele din 2008 care au avut loc în urma uciderii adolescentului de 15 ani Alexandros Grigoropoulos de către un polițist din Exarchia. Cel mai tânăr dintre ei – Nikolaos Romanos, în vârstă de 20 de ani – era un prieten apropiat de-al lui Grigoropoulos și a fost martor la uciderea lui.

Pentru conservatorii greci, cei patru sunt reprezentanții unei noi generații de teroriști, succesorii grupurilor de gherilă de stânga care au luptat împotriva dictaturii militare din 1974. În 2002, cea mai importantă dintre aceste grupări, Organizația Revoluționară 17 noiembrie – care a asasinat 23 de persoane în timpul a 103 atacuri din 1975 până în 1998 – a fost capturată de către autorități, după care fenomenul s-a redus semnificativ.

Din punctul de vedere al unui anarhist, copiii aceștia sunt revoluționari, continuatorii unei tradiții europene care luptă pentru libertate și drepturile omului. Cum o mare parte din populația Greciei trăiește în sărăcie și guvernul adoptă programul de extremă dreaptă, pentru unii oameni cauza băieților are o natură romantică.

Andreas-Dimitris Bourzoukos.

Revoltele din decembrie2008 și tensiunea care le-a urmat, a dus la nașterea unui anume gen de gherilă urbană progresivă, una care împrumută trăsături de la anarhiștii din anii '70 și '80, dar e în același timp un produs al epocii contemporane. În timp ce anarhistul european al sfârșitului secolului 20 era în principal de orientare marxistă și opera în secret, având ținte foarte clare, noul val de gherilă operează în rețele naționale, folosește mai multe metode și nu are în vizor doar politicieni – în cele mai multe cazuri, atacă proprietăți și nu oameni (vezi bombardamentele din bănci și stații de poliție).

Printre aceste grupuri se numără Conspirația Nucleului de Foc. Până acum, mai mult de 30 de tineri au fost acuzați că sunt membri ai aceste grupări, au fost arestați și închiși după legile anti-terorism ale Greciei. Poliția crede că doi dintre cei patru tineri arestați în Velventos aparțin acestui grup, care își are rădăcinile în teoriile nihiliste și anarho-individualiste din secolul 19 ale lui Serghei Nyechayev și ale cărui celule autonome au comis peste 200 de acte teroriste începând cu 2008.

Yiannis Michailidis.

Trei dintre părinții presupușilor membri CNF arestați la Velventos au stat de vorbă cu mine în condiții de anonimitate, pe durata unui interviu organizat împreună cu Ef.Syn, un ziar grecesc abia înființat. Ne-am întâlnit într-o cafenea în Piața Syntagma, chiar lângă clădirea parlamentului.

VICE: Ce părere aveți de acuzațiilor aduse copiilor voștri?

Părinte anonim 1: Și-au urmat ideile cu ambiție, au trecut de la cuvinte la acțiuni împotriva sistemului. Deși suferim, suntem alături de ei.

Părinte anonim 2: Am înțeles de ce au făcut asta și i-am iertat. Le susținem ideea de a lupta împotriva unui sistem corupt. Și noi vrem să-l schimbăm, dar prin alte mijloace, cum ar fi votul.

Având în vedere că lucrurile nu se prea pot schimba prin metode tradiționale, credeți că metoda copiilor voștri e eficientă?

Părinte anonim 1: Încercăm să înțelegem că sunt anarhiști de acțiune. Sunt numiți teroriști, dar ei se consideră luptători pentru libertate.

Părinte anonim 3: Au simțit pe pielea lor ce înseamnă violența statului și și-au pierdut încrederea în sistemul de justiție de stat.

Ce părere aveți de faptul că au folosit arme?

Părinte anonim 1: Nu le-au folosit decât pentru a-și amenința inamicii. Chiar și în timpul ultimului jaf, s-au asigurat că nimeni nu e rănit.

Părinte anonim 2:S-a vorbit mult despre statutul lor social – că provin din familii din clasa de mijloc. Chiar dacă nu erau direct afectați de problemele din țară, copiii noștri au fost crescuți după principiul că ar trebui să fie solidari mereu cu membrii mai puțin norocoși ai societății.

În contextul acesta, sunt toate actele de violență simbolice?

Părinte anonim 2: Să spunem că e un discurs aprins. Fiecare acțiune a fost urmată de o proclamație. Chiar și când au făcut ceva extrem, cum ar fi bombardarea unei bănci, au avertizat mereu oamenii să se păzească. Poliția a reacționat mereu prea târziu.

Ca să fim sinceri, tinerii anarhiști ai Greciei au avertizat poliția că se va ajunge la asta de multă vreme – așa cum au făcut când și-au asumat responsabilitatea pentru bombardarea casei lui Mimis Androulakis, membru al partidului grecesc tradițional de stânga, în 2009:

„Totul a început acum câțiva ani, dar a culminat în timpul evenimentelor din decembrie 2008. Tinerii – unii chiar la liceu – inadaptați și fără o părere politică, nerespectuoși și violenți din cauza violenței pe care o vedeau în ipocrizie și singurătate, oameni care vor totul pe loc, oameni care spun că nu există viitor și privesc fiecare axiomă cu dispreț, oamenii cu condradicții, care au făcut ceva în legătură cu aceste contradicții…bombe la proteste…broșuri pe stradă…incendieri noaptea.”

Unul dintre motivele pentru care poliția greacă a declarat că a folosit Photoshopul pentru a modifica rănile de pe fețele tinerilor anarhiști a fost că voiau ca publicul să îi țină minte și să-i recunoască. Nu cred că trebuie să-și facă griji. Grecia nu-i va uita prea ușor.

Urmăriți-l pe Matthaios pe Twitter: @tsimitakis

Traducere: Oana Maria Zaharia