Institutul Cultural Român a intrat, în ultimul an, în clarobscuritate mediatică. Am vrut să aflu ce se mai petrece în interiorul instituției patronate de Radu Boroianu și am dat de angajați fantomă, de angajări haotice și de personaje lipsite de performanță, ajunse în funcții de conducere și plătiți din banii tăi.

Angajații fantomă din ICR sunt acele personaje pe care colegii nu-i cunosc, dar în ale căror conturi din bancă intră, lunar, un salariu. Am încercat să deslușesc misterul unor nume care apăreau pe listele interne ale instituției și despre care nimeni nu știe să-ți dea prea multe amănunte.

„În Institutul Cultural Român, există angajați fantomă. Ce înseamnă asta? Înseamnă că niște persoane își iau lunar niște bani, fără să dea pe la serviciu, cum facem noi. Două nume circulă prin instituție: Alexandra Ioana Popescu și Radu Caranfil. Pe acest Radu Caranfil nimeni nu l-a văzut niciodată". Am în față două surse din interiorul instituției și mă gândesc că mai am nevoie de încă două, ca să înțeleg și să scriu despre conceptul fantomelor în instituțiile publice.

Alexandra Ioana Popescu nu le este chiar necunoscută angajaților din ICR. Este o femeie cu studii medii care, inițial, a fost angajată prin detașare în Departamentul de Achiziții. Angajarea prin detașare presupune schimbarea temporară a locului de muncă, la inițiativa angajatorului, în acest timp contractul său de muncă fiind suspendat. Peste câteva luni a fost mutată în Centrul Național al Cărții, iar apoi s-a întors la Achiziții. „A venit de câteva ori la muncă, după care nu a mai venit deloc, pentru că mai mult încurca. Nu vine la muncă, dar primește lunar salariul. În schimb, despre acest Radu Caranfil nu știe nimeni nimic", mi-au spus surse din ICR.

Am încercat să-i contactez pe cei doi, dar pe listele interne ale instituției, în dreptul numelor lor, nu există un număr de contact personal pe care pot fi sunați. Nici Google-ul nu i-a înregistrat nicăieri.

Caut alte surse din ICR, același răspuns. Nimeni nu știe cine este Radu Caranfil, nu l-a văzut nimeni, iar Popescu este repartizată în departmentul de achiziții, dar nu mai vine la job.

Dar am insistat. Bine, nu tot eu, ca să nu aibă doamna de la celălalt capăt al firului pretextul să-mi spună că încerc de pomană. A sunat un coleg. Rezultatul a fost ăsta:

Conducerea ICR susține însă contrariul. Contactat telefonic, președintele ICR, Radu Boroianu, a declarat că Radu Caranfil a lucrat în ICR, dar a plecat în martie anul trecut, iar Alexandra Popescu vine în fiecare zi la muncă.

Patru surse din ICR mi-au spus însă contrariul. Nu au știut să dea vreun amănunt despre fostul lor coleg, Radu Caranfil, pentru că nu l-au văzut niciodată.

Mai mult, Alexandra Popescu nu este singura angajată prin detașare la ICR. „Angăjările prin detașare au devenit un fenomen, nu se mai organizează concurs pentru posturi. Este un abuz de interpretare a legii. Dacă vii prin detașare ești sclav, execuți tot ce îți ordonă șeful, pentru că nu ai drepturi, oricând te poate concedia, ești la cheremul lor", susțin sursele din ICR.

Angajările prin detașare și-au avut rostul în mandatul lui Horia Patapievici, când Guvernul Boc, din cauza crizei financiare, blocase toate posturile în instituțiile publice. Acum măsura este nejustificată, se pot organiza concursuri oricând.

În decembrie 2015, ICR a angajat prin detașare 17 persoane. Una dintre ele lucrase înainte la emisiunea lui Dan Capatos, de la Antena1.

Ca principiu, ocuparea unui post într-o instituție publică presupune concurență și criterii clare de evaluare, așadar acest demers, mai întâi să angajezi, după care să organizezi concurs, este un nonsens.

Mai mult, numărul secretarelor din institut a crescut de la mandat la mandat. Dacă în timpul conducerii lui Horia Patapievici exista o singură secretară, în mandatul lui Lilian Zamfiroiu numărul a crescut la două, iar acum, în mandatul lui Radu Boroianu, sunt patru secretare și toate au biroul în fața ușii președintelui.

Unul dintre directorii de departamente ai ICR este Cristian Petcu. Fostul secretar de stat a obţinut două titluri de doctor în două domenii diferite, istorie şi teologie, folosindu-se de două teze care conţineau într-o proporţie covârşitoare acelaşi text, după cum dezvăluiam în ziarul România Liberă, acum doi ani. Cele două teze ridică mai multe semne de întrebare în privinţa corectitudinii cu care au fost redactate. În primul rând, doar din compararea celor două reiese că cel puţin 35 de pagini absolut identice au fost folosite în ambele lucrări.

Petcu coordonează Departamentul de Burse, iar în ultimul raport al Curții de Conturi verificările nu au ieșit tocmai bine.

Din cauza acestui inconvenient, un bursier, Marius Stan, a dat în judecată institutul. „Aștept vești de la avocați, i-am dat în judecată. În principiu, nu au calculat cheltuielile și m-am trezit, când eram deja acolo, că mi-au luat trei mii de dolari să-i dea la Wilson Center, în baza acordului dintre cele două părți. Dar asta n-ar trebui să-i privească pe bursieri. Între timp, au înțeles greșeala și au suplimentat bursa cu acești trei mii de dolari. Plus biletul de avion și asigurare tot din banii mei. Deci din bursa anunțată cu surle și trâmbițe n-a mai rămas nimic, a trebuit să țin prelegeri prin State, ca să-mi recuperez paguba", mi-a spus Marius Stan.

Un alt director din ICR, care coordonează Departamentul Românii din Afara Granițelor, este Radu Baltasiu. Pentru a înțelege mai bine profilul lui Baltasiu, este destul de elocvent blogul acestuia. „O Rusie fără complexe ar putea să ne fie un mai bun vecin decât unul încordat de frustrări'', scrie Baltasiu în octombrie anul trecut, într-un text, fâcând trimitere la o analiză a jurnalistului Radu Tudor, de la Antena 3. Iar într-un interviu pentru ziarul Curentul, din vara anului trecut, reușește să rezume în câteva cuvinte, viziunea sa asupra diasporei: „românitatea, ca element al umanității'.

Sursele din ICR mi-au au explicat că Baltasiu a avut parte de conflicte, din cauza viziunilor naționalist-protocroniste pe care le promovează, atât în cadrul ICR, dar și la Facultatea de Sociologie, unde predă.

„Zamfiroiu a vrut să-l dea afară. Am văzut adresele lui: avea o normă întreagă la Sociologie, adică opt ore zilnic, o jumătate de oră zilnic la Academie, doctoranzi la sociologie încă o jumătate de normă, plus normă întreagă la ICR. Avea, în total, 36 de ore de muncă pe zi. Dar nu l-a mai dat afară", mi-au explicat sursele.

În schimb, Radu Boroianu mi-a spus telefoniccă este mulțumit de activitatea departamentului coordonat de Baltasiu și nu are ce să-i reproșeze.

Așadar, pe linie ierarhică, stăm bine. Între timp, angajații fantomă ai ICR ar merita un nou episod detectivistic. Poate unul din Scooby Doo. Secretarele institutului par să se înmulțească exponențial, semn că în câteva mandate se va rezolva și problema șomajului pentru românii de pretutindeni. În ce-l privește pe Radu Baltasiu, intervențiile sale publice ar merita un material ceva mai detaliat. „Țineți aproape, facem ce putem", după cum a spus chiar el, la finalul interviului din Curentul.

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre cultura română
Daniel Barbu către protestatarii Roșia Montană: „Sunteți neofasciști"
Ministerul Culturii vrea să facă din Biblioteca Națională doar un depozit de carte
Dan Perjovschi nu fumează, nu merge în club, dar tot e mai tare ca tine