Pe țărmul orașului Benghazi din Libia se ridică una dintre cele mai mărețe case din oraș – o clădire deținută inițial de coloniștii italieni, apoi de Regele Idris, apoi de Muammar Gaddafi și în prezent de foști rebeli care au ocupat-o. Dar vechea casă e nimic în comparație cu zecile de sculpturi din fața ei: structuri ruginite, destul de înalte cât să te cațeri pe ele, sub formă de oameni, animale, insecte, construite din resturile rămase în urma revoluției de anul trecut.Sculptorul Ali al-Wakwak, născut în Benghazi, a început să facă monumentele din reziduuri la câteva luni după începerea revoluției. „Am dat startul în mai, când haosul era în toi. Simțeam nevoia să mă exprim. Iar material se găsea peste tot”, spune el. Ali a adunat tot ce a găsit pe câmpul de luptă: bucăți de fier, arme vechi, vehicule militare stricate. Apoi și-a mutat studioul în casa din Benghazi, unde a creat sculpturile care spun povestea vechiului regim și pe cea a oamenilor care l-au dărâmat.„La intrare e un dinozaur mare care îl reprezintă pe Gaddafi. A dispărut și el, la fel ca dinozaurii.” Îmi arată cu mândrie o siluetă cu fustă făcută din gloanțe goale. „Ea simbolizează puterea femeilor libiene. Și ele au avut un rol imens în revoluție, de asta am făcut-o atât de înaltă.” La distanță se vede o furnică imensă, construită din puști vechi și un jeep militar ruginit. „E simbolul poporului libian. Gaddafi ne-a numit insecte, așa că mi-am zis: Bine, suntem furnici – dar unele mărețe!”
