Vine o vreme în viața fiecărui student când își dă seama că este anul întâi și va trebui să învețe mult, foarte mult, ca să reușească în viață și să se angajeze la un call center unde e plătit mai puțin decât un indian. În acel moment, barul deschis non-stop, în care există WiFi și se poate mânca la un preț rezonabil este ca un amfiteatru al vieții în care nu dai decât examenul ficatului: duce sau nu duce.

Nu este nimic greu să te îmbeți vineri sau sâmbătă seara în Centrul Vechi sau chiar prin campusurile studențești. Este însă mai greu s-o faci dimineața, luni sau la ora la care alți colegi au examen și nu împart cu tine un PET de bere. Am terminat facultatea de anul trecut, dar am revenit în câteva baruri care mi-au plăcut, ca să știu că le recomand pe încredere. N-o să bei chiar gratis în ele, dar nici nu te jupoaie de viu.

Primul și cel dintâi bar este Studentpub. Este deschis aproape mereu, dă meciuri de fotbal la proiector, face mici, cârnați, carne la grătar și niște sandvișuri pe care le-ai putea confunda cu cele făcute de o soție neglijentă și nepricepută. Pe cei de la Student Pub nu-i cred în stare de neglijență, ci doar încrezători că ce-ți dau oricum mănânci, că altfel n-ai fi cerut. Trebuie să ajungi într-o anumită stare.

Meniul e cea mai bună parte a Studentpub, dar nu pentru că ar fi foarte ieftin sau foarte bogat, ci pentru că în anul întâi ți se pare amuzant să vezi scris „bere la conservă", „șnițel de păsărică" sau „acest meniu nu se citește cu degetul". Nu este o semnătură a Studentpub-ului asta, ci e preluată de la La Jeg. Acesta a fost barul emblemă al Jurnalismului, Psihologiei și Electronicii, numai că nu deținea terenul pe care stătea, iar Politehnica a decis că vrea o felie de pământ pe care să nu facă nimic.

Jeg a dispărut, dar au rămas tot felul de mituri și o pisică care încă se plimbă prin Student. Ce-i drept e drept: oamenii au făcut bani cu La Jeg și s-au extins. Dar ție n-o să-ți pese decât că baia e în regulă, sunt două cabine, și nu se închide din oră în oră cum se întâmpla înainte. Ba chiar ai și uscător de mâini de-ăla șmecher și terasa e atât de bună, încât o să prelungești sesiunile de work & study în multe nopți din vară. Ai și shoturi de Jagermeister, ca să simți că frigul de afară nu-i atât de rău.

Vechile probleme din Jeg s-au păstrat însă, cum ar fi fumul, care din octombrie până în februarie e dens și strică orice selfie, dacă ești acel tip de om. Altfel, din când în când au karaoke, te uiți la fotbal și mai asculți ceva muzică rock. Iarna, terasa (deși izolată cu ceva celofan) este tristă ca o poezie de Bacovia în care iubita cară cadavre undeva către cămară. Grătarul de afară e cel mai trist, e ca un pensionar uitat în hală la Obor.

Nota pentru ce crezi că e: 8
Nota pentru ce e cu adevărat: 6

Nu știam de Quantic, dar mai auzisem de Salamandra. Acesta din urmă era o legendă printre taximetriști, după cum mi-a spus și una dintre fetele care servesc la masă. Pe vremuri, adică acum vreo trei-patru ani, Salamandra era un restaurant cu lăutari, chefuri și cumetrii, iar Quantic a ajuns un bar de studenți și rockeri, de motocicliști și karaoke. Se mai întâmplă ca sâmbăta să fie cântat live, se aude cam tare, dar nu-i chiar insuportabil. Berea e ieftină, puțin peste cinci lei, dar ai Zăganu la două tipuri de draught, în caz că ești într-atât de zgârcit. De mâncat poți lua chipsuri, alune sau caju, deși mi se pare chiar ciudat să comanzi caju. Sigur există acest caju sau este o invenție a ocultei mondiale? Oricum, decorul face totul la Quantic.

Ai viniluri pe pereți în caz că ești într-atât de nostalgic, niște portative lipite pe tavan, portative pe mese, pe care sunt și niște note muzicale, iar din loc în loc mai sunt niște discuri de bicicletă. În Quantic ieși când nu vrei să dai de colegii de cămin sau de cunoștințele obișnuite din București. E destul de retras, în spate la metrou Grozăvești, și din când în când e vizitat de motocicliști. Baia e în regulă, dar una e pentru bărbați și una e mixtă, așa că vezi cum îți alegi locurile și vezi cu ce atitudine ieși de acolo. Printre minusuri e gălăgia de la karaoke. Nu există pe lumea asta scuză pentru karaoke. Și e bar, nu loc de dansat, dar când e vreun live pe-acolo, cineva tot se găsește să se ridice de la masă și să danseze ca și cum ar fi la nuntă.

Nota pentru ce crezi că e: 9
Nota pentru ce e cu adevărat: 8

În Regie există Texas, când vrei să joci biliard, iar în Grozăvești există Lucky Point care e, de fapt, doar „Lachi" pentru studenți. Are câteva mese de biliard și prețuri obișnuite (ca la altele din zonă) la bere și la mâncare. Ține deschis până spre dimineață, are o terasă care se prelungește până la stradă și în care nici nu ți-e frig, nici nu ți-e cald în perioada asta a anului. Lângă acest bar e Filos, care e ceva mai cu personalitate, dar n-are biliard, ci doar karaoke (de zici că toți studenții sunt niște xfactori în devenire!).

Chelnerii sunt pe faze, unii buni, alții mai mâhniți de viață și de societate. Cel mai simplu îți iei berea de la bar și ai rezolvat problema, mai ales când închiriezi masa de biliard. Când am ajuns prima dată aici, mi-am adus aminte de discoteca de la țară, doar că are în plus pizza și acesta poate fi un lux când n-ai mâncare, dar ai agățat pe cineva care vrea să te impresioneze. Am mâncat o singură dată și n-am fost dezamăgit, dar la o anumită vârstă oricum n-ai gusturi suficient de rafinate cât să conteze. Există și produse „clasice" de restaurant, da' cel mai des aici, vei bea.

Nota pentru ce crezi că e: 8
Nota pentru ce e cu adevărat: 9 (că are biliard și nu te duci până la IDM, Regie, Unirii sau Obor ca să joci)

Filos e ăla poziționat mai departe și unde de vineri până duminică o ții tot într-un karaoke. Poate fi și bine, și rău, dar îți zic că, după ce începe sesiunea de cântat, se mai eliberează unele mese. Restul se pun în fața ecranului, se uită la versuri ca și cum ar înțelege ceva din ele și încearcă să fredoneze odată cu cel care cântă.

Nu lipsesc bucătăria, chelnerițe amabile și o baie poziționată foarte prost. Ca să ajungi la ea treci prin bar, faci stânga pe lângă frigidere și mergi înainte pe culoare spre luminița albă și ușa de termopan. Singurul motiv pentru care vii în Lucky și nu te duci în Filos e că e mai aproape de căminul tău. Valabil și viceversa. Ambele închid la două-trei ore după miezul nopții, în funcție de public.

Nota pentru ce crezi că e: 8
Nota pentru ce e cu adevărat: 7

Ca să înțelegi ce e Phoenix, trebuie să le clasific pe altele. La Jeg era pentru studenții delăsători, fumători de țigări multe, unde nu veneai cu fițe, ci doar cu puțini bani și plecai beat. Studentpub e, așa, un La Jeg cu bucătărie mai bogată, ceva mai curat, mai mare și cu mese mai bune. Phoenix, în schimb, e locul în care te duci când vrei să cânți la karaoke sau să stai liniștit. Sus e liniște și pace, ba chiar ai buton să chemi chelnerul și jos e dezmățul.

Partea proastă e că tot jos e și baia și când ai băut prea mult trebuie să cobori. Pe scară, pe un fel de brâu, sunt puse niște sticle de bere pe care le mai dărâmă oamenii obosiți. Altfel, e genul de pub și bar în care poți să ceri un cappuccino cu frișcă și să nu pari ultimul înfumurat. Tot aici mai ceri și vin fiert, în sezon, iar de plecat pleci când vrei, că e non-stop. Partea lui bună e programul, partea nasoală e că este undeva între Eroilor și Grozăvești, fie ajungi pe jos, fie cu mașina. Orice bar pus și la 50 de metri de metrou e prea departe. Prețurile sunt însă rezonabile, nu sparg norma nici în jos, nici în sus, iar chelnerii pot ajunge tovarășii tăi, dacă te duci de suficiente ori până acolo și stai până se mătură barul la șase dimineața.

Nota pentru ce crezi că e: 9
Nota pentru ce e cu adevărat: 9

E ușor să te îmbeți oriunde, dar cel mai bine o faci în Regie, pe unde apuci (dar ești mai departe de metrou), în Club A la terasă sau în club, Oktoberfest și Delirium (vinul alb este excelent și deloc scump la carafă de un litru, undeva sub 15 lei). Totuși, cel mai bun și de încercat este Șurubelnița. Pornești de la piața Sfântul Gheorghe, unde ajungi prin Pasajul Latin ca să te duci în Kulturhaus, și mergi pe linia tramvaiului până vezi pe dreapta barul.

Partea bună la Șurubelnița este că e o bodegă tipică: la subsol, lumină puțină, fum mult, n-are garderobă, sunt rockeri, studenți și fete, iar berea Timișoreana e 3,5 lei cu carnet de student. Tre' să ai carnet, că altfel nu-ți dau. Berea per total nu e mai scumpă decât în alte locuri, dar repet: 3,5 lei cu carnet de student. Mai ieftin de atât nu ai decât să bei bere la PET lângă biserica de la Sfântul Gheorghe.

O recomandare preferată a mea este „La Mahala" din Centrul Vechi. Este pe o alee de fițe, pe lângă „100 de beri", după ce treci printr-un gang spre acest loc mirific. Pe drum mai întâlnești și o scară care duce spre un bar de fițe. Oricum, „La Mahala" n-ai tipuri de bere, ci doar o halbă cu bere la 6 lei și vin la pahar tot la atât sau iei la carafă. Ai diverse tipuri de țuică, dacă ești acel tip de provincial, și ai diverse feluri de mâncare. Decorul, cum să zic, este poezie! E o combinație kitschos captivantă între scaune mari și roșii, mese banale din lemn acoperite cu fețe de masă ca la bunica, iar pe pereți sunt diverse obiecte decorative care îți aduc aminte de Evul Mediu făcut în Dragonul roșu și cumpărat la reducere la final de sezon. Chelnerii sunt de treabă, ușa la baie nu se închide, ci se sprijină cu piciorul, iar meniul este scris de mână. Scris de mână, înțelegi?! Asta înseamnă stil.

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre studenți
Ghidul VICE pentru viața studențească
Facultatea de farmacie are probleme mult mai mari decât predarea homeopatiei
Ghid pentru românii care vor să studieze în Oradea
Întrebarea zilei: Ce te-a enervat cel mai tare la facultatea pe care ai urmat-o?