FYI.

This story is over 5 years old.

18+

Cum e să lucrezi ca antrenor de fitness într-o stațiune de la Marea Mediterană

Acum că mă uit în urmă, cred că aceia au fost cei mai frumoși ani ai tinereții mele.
Fotografie via Flickr

Am început să lucrez la Club Med întâmplător, pe la începutul anilor 1990. Am ajuns să fiu reprezentantul sportiv al companiei timp de șapte ani. Misiunea mea era să întrețin oaspeții: le sugeram programe sportive sau alte feluri de activități. Deși așa pare la prima vedere, nu era un job ușor. Dar acum că mă uit în urmă, cred că aceia au fost cei mai frumoși ani ai tinereții mele.

Conceptul de sat de vacanță a fost inventat după Al Doilea Război Mondial – în 1950. Club Méditerranée, cunoscut și sub numele de Club Med, a fost unul dintre primele lanțuri hoteliere care a investit în ideea de vacanță all-inclusive. Era visul oricărui om care mergea în vacanță: practic, aveai parte de un bar deschis pe o plajă de vis într-o destinație însorită. Compania știa prea bine ce se poate întâmpla când combini băutura gratis cu sexul pe timpul verii, așa că a inventat un nou fel de turism bazat pe aceste două surse de fericire.

Publicitate

Povestea mea a început într-un autobuz din Marsilia. Luam autobuzul spre Portul Vechi când a sărit în el și vărul meu, pe care nu-l văzusem de vreun an. Am stat de vorbă și mi-a povestit că lucra pentru Club Med, undeva prin Grecia, și era jobul ideal.

Drumul cu autobuzul a durat jumătate de oră, timp în care mi-a povestit în ce consta jobul lui – ghid pentru turiștii care mergeau în excursii și organiza spectacole cu care îi distra seara. Mi-a tot zis cât de mult se distra și cât sex făcea și cum stătea toată ziua la plajă. Știam că de obicei îi place să exagereze, dar povestea asta părea detaliată și adevărată. Chiar dacă ar fi fost adevărat doar o treime din ce-mi spunea și tot voiam să încerc stilul ăsta de viață.

Fotografie via Flickr

Drept să zic, nici n-aveam o viață prea grozavă în perioada respectivă. Aveam 22 de ani și încă locuiam cu părinții. Absolvisem școala de educație fizică și probabil că un job de profesor de fizică într-un hotel de lux ar fi fost ideal pentru mine. Deja călătorisem un pic, dar nu ieșisem din Franța, așa că mi se părea că venise timpul s-o fac. Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât realizam că vărul meu avea dreptate.

Două săptămâni mai târziu, eram la un interviu pentru un job la sediul Club Med din Paris. În dimineața interviului, am primit o prezentare despre istoria și operațiunile companiei – despre spiritul și regulile ei. Mi se prezenta viața în satul de vacanță și eram informat că va trebui să lucrez șase zile pe săptămână pentru un salariu de cinci mii de franci (633 de lire). Primeam, casă și masă, deci salariul era mai mult decât suficient. După-amiază, interviul a decurs bine și am primit jobul.

Publicitate

Citește și: Cât de diferit e jobul pe care îl ai acum față de cel visat în adolescență

În următoarea săptămână am plecat în Spania. Eram lider de activități sportive pentru lanțul hotelier și mi-am luat jobul foarte în serios. Mi se potrivea perfect: viața la Club Med era relaxantă și perversă în același timp.

Coasta Spaniei e generoasă. Și hotelul era maiestuos, compus dintr-o clădire mare și mai multe anexe. Când am ajuns acolo, am primit o uniformă și o cameră. Apoi mi-am întâlnit viitorii colegi: mulți belgieni, niște francezi și câțiva germani. Am fost prezentat unor membri ai Clubului și apoi am fost condus în sala de concerte să învăț niște mișcări obligatorii de dans.

Citește și: Avantajele vieții ca sirenă profesionistă

La satul de vacanță Club Med, în fiecare seară, reprezentanții trebuie să danseze pentru oaspeți. Căcatul ăsta ținea jumătate de oră, uneori 45 de minute, și cred că era singurul lucru care m-a enervat când am semnat contractul. Mi-am zis că va trebui să îndur asta ca să pot agăța fete în clubul de noapte al hotelului.

Pe vremea aceea, o zi de lucru tipică la Club Med decurgea așa: te trezeai la 9, luai micul dejun, pregăteai activitățile zilnice, jocuri și cafea, prânzul pe fugă, organizai evenimentele sportive ale după-amiezii, începeau jocurile, beai ceva, participai la spectacolul de dans și apoi dansai în club seara târziu timp de vreo oră – șase zile pe săptămână. Era intens. În cele mai aglomerate zile, mă culcam maxim la ora 1 dimineața, ca să dorm cât mai mult. Dar în majoritatea timpului, ca orice tânăr de 22 de ani, stăteam în club până la orele mici ale dimineții și îmi foloseam poziția de reprezentant ca să deschid conversația cu fetele care-mi plăceau și să le aduc în camera mea.

Publicitate

În zilele acelea am înțeles că bărbații și femeile sunt mașini de futut. E foarte ușor să ți-o tragi la Club Med – toată lumea e în vacanță și e beată tot timpul. E definiția sexului de dragul sexului. Pe deasupra, toată lumea umbla semi-dezbrăcată non-stop, ceea ce ne făcea tuturor să ne fiarbă sângele în vene.

N-am mai văzut niciodată atâția oameni care să și-o tragă – mai ales pe plajă. Eu cred că am spart toate recordurile în timpul celor șapte ani petrecuți acolo: în medie, două fete pe săptămână. Dacă fac un calcul, cred că mi-am tras-o cu cel puțin 750 de fete cât am lucrat acolo. Cum totul e standardizat la Club Med – uniformele, salariile, stilul de viață – singurul mod de a te diferenția de ceilalți reprezentanți era numărul de fete pe care le aduceai în cameră.

Fotografie via Flickr

Viața la Club Med m-a mai ajutat să realizez ceva: faptul că banii n-aduc fericirea. În primul rând, n-aveai ce cumpăra cu ei aici, pentru că totul era inclus. Pe parcurs, realizezi că dacă banii sunt scoși din ecuația de zi cu zi, toată lumea se simte mai liberă.

După o vreme, a devenit greu să mai țin pasul cu munca. Cum peisajul era de vis, voiam să profit la maximum de zilele libere, dar eram așa de obosit că nu puteam face mare lucru. Dormeam, mergeam la piscină, mă plimbam pe plajă. Am învățat foarte puține despre istoria locurilor în care erau plasate satele de vacanță.

Un reprezentant de vacanță stătea într-un loc între patru și șapte luni, după care schimba locația. După Spania, am fost trimis în Grecia. Apoi în Turcia, Bahamas și Senegal, după care iar în Turcia.

Publicitate

Vara petrecută în Turcia în 1997 a fost cea mai nebunească perioadă a vieții mele. Hotelul în care lucram era în Bodrum, echivalentul turcesc al Saint Tropezului. Oaspeții erau foarte prietenoși și, seara, toți voiau să petreacă. Cât despre mine, după șase în domeniu, cunoșteam deja toate tipurile de clienți: știam să distrez copiii ziua și să le seduc mamele singure noaptea. Făceam fericite două generații în doar 24 de ore. Am stat acolo nouă luni în total.

Deși nu mă recunosc în întregime în toate lucrurile pe care le-am făcut atunci, îmi vine să zâmbesc când îmi amintesc de perioada aceea. După șapte ani, am decis să merg mai departe. Dacă stai prea mult într-o bulă cum e Club Med, nu e ușor să ieși din ea. Aveam 29 de ani și a trebuit să-mi găsesc un job pe termen lung. Când am primit o ofertă de job în Paris, am acceptat fără să ezit.

Mi-a fost greu să revin la viața normală, după ce Club Med avusese grijă să mă îmbrace, cazeze și hrănească atâta timp. Mi-a luat ceva să mă vindec de acest stil de viață și să-mi găsesc stabilitatea. De atunci n-am mai pus piciorul într-un Club Med.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe joburi interesante pe VICE:
Sex, droguri și lux: Viața de valet într-un hotel de cinci stele
Sex, zăpadă și cocaină: Viața angajaților din stațiuni montane de lux
Sex, urină și violență: Viața ca recepționist într-un hostel pentru tineri