Fotografii cu Bucureștiul anilor ‘90, când oile se plimbau libere pe Podul Grant

La o adică, este impresionant că România și în special București au supraviețuit anilor ‘90. Iar aici nu e vorba de țară și orașe propriu-zis, ci de oameni. În acea perioadă haosul era definiția generală și incertitudinea pentru ziua de mâine era la fel de prezentă ca griul rămas în urma regimului ceaușist. Se poate spune că dacă unii oameni n-ar fi fotografiat, am fi uitat de-a dreptul ce-a fost acolo.

Dincolo de cum arătau orașele, și oamenii se schimbau. Învățau să se adapteze vremurilor pe care le trăiesc, pentru că-n comunism oricum nu aveau habar ce se întâmplă în lume. Așa că se face că blugii Vampum ca ai lui Van Damme sau Little Big erau maximum de fiță jeans la care puteai ajunge, musai combinați cu hanorace cum vedeai la rapperii de la MTV.

Asta dacă nu erai înregimentat în grupul purtătorilor de pulovere din mohair, o altă nebunie a perioadei venită tot de la turci. Tipele își mai aduc aminte de fixația pe care mamele o făcuseră pentru ghemele colorate de mohair, din care tricotau puloverele folosite în iernile alea grele în care în casă era doar un pic mai cald decât afară — și măcar nu bătea vântul.

Ca să nu mai zic de toată absorbția de know-how occidental. Cine putea să știe, după Revoluție, că există undeva pe lumea asta un card pe care-ți vin banii (mă rog, dacă ai de unde să-ți vină)? În filmele și serialele american exista noțiunea asta și părea calea către dezmăț consumerist. În fine, și multe altele care-ți arată cât de defazată era România.

Pe la începutul anilor ‘90, fotograful Vali Pană se plimba pe străzile Bucureștiului cu camera la el, ca să caute cadrele perfecte prin care să arate viața orașului, la doar câțiva ani după căderea regimului Ceaușescu. Urmărea subiecții până-i prindea într-o ipostază cât mai expresivă, îi ruga pe oamenii din apartamente și magazine să-l lase să tragă cadre de sus. Practic făcea fotografia stradală specifică în Occident, în anii ‘50—‘60. Uite astfel încă o mostră de cum România începea să recupereze decalajele produse de comunism.

Rezultatul se vede în imaginile de mai jos. Sunt niște cadre grăitoare pentru perioada aia de tranziție în care satul tradițional fusese mutat cu forța la oraș și încă se adaptau oamenii la trecerea de la rural la urban. Sunt imagini care prezintă o altă realitate, chiar și pentru cei care s-au născut în acea perioadă. Sigur, e posibil ca de unele dintre lucruri să fi auzit de la părinți sau bunici. Acum poți să pui și niște imagini pe toate acele povești.

Articolul a fost publicat inițial pe 17 august 2016. A fost actualizat cu un plus de claritate adus subiectului.