Bunicul meu nazist a fost unul dintre cei mai mari ucigași în masă din istorie

Dacă ar exista o persoană care să întrupeze vechea zicală „Îți poți alege prietenii, dar nu și familia", Rainer Höß ar fi acela. Germanul în vârstă de 48 de ani s-a născut într-un clan care a contribuit la una dintre cele mai mari crime comise vreodată împotriva umanității și apoi a negat că s-a întâmplat vreodată.

Abia la vârsta de 12 ani a aflat Rainer că bunicul lui, Rudolf Höß, fusese călăul cu cel mai mare grad de la Auschwitz. Tataia Höß nu doar că supraveghease uciderea a peste 1,5 milioane de evrei, romi și prizonieri politici, ci era chiar creierul din spatele transformării Auschwitzului dintr-o cazarmă veche într-o mașină de ucis capabilă să omoare două mii de persoane pe oră. Bunicul a făcut designul pentru camerele de gazare și a introdus gazul Zyklon B folosit pentru executarea copiilor și bătrânilor.

Ca și cum toate astea n-ar fi fost destul de îngrozitoare, Rudolf Höß a comis toate aceste atrocități la câteva sute de metri de vila familiei sale, unde a crescut tatăl lui Rainer și s-a jucat cu jucării făcute de prizonierii de la Auschwitz și a cules căpșuni prăfuite cu cenușa rămășițelor umane.

Ambii părinți ai lui Rainer i-au umplut capul cu propaganda nazistă și l-au convins că bunicul lui fusese un erou de război. A trebuit să afle brutalul adevăr despre bunicul lui de la profesorii de la școală – revelație care i-a explicat de ce persoanele mai în vârstă tresăreau la auzul numelui său de familie, de ce nu avea voie să meargă în excursii cu clasa la Auschwitz și de ce îngrijitorul școlii, un supraviețuitor al Holocaustului, l-a bătut măr în curtea școlii.

Ca reacție la refuzul familiei de a recunoaște rolul pe care l-a jucat Rudolf Höß în genocid, Rainer a tăiat toate legăturile cu ei acum trei decenii și și-a dedicat viața găsirii persoanelor care neagă Holocaustul, în ciuda faptului că așa a devenit oaia neagră a familiei.

„Nu pot face parte dintr-o familie care percepe un ucigaș în masă nu doar ca pe un erou, ci ca pe o victimă a evreilor și aliaților", mi-a spus Rainer. „Deși există mii de documente istorice și martori oculari care dovedesc ce a făcut bunicul meu, ei tot aleg să-i nege trecutul."

Până și mătușa lui în vârstă de 80 de ani, Inge-Brigitt, fost model la Balenciaga, care și-a petrecut ultimii patruzeci de ani în Washington într-un butic fashion al unor evrei (da, ironia e strigătoare la cer) l-a numit într-un interviu cu Exberliner „un tânăr malefic, mincinos, dependent de droguri și disperat după bani și avere."

Deși Inge-Brigitt nu neagă că evreii au fost uciși în lagăre, nu crede totuși că au fost uciși cu milioanele. Chiar și după ce Thomas Harding de la Washington Post i-a arătat că tatăl ei a mărturisit că e responsabil de moartea a peste un milion de evrei, ea a susținut că „englezii au scos mărturisirea asta de la el prin tortură".

Mătușa Inge-Brigitt nu e singura membră a familiei Höß care gândește așa. Potrivit ziarului Exberliner, nepoata lui Rainer, Anita Höß, care locuiește în Sydney, Australia, a postat următoarele pe un forum al Holocaustului în 2013: „Nu mi-e rușine că numărul evreilor morți în timpul celui de-al doilea război mondial a fost exagerat. Alte naționalități au dus-o mult mai rău – rușii sub conducerea lui Stalin și alte națiuni sub Cortina de Fier. Evreii continuă să se prezinte drept victime – timpul să depășească trecutul și să meargă mai departe."

Șocat de astfel de declarații, Rainer a spus că asta dovedește că semințele ideologice plantate de bunicul lui acum 70 de ani încă dau roade.

„Dacă voi avea vreodată ocazia să o cunosc pe Anita în persoană, o voi invita să meargă cu mine la Auschwitz, să stea de vorbă cu supraviețuitorii ", a spus el.

Rainer a vizitat prima oară lagărul de la Auschwitz în 2009. Vizita l-a ajutat să se conecteze cu supraviețuitorii și familiile lor. Într-una dintre aceste excursii, a cunoscut-o pe Eva Mozes Kor, care a trecut prin îngrozitoarele experimente ale notoriului doctor SS, Josef Mengele. Acum au o relație atât de intimă și familială încât l-a adoptat ca nepot.

„Relația noastră sugerează că nu există ură între grupurile etnice ", mi-a spus Rainer.

O altă prietenie pe care a dezvoltat-o în timpul vizitelor la Auschwitz a fost cea cu fotograful evreu Marc Erwin Babej, fiul unui supraviețuitor terezin. Babej l-a fotografiat recent pe Rainer pentru seria lui de fotografii Mischlinge (Intersecții), care prezintă germani din generația postbelică înconjurați de ruinele celui de-al Treilea Reich.

În 2010, Rainer a mers în Israel ca să participe la documentarul israelian-german intitulat Copiii lui Hitler. Filmul e despre cum descendenții celor mai importante personalități din regimul nazist – Heinrich Himmler, Hans Frank, Hermann Göring și Rudolf Höß – s-au confruntat cu dificultăți din cauza numelor de familie pe care le-au moștenit. În film, un grup de studenți îl întreabă pe Rainer: „Ce i-ai face bunicului tău dacă l-ai vedea azi? " Rainer răspunde fără să clipească: „L-aș ucide cu mâna mea."

A fost un moment extrem de emo ționant și frustrant pentru mine, mi-a zis el. „Eram în fața acelor studenți evrei drept nepotul unui ucigaș de evrei în masă. Nu cred că întrebarea lor ar putea primi un răspuns real vreodată, dar am răspuns cât de onest am putut. "

În ultimii ani, Rainer a moștenit un cufăr imens, ignifug, decorat cu o zvastică – un dar de la bunicul său pentru Himmler – care conținea peste 2 100 de pagini din jurnalele nepublicate ale lui Höß care descriau experiențele de la Auschwitz și metode de a crește procesul de genocid, pe lângă sute de fotografii de familie și un inel din aur.

După ce a încercat să vândă moștenirea nazistă de familie memorialului Holocaustului israelian Yad Vashem în 2009, presa israeliană l-a acuzat că încearcă să profite de pe urma Holocaustului.

„Dacă aș fi făcut-o pentru bani, aș fi vândut-o unei organizații naziste", a spus el. „Sunt perfect conștient că a fost o mișcare prostească, una pentru care mi-am cerut scuze în public în repetate rânduri și pentru care am fost mustrat pe plan internațional. "

Mai t ârziu, a donat cufărul Institutului de Istorie Contemporană din Munich, unde a rămas până în ziua de azi. A furnizat mai multe documente din cufăr unei echipe de avocați care încearcă să aducă în fața justiției foști gardieni SS.

Deși contribuie la aducerea naziștilor care se ascund în fața justiției, principalul instrument prin care lută împotriva moștenirii bunicului lui e comunicarea cu tinerii. Îi educă pe tineri despre pericolele neo-nazismului și a extremismului de dreapta din Germania. Numai anul trecut a vorbit în șaptezeci de școli.

„Studenții răspund foarte entuziast la povestea mea și-mi pun multe întrebări, ba chiar îmi împărtășesc povești pe care le-au auzit de la bunicii lor ", a spus el.

Pe lângă aceste discuții, Rainer speră ca guvernul german să finanțeze în viitor și excursii cu școala la Auschwitz, pentru ca elevii să simtă și ei încărcătura emoțională a Holocaustului.

„De fiecare dată când am vizitat Auschwitz, am văzut tineri mișcați până la lacrimi din cauza brutalităților care au avut loc acolo ", a spus el.

Deși Rainer recunoaște că probabil n-o să scape niciodată de crucea grea pe care bunicul i-a pus-o pe umeri, își va continua misiunea de a se asigura că nazismul nu se va mai ridica niciodată la putere.

Într-un videoclip pe care l-a produs pentru Liga Tinerilor Socialiști Suedezi Nu uita niciodată să votezi , Rainer a spus: „Știu cum e să vrei să uiți. Au fost momente când am vrut și eu să-mi neg trecutul – să mă prefac că sunt altcineva. Dar nu trebuie niciodată să ne uităm trecutul, oricât de mult ne-ar durea. Pentru că, dacă îl uităm, istoria se va repeta. "

Urmărește-o pe Emily Wasik pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook

Mai multe despre nazism:
Interviu cu un homosexual rus neo-nazist Hitler, cel mai mare pop star al tuturor timpurilor Fotografiile astea color cu Al Treilea Reich îți dau fiori Bre, Indonezia, Hitler n-a fost un rebel