Tot ce trebuie să știi despre fumatul de iarbă în București

Ești un pulifrici din Brăila/Găești/Oraș de dimensiuni mici spre medii de provincie care a venit la facultate să scape de aceleași două baruri obosite de acasă și eventual să și învețe o meserie. Dar mai vedem de asta. Acum e momentul să te bucuri de libertate. Ai făcut-o și acasă, dar golăneala de acolo nu ajunge nici până la genunchiul ăleia de capitală. Răspunzi doar în fața ta și cine ești tu să-ți ceri ție socoteală?

O importantă parte din tot acest proces de autodistrugere sistematică intitulat studenție o constituie drogurile. Nu-ți sunt chiar străine, dar ești sătul de Chocolate, Special gold, Diesel și alte etnobotanice proaste. Ești sătul și de praful ăla de spălături vaginale, de Tussin Forte, dar mai ales de Săniuța poștită în nouă oameni. Problema e că nu ai de unde să faci rost de drogurile care contează. Toți prietenii cu care ai venit anul ăsta sunt la fel de pielea pulii ca și tine. Aici intervine ghidul.

Începem cu iarba, acest Hidrogen în tabelul periodic al drogurilor.

O regulă de bun simț spune că, în orice mediu de oameni sub 30 de ani cineva se fute pe o rază de 50 de metri și cineva fumează iarbă pe o rază de o sută. Într-un club din nordul capitalei, cifrele se înjumătățesc, iar în loc de iarbă e cocaină. Dar divagăm.

Ideea e că ești înconjurat tot timpul de oameni de vîrsta ta, iar unii poate chiar știu pe cine trebuie. Dacă stai în cămin, de exemplu, fă un pic de cercetări. Vezi ce colegi ai pe palier, vezi care-i dârlăul care pare că iese cel mai puțin din cameră și are tot timpul ochii roșii. Dă cu nasul după ora patru pe la ușa lui. Dacă simți miros de iarbă și auzi gălăgie, cam ăla e momentul în care trebuie să acționezi. Un lucru bun de știut despre sparți e că trebuie să-i tratezi ca pe un golden retriever. Au același attention span, aceeași poftă pentru bunătățuri. Deci replica ta de introducere va fi ceva de genu: „Cioc, cioc. Salut băieți, miroase bine la voi. Am și eu un tort cu ciocolată megapizdeț de la mama, vreți o felie?" După scurta perioadă de panică că ești polițist, dacă ești destul de convingător în a le demonstra contrariul, o să fumezi cu ei.

Evident, tortul tău va fi sacrificat în totalitate, dar tu nu dai un tort pe două fumuri, dai un tort pe un amic. Rețineți cuvîntul ăsta, amic, devine destul de important mai încolo.

La început n-ai destule resurse de niciun fel încît să ai iarba ta, de aceea vei fi un parazit al ierbii altora. Dar oamenii pe care de-abia îi cunoști nu trebuie să știe asta.

Ești la o petrecere unde vezi că un grup se adună într-un cerc sau se retrag într-o cameră mai liniștită, vezi cum faci să ajungi printre ei. Trebuie să știi pe cinva care știe pe cineva dintre ei, așa că folosește-te de chestia asta ca punct de pornire ca să te bagi în seamă. Nu o să fii neapărat invitat la joint, dar fă-te într-atât de util încât să se simtă obligați să-ți ofere și ție. Fă un filtru pentru rulator, fă rost de o foiță, de o țigară, suge-i pula omului care rulează, ajută și tu cum poți. Să nu uiți să fii amabil, dar nu excesiv de prietenos. De asemenea, vezi măsura în care îți permiți să glumești cu oamenii ăia și încearcă s-o încalci, dar doar puțin cât să te țină minte, dar să nu-ți iei bătaie.

După o vreme o să înțelegi organic cum stă treaba. Să fumezi iarbă e ca și cum ai fi gay. Chiar dacă nu ești out of the closet, recunoști alți fumători de iarbă și alți fumători te recunosc pe tine.

După ceva timp, o să ajungi să te împrietenești cu cineva într-atât încît să-ți facă și ție rost. Dar nu te bucura. Prima sursă constantă de iarbă va fi întotdeauna îngrozitoare. O să fie un băiat care știe un băiat, care știe un băiat, deci șansele-s că iarba ta o să treacă prin atâtea mâini până ajunge la tine, încât poți să te consideri norocos să primești un 0.6.

Strategia corectă în situația de față e să-l faci pe amicul tău să nu ciupească de unul singur din șmen, ci să ciupiți împreună când ți-o aduce. Recompensează-l cu un cui mic, dă-i și o bere, probabil că băiatul a făcut pe drum minimum două ore pentru semi-gramul ăsta amărât.

Va necesita un ceremonial, la care vor lua parte toți cei șase oameni care au contribuit la cumpărarea acestui gram sărăcit. Va fi încununarea fastuoasă a unei călătorii prin cartiere dubioase, cu schimbat de vreo patru tramvaie și troleibuze, cunoscut oameni pe care nu-i placi, dar cu care vei fi de gașcă ca să le iei drogul. Iar la sfîrșit, te vei înghesui cu câțiva prieteni și gagicile lor, iar ăla cu talent la lucru manual dintre voi va rula.

După, o scurtă inspecție va scoate la iveală orice imperfecțiune a băietului și va exista un scurt moment de panică pentru că nu se găsește bricheta. Foarte important să nu vă atingeți de junkfood până după primul cui. Îl veți aprinde, iar toți veți fuma civilizat în ordine, pe sistem puff-puff-pass și aplicând regula Beyonce (to the left, to the left). Niciun fum nu va fi irosit, iar sfârșitul jointului va aduce după sine acel shot cu ușoară aromă de carton de filtru.

Cea mai proastă strategie de a face rost de droguri este să întrebi la nimereală: Ai iarbă? De asta e rezervată pentru polițiști. Totuși, cu un pic de intuiție combinată cu tact, poți să obții rezultate și pe calea asta.

O altă regulă de bun simț spune așa: cu cât mai multe accesorii craniene are un om, cu atât mai mare este probabilitatea să aibă droguri. Regula asta am aflat-o într-un moment de inconștiență, când, beată pulă fiind, m-am dus în club la un băiat cu dreaduri, flesh-uri și un tatuaj pe gât și i-am zis. Tu pari genul de băiat care are droguri. Un mare no-no, dragi elevi, pentru că omul putea să se panicheze și să-mi fută una crezând că sînt gabor. Din fericire, în situația asta s-a dovedit că băiatul chiar avea treabă la el și am reușit să procur un 0,7 de iarbă slabă pe preț de gram întreg. Într-un club!

Paula vă mulțumește pentru atenție și vă promite că va reveni cu alte articole despre etichetă și drog. Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare, domnule polițist.