Am prins-o pe fina lui Victor Ponta c-un doctorat plagiat, plin de greșeli gramaticale

FYI.

This story is over 5 years old.

Știri

Am prins-o pe fina lui Victor Ponta c-un doctorat plagiat, plin de greșeli gramaticale

Ioana Liana Cazacu mi-a explicat cum a ajuns la un moralist britanic relativ obscur prin „filosofia lui Eminescu", pe care-l admiră sincer.

Ioana Cazacu

Teza de doctorat a finei lui Victor Ponta și președinta Agenției Naționale pentru Egalitate de Șanse, Ioana Liana Cazacu, prezintă multe semne de incorectitudine științifică, greșeli de gramatică, exprimări incoerente și suspiciuni de plagiat.

Președinta ANES, Ioana Liana Cazacu, a devenit, în anul 2011, doctor în filosofia eticianului britanic Richard Mervyn Hare, cu o teză de doctorat susținută în cadrul școlii doctorale „Filosofie și Comunicare", a Universității de Nord din Baia Mare.

Publicitate

Deși nu avea niciun fel de studii în filosofie, ea fiind absolventă de drept, Cazacu a ales să devină doctor în filosofia lui Hare, la recomandarea coordonatorului său de doctorat, prof. univ. dr. Teodor Vidam. Richard Hare este un etician britanic puțin cunoscut, cu excepția câtorva cursuri la care iau parte studenții de la Filosofie.

Citește și: Cum a plagiat primarul sectorului 2 articolele unor ONG-uri

În general, pentru un absolvent în Drept, fără un antrenament în filosofia analitică, este greu să trateze o teză cu sens despre filosofia morală a lui Hare. Britanicul este un autor foarte tehnic, iar înțelegerea lui necesită cunoștințe de logică deontică, filosofia limbajului, meta-etică și o cunoaștere aprofundată a filosofiei lui Kant.

Am întrebat-o cum a ajuns tocmai la Hare, în incursiunile sale intelectuale, iar Cazacu mi-a răspuns – unde dai și unde crapă - că a impresionat-o mult „filosofia lui Eminescu".

„Aceste fragmente reprezintă, stricto sensu, plagiat"

Bun, să le luăm pe rând. Mai întâi al treilea capitol din teza sa de doctorat (intitulată „Concepția etică în filosofia lui Richard Mervyn Hare"). Secțiunea respectivă se numește „Statutul gnoseologic al judecăților morale" și prezintă probleme de citare academică.

Poți observa asta printr-o analiză comparativă a subcapitolului „Statutul gnoseologic al judecăților morale", întins pe 20 de pagini, unde ghilimelele sunt folosite în mod aleatoriu.

Publicitate

În acest subcapitol, Cazacu face trimitere la o traducere din Hare, intitulată „Elucidarea eticii", regăsită în cartea profesorului Valentin Mureșan, Filosofia morală a lui Richard M. Hare, apărută la Editura Paideia, în anul 2006.

De altfel, Valentin Mureșan, profesor universitar la Facultatea de Filosofie din Universitatea București, este cel mai avizat specialist român în teoriile lui Hare. Rugat să compare câteva pagini din teza lui Cazacu, Mureșan mi-a declarat că pasajele respective prezintă suspiciuni de plagiat.

„Ce se poate constata din aceste pagini? Există multe fragmente din textul lui Hare citate între ghilimele şi cu trimiterile la sursă în regulă. Intercalate între acestea sunt comentariile autoarei, (prea) scurte, aproximative, unele parafrazate după textul lui Hare, altele însuşite din textul lui Hare fără menţionarea sursei. Acestea din urmă fragmente reprezintă, stricto sensu, plagiat, mai ales dacă sunt multe în ansamblul lucrării. Dacă sunt puţine, eu cred pot fi considerate o neglijenţă. Nu avem un standard operaţional pentru cuvântul plagiat, mai ales în ceea ce priveşte cantitatea", mi-a explicat Valentin Mureșan.

Ca să dea o brumă de credibilitate tezei, Cazacu introduce între ghilimele fraze din Hare, după care nu-l mai citează, lăsând falsa impresie că inserțiile dintre paragrafele citate sunt opinii personale, când, de fapt, aparțin tot autorului.

Exemplu de situație în care autorul citează o bucată de text correct, după care o ia pe cont propriu

Citatele în neregulă nu sunt puține, întrucât capitolul respectiv se întinde pe 20 de pagini. De pildă, la pagina 50, Cazacu își începe capitolul cu un fragment citat într-un mod corespunzător, cu ghilimele, din Hare, după care elimină ghilimele și scrie, ca și cum ar fi cuvintele sale, deși pasajul respectiv aparține tot lui Hare.

Publicitate

Apoi, la pagina 53 din teza de doctorat exista un pasaj identic, regăsit la pagina 177, în cartea lui Mureșan:

„Chiar dacă, în mod evident, este un fapt contingent că limba română utilizează pentru a exprima înțelesul pe care îl exprimă, nu este contingent faptul că orice limbă care are o propoziție echivalentă va fi constrânsă de aceleași reguli de raționare. Iar a descoperi care sunt regulile, atunci când cuvântul e utilizat normal, se poate face întrebând cum este el utilizat".

La pagina 54 există pasaj identic, extras din cartea lui Mureșan.

Din nou, la pagina 178. Iar exemplele pot continua la nesfârșit.

Nu există o definiție standard a plagiatului. Comisia de Etică a Universității București a stabilit, însă, următoarea soluție, adoptată de Senatul Universității:

„Plagiatul este activitatea prin care cineva își însusește prin copiere, parafrazare sau rezumare, o idee, concepție, expresie, text, schemă, partitură etc, publicate sau nepublicate, aparținând unei alte persoane, prezentând-o drept a sa, fără a menționa explicit sursa la care a apelat".

Dezastrul total vine, însă, spre final. Ca să înțeleg demersul tezei, ipoteza de lucru și concluziile la care a ajuns doctoranda, am citit cu atenție cele patru pagini de la final, ce reprezintă un rezumat al lucrării.

Paginile respective sunt pline de greșeli de gramatică, cu dezacorduri grave, fraze incoerente și fracturi logice.

Câteva fragmente din concluziile lucrării, ca să nu-ți mai fie jenă, data viitoare când descoperi că ai greșit o virgulă

Una dintre sursele pe care le-am consultat în realizarea acestui material mi-a explicat că astfel de lucruri se întâmplă atunci când autorul tezei nu cunoaște sau nu înțelege subiectul: „Un învățăcel nu are cum să înțeleagă ceva, iar un învățat nu va accepta o asemenea siluire a limbii și, implicit, a lui Hare".

Publicitate

Ce legătura are filosoful Eminescu cu eticianul Hare

Am avut un scurt dialog cu Ioana Cazacu pe tema tezei sale de doctorat. Concluzia: autoarea nu știe să facă diferența dintre „din cauza/datorită'", în limbajul oral, iar pe Hare l-a descoperit la recomandarea coordonatorului de doctorat și pentru că i-a plăcut… Eminescu.

Ioana Cazacu: În lucrarea pe care am scris-o, am citat și lucrările domnului Mureșan, pentru că în limba română nu s-a scris pe temă.

VICE: E singurul expert de la noi, pe zona asta.
Da.

Al treilea capitol din teză are probleme de citare: preluați un fragment în mod corespunzător, după care intercalați alte pesaje, pe care nu le mai introduceți în ghilimele.
Nu știu exact la ce vă referiți. Pot să vă spun că teza nu este plagiată, am muncit foarte mulți ani la ea. Patru ani. Nu am beneficiat de bursa doctorală și nu eram demnitar în perioada respectivă.

Și totuși, cum ați ales subiectul? Ați terminat Dreptul, nu aveți studii în Filosofie.
Una dintre materiile pe care le-am avut la bacalaureat, filosofia, a fost o preocupare de-a lungul timpului. Am fost în cercurile literare de la Baia Mare, am publicat și în presa locală diferite articole. Așa cum am spus și în fraza de început a tezei mele, eu nu cred că este o lucrare care să aducă niște schimbări fundamentale. Mi-a plăcut foarte mult acest autor.

Citește și: Cum te ajută filosofia să te lași de droguri și alcool

Publicitate

Dar, Hare? Este un filosof de nișă chiar și pentru absolvenții de filosofie.
Datorită îndrumătorului meu de doctorat, domnul Vidam. El mi-a sugerat că aș putea face o lucrare frumoasă, dacă îmi aleg acest autor. I se părea că mi se potrivește datorită teoriei unificaționiste și am acceptat provocarea. El mi-a sugerat lecturile pe care să le consult, a fost o muncă dificilă, datorită faptului că în limba română nu găsești foarte multe materiale.

Care a fost calificativul luat pentru teză?
Vă spun sincer nu mai țin minte, a fost în 2011.

Nu a trecut așa mult de atunci, vorbim totuși despre o teză de doctorat.
Pentru mine e foarte mult, pentru că între timp am făcut foarte multe lucruri și în viața mea s-au întâmplat niște lucruri care m-au marcat mai mult decât faptul că am această teză de doctorat.

Citește și: Învăţământul românesc te prostește mai rău ca-n comunism, deși a rămas neschimbat

Înainte de a ajunge la Hare, ce alți filosofi ați studiat, ca să vă puteți juca cu teoriile moralistului britanic?
Inclusiv în teza mea de licență, și în celălalte lucrări pe care le-am publicat, există o serie de filosofi. Am pornit din Grecia antică, până în zilele noastre. Inițial mă interesa foarte mult filosofia lui Eminescu, chiar și profesorul Ioan Dur, de la Universitatea Blaga din Sibiu, unul dintre membrii comisiei care m-a examinat, a apreciat tema mea inițială pe care mi-o alesesem. Lumea vorbește mai mult despre filosofii străini și mai puțin de ceea ce avem noi. Mi-a plăcut foarte Eliade, mi-a plăcut Cioran.

Publicitate

Dar ce legătură are Eliade cu britanicul Hare?
Nu are nicio legătură. V-am spus ce mi-am dorit eu inițial să discut, poate și datorită faptului că mama mea este etnolog și am participat alături de ea la munca de teren. Mama mea a fost profesor de limba română și ea mi-a insuflat această dragoste față de literatură și față de literature filosofică pe care o aveam noi și din păcate o promovăm prea puțin. Alegerea acestui autor a fost la îndrumarea profesorului Vidam, nu regret. Nu auzisem de acest autor, cu toate că face foarte multe trimiteri la Kant, la Platon, nu auzisem de el. A fost destul de dificil demersul, în primul rând datorită lipsei traducerilor în limba română. Cred că la primul meu referat au existat câteva observații cu privire la modul în care am discutat despre niște concepte.

Citește și: Tinerii români consumă cultură, mai puțin pe aia produsă de dinozaurii comuniști

Ați avut observații din partea comisiei referitoare la neregulile de citare?
Nu, nu au existat observații. Teza mea a trecut de toate etapele. Singurele observații țin de partea de formă și de anumite greșeli de tehnoredactare.

Ați avut un corector pentru teză? Sunt foarte multe greșeli de limbă în lucrare.
Din păcate, nu am avut. Singură a trebuit să-mi redactez totul.

Deci greșelile astea au apărut din neatenție?
Nu aș putea să vă zic motivul. Am scris noaptea, aveam și copil, aveam și familie… Apar astfel de greșeli. Am îndreptat acele erori.

Publicitate

Cine este Ioana Cazacu

Ioana Cazacu este fina lui Victor Ponta și fost membru în Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. În perioada 2008-2009, când Victor Ponta a fost ministru delegat pentru relaţia cu Parlamentul, Ioana Cazacu, fostă Pop, era secretar de stat în cadrul Ministerului pentru Relaţia cu Parlamentul.

Apoi, în perioada noiembrie 2009-februarie 2010, Cazacu a fost consiliera lui Mircea Geoană, pe când acesta deţinea funcţia de preşedinte al Senatului. A urmat consilierea lui Mircea Duşa, potrivit gândul.info, și funcția de secretar general al Tineretului Social Democrat (TSD).

Este căsătorită a doua oară, cu avocatul Alexandru Cazacu, fiul lui Ion Cazacu, cel care l-a apărat pe Adrian Năstase. Victor Ponta a fost naş la prima căsătorie a Ioanei Cazacu.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre cărți:
Zece cărţi obligatorii pentru orice hipster
Șase cărți interzise în Orientul Mijlociu pe care trebuie să le citești
Cărţile de la metrou îţi dizolvă creierul