Ce am învățat din serialul Mad Men

Mai jos o să dai peste spoilere. Să nu zici că nu te-am avertizat.

Mad Men revine la TV pentru partea a doua a sezonului final. Cum prima parte s-a încheiat cu Don Draper care privea fantoma lui Bert Cooper cântând The Best Things in Life are Free și cu Ginsberg care și-a tăiat sfârcul din cauză că i s-a instalat un calculator în birou, nu prea are rost să încercăm să ghicim ce se va întâmpla în ultimele câteva episoade. Nici trailerul lansat de AMC nu e de mare ajutor:

În ce an suntem? Cu cine se culcă Don? Oare Pete Campbell o să fie mai puțin nenorocit? Nu știm și, deși o să aflăm cu siguranță, în Mad Men contează călătoria, nu destinația. Sunt anumite schimbări de situație telenoveliste, dar nu cred că publicul e interesat de firul narativ, cât de atmosfera serialului. Ne uităm pentru decor, pentru costume, pentru cum se transformă personajele. Uneori ne învață despre valori fără măcar să ne dăm seama. Iată ce am învățat eu de la fiecare personaj în sezonul opt.

Don Draper – Mereu există o cale de scăpare

Evident, Don e un alcoolic adulterin în serie, și deci un exemplu prost în toate sensurile. Dar nu există alt personaj din televiziune cu o capacitate atât de mare de a se reinventa. A făcut-o când s-a transformat din Dick Whitman în Don Draper și apoi în DON DRAPER; a făcut-o recent în ultimul sezon. Poate că își pierde încrederea din când în când, dar nu și-a pierdut niciodată încrederea în instinctele lui creatoare și în capacitatea de a-și asuma riscuri. Personajul lui întrupează idealul că ar exista o ieșire din orice situație. Ajungi la fund doar dacă nu te străduiești destul. Bine, de recomandat să bei un pahar, nu cinci.

Peggy Olson – Nu accepta mizerii de la nimeni

Ce n-am învățat de la Peggy? A fost numită protagonista secretă a serialului, iar călătoria ei e cea mai inspiratoare - e incredibil cum crește la locul de muncă în timp ce luptă împotriva sexismului prin muncă, ambiție, inteligență. A reușit chiar să treacă peste viol și să nască fără probleme copilul rezultat în urma tragicului eveniment. Dar, în ciuda realizărilor ei, nu reușește totuși să se integreze perfect. Face față cu brio tachinărilor colegilor ei, fără să-și ascundă vulnerabilitatea. „Eu sunt persoana pe care trebuie s-o impresionezi chiar acum." BINE, PEGGY!

Roger Sterling – Dacă iei acid, lumea o să te placă mai mult

Megan Draper – Nimeni nu e perfect, e greu să atingi fericirea

În sezonul cinci, când Megan renunță la agenție, Peggy îi spune lui Joan: „Cred că se pricepe la orice. Cred că e genul ăla de tipă." Și chiar pare să aibă o viață ideală în anumite aspecte – un soț bogat și puternic pe care îl adoră, propria carieră, nenumărate rochii splendide și o casă în L.A. Dar în ultimele sezoane am văzut că toate astea nu-i aduc fericirea și distanțarea de Don (în ciuda celui mai dubios threesome din lume).

Peter Campbell – Încearcă iar și iar

Bietul, amărâtul de Pete. E plăcut pe cât de plăcut poate fi un sicofant și poate seduce clienții, dar Doamne ferește – e sclavul propriilor impulsuri de căcat. Mai ții minte când s-a culcat cu vecina și ea a fost bătută de soț, iar el a fost dat afară din casă? Sau când și-a petrecut ora de condus spionând o liceancă? Sau cochetăria pe care și-a permis-o cu femeia instabilă mental care a ajuns la electroterapie prin șocuri și l-a uitat? Sau când a bușit o mașină în fața unor directori executivi din Detroit pentru că a mințit că are permis? Viața lui e un șir de dezastre și decizii proaste, dar reușește să-și păstreze optimismul în ciuda tuturor obstacolelor.

Joan Harris – Bărbații sunt de rahat

În primul episod, în timp ce-i face lui Peggy turul biroul într-una dintre rochiile ei, împodobită cu lanțul de aur, Joan spune: „Bineînțeles că, dacă faci mișcările potrivite, o să poți pleca din țară și n-o să fie nevoie să muncești deloc." Asta nu e deloc ce-și dorește Joan, după cum se va dovedi mai târziu – e clar că ar putea avea orice bărbat doar pocnind din degete, dar bărbații, mai ales în Mad Men, sunt niște saci cu otravă pe care a învățat să-i stăpânească. Joan a avut parte de multe evenimente umilitoare din partea lor, dar a supraviețuit și continuă să strălucească.

Sally Draper – Adulții sunt și mai nașpa decât bărbații

Serialul reușește să evite cu brio clișeele anilor '60, dar Sally descoperă totuși același lucru de când lumea: că părinții nu sunt de partea ei. Betty e obsedată de control și abuzivă, Don minte și înșală non stop, iar noilor parteneri ai lor nu le pasă de viața ei. La fel ca majoritatea dintre noi, Sally a realizat că adulții nu sunt mai morali decât copiii, ci doar mai experimentați în minciună. Așa că nu trebuie să se bazeze pe ei, ci să-și croiască propriul drum în lume.

Urmărește-o pe Kim pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre seriale:
Nimeni nu e mai dependent de seriale ca tipul ăsta Am vorbit cu creatorul serialului „House of Cards" E pe țeavă Umbre 2?