FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Ce am învăţat la şcoala catolică

În copilărie, am înțeles că religia catolică însemna mai degrabă să accepți niște dogme ciudate decât să-ți pui întrebări despre spiritualitate.

În școala generală, copiii din clasa mea întrebau la ora de religie chestii de genul: „Cum poate fi Isus Dumnezeu dacă Dumnezeu e numai unul?” și „Cum să fie Dumnezeu tatăl lui Isus, dacă Iosif e tatăl lui?” Când ajungeam în punctul ăsta, profesorii zâmbeau și ne spuneau să nu ne facem griji în legătură cu asta. Dacă ar fi fost sinceri, ar fi recunoscut că n-o să primim vreodată explicații logice.

Publicitate

În copilărie, am înțeles că religia catolică însemna mai degrabă să accepți niște dogme ciudate decât să-ți pui întrebări despre spiritualitate. Îmi amintesc clar că mă tot loveam de conceptul de credință. Asta e probabil din cauză că ăsta e singurul lucru pe care îl au copiii: credința. Cred orice le spui. Abia când devii adult, începi să te întrebi dacă nu cumva tot ce știai tu până acum e o porcărie. Îți poți ostoi zvârcolire interioară atunci când revezi desene pe care le făceai când erai mic, ceea ce am făcut eu pentru voi, ca să nu treceți prin mizeria asta.

LECȚIA #1 – LA DRACU’ CU ȘCOALA (6 ANI)

Frunzărind cărticica asta, The Glorious Mysteries, am învățat că existau niște ființe magice pe nume Isus și Maria, care au murit, dar nu au murit pe bune, ci au continuat să trăiască veșnic. Acest nonsens a culminat cu încoronarea Mariei drept „regina noastră”. În fine. A, pe lângă asta, nu știu de ce, dar în cartea asta Duhul Sfânt a hotărât să apară sub forma unei rațe.

LECȚIA #2 – LA DRACU’ CU TATA (6 ani)

Această capodoperă e o referință la versetul Romani 8:15, în caz că vă spune ceva. Se pare că există o dezbatere pasionată în legătură cu cuvântul „Abba”. Nu se știe dacă însemna „tată” în aramaică, sau dacă apostolul Paul (autorul acestei epistole) era un mare fan al celor mai mișto cântăreți de pop care au existat vreodată. În orice caz, desenul meu are mult sens dacă stai să te gândești: God, Father, Daddy, Abba. Cred că îmi închipuiam că sunt sinonime, pentru că la vârsta de șase ani, în capul meu, Dumnezeu semăna foarte mult cu tatăl meu. (Remarcați că nu purta decât niște șosete și chiloți albi.) E cumva ciudat să idolatrizezi un bărbat mort, dezbrăcat și bărbos, dar e puțin și…sexy?

Publicitate

LECȚIA #3 - TOATĂ LUMEA E DE CĂCAT (10 ani)

În anul ăsta, lecția de Paști s-a concentrat pe crucificarea lui Isus. Cred că pastorul sau cine s-o fi ocupat de programa școlară a hotărât că suntem destul de mari să învățăm despre moarte și păcat. Ni s-a spus că: (1) Mințim tot timpul pentru că (2) E imposibil să fii sincer ca Dumnezeu, așa că (3) Suntem toți niște păcătoși, iar (4) Isus s-a sacrificat pentru păcatele noastre, așa că trebuie să-i fim recunoscători. Acum că mă uit în urmă, am impresia că am fost futuți bine de tot, eu și colegii mei. Dar nu pot spune că nu sunt de acord că fiecare ființă de pe lumea asta e un căcat cu ochi.

LECȚIA #4 – IA SIDA (8 ani)

Educația mea sexuală a avut loc la ora de religie, ceea ce înseamnă că vreun pervers dement care visa să-și vâre degetele în curulețele băieților sau vreo călugăriță cu pizda capsată m-a învățat despre păsărele și albinuțe. Nu-mi amintesc care dintre ei a fost. În orice caz, în fiecare an trebuia să citim un manual cu titlul Plin de viață, pe coperta căruia erau niște cupluri căsătorite care arătau ca și când nu și-ar fi atins vreodată organele sexuale umede unul de altul în viața lor. În ultimul an de școală, îmi amintesc că am citit un fragment din carte care explica exact de ce Dumnezeu interzicea prezervativele și pilula: pentru că să omori spermă e ca și cum ai omorî bebeluși – un fel de pre-avort, ca să zic așa. Și, evident, avortul înseamnă genocid, așa ca oricine a folosit vreodată metode contraceptive e, de fapt, un criminal.

LECȚIA #5 – SINUCIDE-TE (8 ani)

În fiecare zi ni se reamintea că Raiul e beton și că păcătoșii sunt de căcat. Dacă ne folosim rațiunea, am putea trage concluzia că, din moment ce toți suntem păcătoși și orice facem e o manifestare a răului, atunci viața de apoi trebuie să fie cu siguranță minunată. Prin urmare, moartea e cel mai bun lucru la care putem spera, așa că hai mai repede cu sfârșitul! De asta am desenat-o de Ioana D’Arc – o tipă cool pe care o durea în cur de moarte, dar în schimb îi păsa foarte mult de Dumnezeu.

Traducere: Oana Maria Zaharia