Întrebarea zilei: Care e cea mai horror chestie pe care ai pățit-o la secretariatul facultății?

Fotografie via Wikimedia

Orice student știe că secretariul e un gardian de temut al facultății. Este ca un portal către o lume în care toate problemele administrative îți sunt rezolvate, dar la care nu ai acces decât dacă reuşeşti să treci peste câteva bariere: orele scurte de program cu publicul, cozile interminabile, atitudinea plictisită a angajaţilor de acolo, şi, în unele cazuri, de incompetenţa lor.

Taxele, bursele, notele, dosarele cu documente importante, hârțogăraia birocratică fără de care nopţile petrecute învăţând nu mai valorează nimic. Toate astea se află sub controlul lor, al secretarelor pe care trebuie să le tratezi cu respect, că altfel s-ar putea să te trezeşti cu o pată de cafea pe diploma de Bac.

Secretarele deţin controlul, pentru că ele deţin informaţia. De multe ori, însă, informaţia pe care ţi-o împărtăşesc nu este conformă cu realitatea. În cazul meu, dacă m-aş fi bazat pe spusele lor, nici acum nu aş fi ştiut cât valorează un credit. De câte ori m-am interesat mi s-a spus o suma diferită si am fost foarte aproape să-mi ratez admiterea pentru că secretara de la facultatea precedentă a uitat să îmi menţioneze câteva dintre documentele necesare pentru dosar.

Și de câte ori pun mâna pe clanţa uşii de la biroul secretariatului, inima începe să îmi bată mai repede. Mă întreb oare cât de tare vor urla la mine și-mi fac scenarii în care sunt anunțată că mi-au pierdut dosarul sau că am fost exmatriculată.

Sunt conştientă de faptul că mare parte din gândurile mele paranoice cu privire la secretariat nu sunt justificate. Dar, pentru că aveam chef să mă sperii si mai tare în perioada examenelor, am întrebat câţiva studenţi ce experiențe de la secretariatul facultăţii i-au marcat.

VICE: Care e cea mai absurdă chestie care ţi s-a întâmplat la secretariatul facultăţii?
Andrada: În general am încercat să stau cât mai departe de secretariatul facultăţii, pentru că de fiecare dată ieşeam cu traume de acolo. În sensul că, deşi programul cu publicul există tocmai ca secretarele să ne ajute cu treburile administrative, tipele reuşeau cumva, de fiecare dată, să mă facă să mă simt ca ultimul om pentru că mi-am permis să le deranjez pentru o adeverinţă. M-am acomodat, totuşi, cu asta, până când, aflându-mă în prelungire de studii, a trebuit să îmi plătesc un examen restant.

Pentru studenţii în prelungire de studii e o regulă: la începutul anului universitar trebuie să faci o cerere pentru decan, prin care soliciți să îţi aprobe continuarea studiilor, lucru pe care l-am făcut. Când am mers, însă, în ianuarie să îmi plătesc examenele, secretara mă anunţă cu amabilitate că sunt exmatriculată, deoarece nu am depus cererea respectivă, şi că mă aşteaptă să mă reinscriu la facultate în toamnă.

Și ce-ai făcut?
După multe certuri şi pentru că nu am vrut să cedez nicicum, secretara s-a gândit totuşi să mai verifice o dată dosarele. Normal, într-unul din ele era şi cererea mea. Ce s-a întâmplat, de fapt: secretara mi-a citit greşit numele şi a trecut o altă persoană (inexistentă) în tabel. Morala a venit de la un domn din birou care a ţinut neapărat să îşi apere colegele incompetente: „dacă nici să scriem nu mai ştim….".

Ai evitat vreodată să mergi la secretariat pentru o problemă şi să-ncerci s-o rezolvi prin alte metode?
Da, îți dai seama, mai ales după întâmplarea asta am rămas puţin marcată. Așa că, dacă am ceva de întrebat, acum prefer să sun.

Ce te deranjează cel mai tare la persoanele care lucrează la secretariat?
Faptul că ele se simt deranjate de prezenţa mea acolo. OK, înţeleg că este enervant şi pentru ele să le faci pe plac zecilor de studenţi care îţi trec pragul zilnic, dar până la urmă asta e parte a jobului tău. Și mai e enervantă întrebarea cu care sunt întâmpinată de obicei „Aveţi treabă la secretariat?". Hei, nu, de fapt căutam baia.

VICE: Care e cea mai amuzantă chestie care ţi s-a întâmplat la secretariatul facultăţii?
Anca: Imi vine în minte o întâmplare care le-a distrat foarte mult pe colegele mele. Când eram în facultate și aveam nevoie să mergem la secretariat, în general mă trimiteau pe mine, pentru că aveam o relație mai bună cu secretara. La mine nu urla niciodată, ba din contră. M-am dus odată să cer niște note, parcă, și mi-a cerut numele. I l-am spus, începând cu prenumele, Anca-Ioana Sandu. S-a enervat instant și a început să țipe rău la mine: „De ce te prezinți așa? Te crezi vedetă? Andreea Bălan, Mircea Eliade? Să știi că se începe cu numele de familie, dragă".

De ce crezi ca a reactionat asa?
A, probabil c-am prins-o în toane proaste. Pe mine m-au șocat mai tare exemplele pe care mi le-a dat. Adică, totuși, Eliade lângă Andreea Bălan, parcă ceva nu se pupă.

Ţi s-a întâmplat vreodată să ai impresia că ai umblat pentru treburi legate de secretariat mai mult decât ar fi fost necesar?
Da! Am pățit-o chiar în toamna asta. Aveam nevoie la master de fișa de licență și nu fusese încă eliberată, iar secretara de la master mă presa foarte mult, pentru că adeverința de licență nu mai era valabilă. Am tot făcut drumuri, ba la secretariatul de la Drept, ba la Limbi Străine, unde făcusem facultatea, dar mă tot pasau dintr-o parte în alta. Până la urmă s-a rezolvat, cu multe drumuri și-o grămadă de nervi.

Crezi că secretariatul reflectă competenţa întregii instituţii din care face parte?
Nu cred că reflectă competența ÎNTREGII instituții, cred că reflectă incompetența unui departament. Care, ce-i drept, poate să afecteze per total imaginea instituției. Si zic asta pentru că îmi auzeam colegele cum vorbeau despre Universitate după ce aveau vreo exeperiență de genul. Nu-și mai plasau frustrarea asupra secretariatului, ci asupra întregii instituții.

Daca ar fi sa schimbi ceva la secretariatul facultatii, care ar fi?
În primul rând, aș fi mai selectivă cu oamenii care muncesc acolo, pentru că oamenii care lucrează cu publicul ar trebui să-ți acorde respect, amabilitate și să nu-și verse pe tine frustrările de la muncă sau de acasă.

În al doilea rând, ar trebui să se rezolve problemele de organizare. Facem prea multe drumuri pentru lucruri care pot fi rezolvate foarte ușor. Sau stăm la cozi interminabile pentru că sunt nu știu câți ani programați în aceeași zi. Și aș mări numărul de ore destinat publicului, cred că de aici apar multe probleme. Două ore pe zi, de patru ori pe săptămână, la atâția studenți (vorbesc mai ales de licență) e prea puțin.

VICE: Ai vreo întâmplare memorabilă de la secretariatul facultăţii?
Marius: Una din secretare era iubita unui jandarm care era „de servici", iar când am chiulit i-am surprins într-o ipostaza nu tocmai decentă în sala de sport. Ea era în genunchi în faţă lui şi cred că îi mărturisea iubirea… Mai trist a fost că și ei m-au văzut.

La ce instituţie ai avut de-a face cu secretariatul care ţi-a lăsat cea mai proastă impresie?
Cea mai tare chestie mi s-a întâmplat la primărie, la partea de urbanism. Am fost la primăria din Hărman să depun o cerere pentru un Certificat de Urbanism. În mod normal şi legal, certificatul se eliberează în 30 zile calendaristice. După 40 de zile, merg să văd ce literă de la tastatură îi lipseşte de nu primesc niciun răspuns. A zis că e foarte ocupat, şi că nu mi-l poate elibera, din diverse motive. După alte două săptămâni, m-am dus iar la el. Întâmplarea a făcut că în momentul în care a ajuns şi el la birou (întârziase jumătate de ora), eu să fiu cu telefonul în mâna. Şi m-am gândit să-l sperii. Am ţinut telefonul în aşa fel încât să pară că-l filmez. Bineînţeles că certificatul nu era gata, dar asta nu l-a împiedicat să mi-l facă pe loc.

Ce s-a intamplat dupa asta?
După ce mi-a semnat certificatul, am băgat telefonul în buzunar, iar el s-a cufundat în scaun. A oftat din toţi plămânii şi de atunci nu mă mai amână cu nimic. Am reuşit să fac într-o lună cât nu aş fi făcut într-un an, dacă nu era întâmplarea asta.

Este ceva ce ai schimba la secretariatul facultăţii tale?
Da, atitudinea secretarelor. Tot timpul când ajung acolo am impresia că le deranjez dintr-o super treaba, dar ele, de fapt, joacă Solitaire.

VICE: Care e cea mai amuzantă chestie care ţi s-a întâmplat la secretariatul facultăţii?
Alexandra: Nu ştiu dacă se pune, dar a fost un moment destul de ciudat când, deşi era în timpul orelor de program cu publicul, secretara nu era acolo. Am înjurat-o, iar apoi am descoperit că tipa era chiar în spatele meu. Partea bună a fost că nu s-a supărat.

În general, ai încredere în informaţiile pe care le primești de la secretariat?
Sincer, da, am încredere, asta pentru că au fost mereu utile/adevărate, în cazul meu. Cred că sunt o norocoasă, nu?!

Încă ceva, crezi că activitatea secretariatului reflectă competenţa întregii instituţii din care face parte?
În general nu. Dar pentru că secretarele sunt printre primele persoane din facultate cu care intri în contact, rămâi totuşi cu o imagine proastă asupra facultăţii. Desigur, asta în cazul în care dai peste o secretară incompetentă.

VICE: Ai vreo întâmplare de la secretariatul facultăţii care te-a marcat?
David: După ce am terminat al doilea an de master, n-am dat dizertaţia, am amânat-o pe anul următor, că aveam şi restanțe. Când am mers la facultate să văd în ce situaţie sunt, ca să aflu când se dau restanţele și să ştiu ce acte se depun și cum se procedează pentru dizertație, ajung înăuntru şi zic: „Bună ziua, am o problemă. Anul trecut trebuia să dau dizertaţia, dar am amânat-o că aveam restante din primul şi al doilea an, şi-am venit să le dau". La care secretara, foarte senin şi zâmbitoare, îmi răspunde.: „Nu e nici o problema, eşti exmatriculat".

Și cum ai reacţionat când ai auzit asta?
Nu ştiam cum să reacţionez. Am zâmbit ironic, că bănuiam că era posibil, dar nu eram sigur. După care am întrebat cum aşa şi ea mi-a răspuns că „Simplu, trebuia până la sfârşitul anului trecut să depui o cerere că vrei să prelungeşti perioada în care să-ţi dai restanţele. Pentru că nu ai depus cererea, ai fost exmatriculat".

I-am zis că habar n-aveam de asta, că ar fi trebuit să fiu informat, să primesc un e-mail sau să mă fi sunat cineva. La care ea mi-a spus, tot cu zâmbetul pe buze, că trebuia sa citesc pe net.

Cum s-a rezolvat?
Singura soluţie să-mi dau dizertaţia era să mă înscriu din nou la master, să plătesc taxa de 2 500 lei şi să o iau de la început. Adică încă doi ani pierduţi. Așa că am renunţat, cumva bucuros că am scăpat de stresul restanţelor şi al dizertaţiei.

A fost mai mult vina ta sau a secretariatului?
Vina mea a fost că nu m-am ţinut de restante, că n-am avut nici chef, nici timp. A secretariatului a fost că nu m-au sunat înainte să mă exmatriculeze, ca să mă intrebe care e decizia mea. Nu știu, puteau să mă informeze si să mă întrebe măcar ce am de gând să fac în situaţia asta.

VICE: Care a fost cea mai absurdă chestie pe care ai păţit-o la secretariatul facultăţii?
Carmen: Am avut nevoie la un moment dat de o adeverinţă, ca orice student. Am bătut la uşa, am zis „Bună ziua" politicos, le-am explicat secretarelor ce vreau şi ele m-au întrebat cum mă cheamă. „Carmen Tronar", le zic, şi dragele de ele încep să ţipe la mine. Că cică nu e bine ce-am zis: că întâi se spune numele de familie, nu prenumele. A durat câteva minute bune să tacă din gură, să-mi dea adeverinta şi să pot să ies de-acolo fericită că nu o să mai am de-a face prea curând cu ele.

Ai încredere în informaţiile primite de la secretariat?
Nu prea am avut treabă cu ele. Mereu am preferat să întreb pe altcineva şi doar în ultimă instanță m-am dus sau am sunat la secretariat.Tocmai pentru că nu am dat, cel puțin până acum, de secretare prea drăguţe.

Ce zici, niște secretare neprietenoase sau incompetente pot să afecteze imaginea întregii instituții?
Nu neapărat. Câteodată chiar glumesc cu colegii, că scrie în fişa postului lor să fie nişte creaturi nesuferite. În principiu, competenţa facultăţii cam ţine de profesori şi modul în care se predă.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre facultățile din România:
La cămin, cablul de net e funia care te ține la suprafață
Întrebarea zilei: Ce i-a surprins pe studenții străini în Cluj?
Ghidul studentului la Facultatea de Jurnalism în București