Ce spun copiii - Când e bun războiul

Toți copiii cu care am stat de vorbă au părinți destul de pacifiști și probabil că majoritatea copiilor au politici asemănătoare cu ale părinților, cel puțin până cresc mari și încep să-i urască, pe ei și pe toți adulții, și încearcă să dovedească că sunt exact opusul lor, ceea ce nu înseamnă că sunt liberi și sentimentele nu li se încadrează în tipare, dar în fine…deși au părinți pacifiști, toți copiii intervievați aici au fost în favoarea războiului – atâta timp cât e justificat. Dar exact asta e războiul. Oamenii cred că au motive foarte bune de a trimite alți oameni să ucidă și să fie uciși. Dacă-i spun război, atunci am voie să-mi omor verișorul răutăcios care mă brutalizează mereu?

Dacă i-aș întreba pe adulți, pun pariu că ar spune același lucru ca și copiii: războiul e rău, dar e ok atunci când e bun, deci atunci când e necesar, în anumite contexte. Păi așa se găsesc mereu astfel de contexte. Deci ar trebui să fie război continuu. Cred că vecina mea de opt ani a descris foarte bine atitudinea oamenilor atunci când a răspuns că războiul e bun „doar atunci când te lupți cu dușmanul”. Tocmai din cauza asta nu se mai termină războaiele, dușmanii sunt Ceilalți și atât. Mă întreb de ce gândesc așa ființele umane.

Wolf are 17 ani, e autist și evanghelist.

Sadie are 9 ani, e majoretă și gimnastă.

Dora are 12 ani și umple plicurile de junk mail primite în cutia poștală cu țigle de acoperiș și apoi le trimite înapoi companiei, ca să-i scadă profitul.

Max are 16 ani și a creat un model de afaceri pentru jocuri în rețea.

Will are 14 ani și deja câștigă bani buni.

Mike are 10 ani și se descrie astfel: „Sunt ciudat.”

VICE: Când e bun războiul?

Wolf: Niciodată.

Sadie: Când ești foarte sărac.

Cum așa?

Sadie: Nu mă lua în seamă. Războiul nu e niciodată bun.

Dar dacă guvernul își trimite soldații să comită un genocid, adică îi adună la un loc pe toți oamenii de o anume rasă sau religie și îi omoară pe toți? Îi șterge de pe fața pământului.

Sadie: Da, atunci războiul e bun, dar nu tu l-ai început. Tu doar oprești moartea unor oameni dacă nu-i lași pe oamenii ăia să comită genocidul. E bine să te lupți cu oamenii care fac lucruri rele.

Păi asta e problema. Toată lumea crede că se luptă cu oameni care fac lucruri rele. Toți cred că războiul lor e justificat. Niciodată nu li se pare că ei sunt cei care au început.

Wolf: Cum suntem noi (America) cu Afganistanul. E bine că am trimis trupe acolo să-i ajutăm dacă vor, pentru că sunt săraci. E bine dacă vor război pentru că nu le pasă dacă mor și nici că îi omoară pe alții.

Deci atâta timp cât toată lumea e de acord cu regulile luptei – ucide și fii ucis – războiul e bun. Atâta timp cât jucătorii au o înțelegere.

Wolf: E alegerea lor să fie în război. Dacă chiar vrei asta, atunci e bine. Deci războiul nu e bun niciodată, dar e ok să fii soldat dacă războiul a început deja și crezi în el. Pentru că odată ce a început, nu-l mai prea poți ține sub control.

Sadie: Dacă cineva îți invadează orașul și tu nu te lupți cu ei, moare toată lumea din oraș.

Deci războiul e ok atunci când îți aperi teritoriul.

Wolf și Sadie: Da.

Dar dacă e invadată altă țară, dar ei n-au putere și nici arme să se apere? Ar trebui să-i ajutăm?

Sadie: Ar trebui să ajutăm alte țări, da.

Deci războiul e bun când îți aperi țara sau o altă țară.

Wolf și Sadie: Aha.

În cazul ăsta, războiul e bun întotdeauna. Pentru că toate armatele simt că se apără, își apără interesele sau ajută altă țară.

Wolf și Sadie: Da.

În patru minute, ați ajuns de la „niciodată” la „întotdeauna”.

[liniște]

Războinicilor!

Sadie: Dar am zis că nu e bine să începi războaie.

Războaiele nu încep niciodată. Continuă non stop. Nu se opresc niciodată, nu încep niciodată…sunt doar mici pauze, apoi o luăm de la capăt.

Sadie: Încep atunci când cineva vine și te atacă!

Dar ei au impresia că tu ai început acum nu știu cât timp și a durat o vreme până s-au hotărât să reacționeze. Lor li se pare că tu ai început pentru că deții tot petrolul și nu vrei să-l vinzi sau că sunt săraci din cauza ta sau sunt nervoși că i-ai colonizat mai demult sau că modul tău de viață consumerist le-a distrus tinerețea. Și tu crezi că au uitat, dar ei și-au amintit. Nicio țară nu crede că ea e cea care a început războiul. Cred că îi pot pune capăt prin mai multe războaie.

Dora: Războiul nu e bun niciodată. Niciodată. America întotdeauna începe războaie cu alte țări.

Deci dacă războiul e mereu rău, atunci nu e bine să te aperi pentru că te implici în război. Ar trebui să te lași invadat și ocupat, nu? Atunci n-ar mai exista războaie.

Dora: În primul rând, asta n-ar trebui să fie o problemă. America distruge totul, omoară fără rost. Da.

Max: În ziua de azi cred că e bun cam oricând. Înainte mă enerva războiul, dar acum mi se pare o metodă de a controla numărul populației. E nasol că cheltuim atâția bani ca să ucidem oameni. Sunt fan al eugeneticii. Nu sunt mare fan al castrării, dar dacă aș putea găsi un virus care i-ar face pe oameni infertili într-un mod neagresiv, ar fi grozav. În țările din lumea a treia, oricum ar avea o viață oribilă, așa că…nu știu…cred că pastilele mele pentru ADD nu și-au făcut încă efectul.

Will: Războiul e bun doar ca joc de cărți.

Când e justificat să omori oameni?

Will: Niciodată, dar atunci când e război, e doar o meserie. Nu e bine, dar e necesar. Ar fi mai bine dacă oamenii ar putea lucra împreună la rezolvarea problemelor lumii.

Mike: Dacă nu-ți place războiul, ascunde-te într-o gaură și mori acolo.

Eu?

Mike: Da. Problemele lumii se rezolvă când ne omorâm unii pe alții. Cel puțin, rezolvă problema suprapopulării și aia chiar e o problemă mare.

Citește și: Ce spun copiii că ar trebui să facem cu criminalii

Traducere: Oana Maria Zaharia