Toată lumea vorbește zilele astea despre cum shopping-ul nostru cel de toate zilele o să se schimbe odată pentru totdeauna. De la naționaliști optimiști care-și imaginează că o să li se umple rafturile din hypermarket de brânză de burduf ieftină, la cosmopoliții panicați că o să dispară din țară camembert-ul ieftin favorit, toți sunt marcați cumva de această lege, promulgată luni de Klaus Iohannis.

Important în lupta asta e să știi că niciuna dintre părți nu are dreptate. Nu poți să zici de parlamentari sau de hypermarketuri că nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase, când ambele părți încearcă să-și promoveze interesele financiare. Și-s niște interese serioase, nu glumă, vreo 15-20 de miliarde de euro, de partea comercianților, și populismul specific anului electoral. Asta plus marii producători agricoli, una dintre cele mai corupte zone economice de la noi. Deci poți să stai liniștit, nimănui nu-i pasă de micii producători agricoli și de fabricile de alimente în toată ipocrizia asta generalizată.

Dacă întrebi un manager de hypermarket de ce se vinde haleala mai scump în România ca-n alte țări din Europa, o să-ți zică ceva despre furnizorii care nu se mișcă bine cu mărfurile locale, așa că trebuie să importe chestii mai ieftine și mai bune din afară. Dacă întrebi furnizorii locali, o să-ți zică ceva de corupția hypermarketurilor, că ei, săracii, vând totul ieftin ca braga.

Adevărul e că Metro, Selgros, Real și Mega Image au fost amendate anul trecut cu 35 de milioane de euro, de Cosiliul Concurenței, după o investigație despre cum s-au înțeles să fixeze prețurile cu furnizorii:

Și nu-s singurele hypermarketuri sub investigație. Auchan, Carrefour, Cora și Kaufland sunt și ele puse sub lupă de Consiliul Concurenței pentru aceleași practici anticoncurențiale

Asta ca să nu te mai întrebi cum reușesc lanțurile astea de magazine să facă cifre de afaceri și profituri fabuloase într-o țară atât de săracă.

În ambele cazuri, amendate sau investigate au fost și companiile furnizoare, care au acceptat aceste înțelegeri ce batjocoresc ideea de economie de piață și interesele consumatorilor. Așa că nici furnizorii nu-s niște imaculați, să plângem noi de grija lor, pe banii noștri.

Cei care susțin legea au uitat să-ți spună că jumătate dintre terenurile agricole sunt deținute sau administrate de străini. De exemplu, pe locul al treilea în topul fermierilor se află Jihad el Khalil, care are circa 40 de mii de hectare concesionate de la stat, pământuri foarte bune în Lunca Dunării și cu sisteme de irigații pe ele. Iar statul îi plătește subvenții aproximativ egale cu banii pe care îi dă pe chirie. Nu că asta ar fi rău, dar nu strică să știi de ce mănâncă rahat naționaliștii ăia care-ți zic că măsura asta ajută țăranul român.

Apoi, cel mai bogat investitor în agricultură, Ioan Niculae, se află la închisoare, condamnat pentru finanțarea ilegală a candidatului PSD la prezidențiale. Și mai e un dosar, în care sunt cercetați mai mulți foști miniștri. În plus, cel mai bogat român a fost acuzat și că-și trata execrabil angajații. Cel mai mare teren agricol, Insula Mare a Brăilei, este concesionată acum unui concern româno-olandez, dar a fost ani de zile exploatată „gratuit" de un politician PSD și om de afaceri, Culiță Tărâță, care reușise, prin firmele sale, performanța de a avea aproape 24 de milioane de euro datorii către Administrația Domeniilor Statului (ADS).

Și-o să-ți mai dau un singur exemplu de afaceri agricole investigate de DNA: cel al contractului dintre Academia Română și firme controlate de Dan Voiculescu, aflat în prezent la închisoare pentru privatizarea frauduloasă a unei alte companii din domeniu, Institutul de Cercetări Alimentare (ICA). Academicianul Alexandru Bogdan, fost președinte al Fundației Patrimoniu a Academiei, este urmărit penal pentru favorizarea grupului Grivco, căruia i-ar fi dat în arendă, pe mai nimic, cele mai bune terenuri agricole. Procurorii estimează un prejudiciu de zece milioane de euro. Și actualul moșier, poetul dizident Mircea Dinescu a fost pomenit în această investigație.

Parlamentarii au făcut legea, s-au lăudat cu ea în public, au pozat în mari patrioți, preocupați de binele națiunii și-al producătorilor români și, probabil, vor câștiga voturi pentru asta.

Păcat că geniile din Parlament au uitat să bage și niște prevederi despre locul de unde ar trebui luate acele mărfuri românești magice. Au pasat treaba asta Guvernului. Bineînțeles, nu e vorba de mărfuri din România, ci de un concept sofisticat numit „lanț alimentar scurt de aprovizionare".

Practic nimeni nu știe dacă va fi 51% din valoarea mărfurilor vândute, 51% din volumul produselor, 51% din spațiul de pe rafturi. Nici măcar Consiliul Concurenței, care și-a exprimat îndoiala că lege asta ar fi cea mai bună variantă de atingere a obiectivelor propuse. Legea intră în vigoare peste șase luni, doar dacă rezolva Guvernul problema asta.

Legea asta elimină o mulțime de practici dubioase ale marilor magazine, iar aceste modificări intră în vigoare imediat. De exemplu, comercianții nu mai au voie să încaseze niciun fel de taxe de la producători și furnizori.

Practic, furnizorii acuzau magazinele că le cereau și zece mii de euro doar ca să poată să-și vândă produsele prin intermediul lor. Le luau bani producătorilor că livrau produsele la un singur depozit și nu către fiecare magazin în parte, le luau între 10% și 70% din prețul produselor doar ca să le pună pe raft, le luau bani și dacă voiau să introducă mărci și produse noi.

Peste astea, dacă rețeaua deschidea un nou magazin, furnizorul trebuia să cotizeze pentru amenajare, altfel nu-și putea vinde marfa acolo. Mai erau taxe pentru listarea produselor în alte țări, pentru reamenajarea magazinelor existente și, cea mai enervantă și abuzivă dintre toate, o taxă permanentă pentru simplul fapt că marfa era expusă în magazin, de parcă nu tocmai vânzarea de produse ar fi obiectul de activitate al supermarketurilor. De asemenea, fiecare furnizor putea fi obligat de rețeaua de magazine să participe la tot felul de „promoții" și discounturi și să se oblige că nu va oferi altei rețele prețuri mai bune. Acum, toate aceste taxe de raft trebuie să dispară, ceea ce ar putea duce la o scădere a prețurilor finale.

Guvernul naționalistului Viktor Orban din Ungaria se luptă de ceva vreme cu hypermarketuri. Le-a impus să închidă în weekend (există și la noi un astfel de proiect, susținut de ministrul Agriculturii), dar nu le-a mers decât vreun an. Alte prevederi, care vizau situația financiară a magazinelor mari au fost blocate de Comisia Europeană. Proiecte de legi care ar trebui să lupte cu abuzurile hypermarketurilor au fost adoptate sau urmează să fie adopate în Slovacia și Cehia.

Hai să ne imaginăm următoarea situație absurdă care ar putea deveni realitate. A fost o recoltă proastă în România, iar merele românești expuse în magazin sunt urâte și scumpe. Alea de import vor fi mai frumoase și mai ieftine. Dacă publicul nu va fi destul de patriot și va cumpăra întâi merele de import, magazinul va trebui să stea cu un raft gol, până când cineva se îndură să cumpere și merele românești pentru a echilibra situația.

Mai simplu e să mergi pe raportul ăla de 51% din suprafața de vânzare, ca să nu conteze cât se vinde în mod real din fiecare marfă. Problema e că asta nu ar mai ajuta deloc producătorii locali, dacă marfa lor nu prinde la consumatori. Cel mult, unii dintre furnizorii români vor primi un fel de expoziție gratuită, că există prevederi specifice în lege pentru organizarea de evenimente de promovare a mărfurilor locale.

Dar în oricare dintre cazuri, va fi nevoie de resurse suplimentare, de renegocierea contractelor și de oameni care să urmărească respectarea acestei legi, ceea ce înseamnă cheltuieli pe care magazinele și le vor recupera din buzunarul meu și al tău, printr-o scumpire care să scurgă toate trăirile patriotice din tine.

O veste bună este că, indiferent cum vor arăta normele, portocalele, bananele, kiwi sau kaki, cartofii dulci sau arahidele nu vor fi afectate de această lege.

Una dintre cele mai importante prevederi vizează plata facturilor către furnizori, de către rețelele comerciale. Noul act normativ prevede că mărfurile trebuie plătite în cel mult o lună, iar produsele proaspete trebuie achitate în șapte zile. Asta înseamnă că magazinele vor gestiona altfel banii pe termen scurt. Faza e că legea nu spune și cât vor fi penalitățile dacă magazinele întârzie plățile, deci pot lejer să țepuiască producătorii locali.

Sancțiunile pentru nerespectarea noii legi vor fi undeva între 50 de mii și 150 de mii de lei. Pentru niște companii care anunță cifre de afaceri de peste un miliard de euro anual, amenzile din noua lege sunt extrem de mici, dacă le comparăm cu amenzile de 5-10 milioane de euro date de Consiliul Concurenței. Iar cum marile lanțuri de magazine sunt oricum în plin proces de extindere și investire, nu e deloc exclus să treacă mizilicurile astea de amenzi la pierderi acceptabile și să-și vadă netulburate de abuzuri.

Asta îți arată că legea asta e folosită de unii doar ca să-ți ia votul. Multe rețele de magazine au deja linii de produse sau campanii de susținere a agriculturii și industriei alimentare românești, pe când legea asta nu spune nicăieri „produse românești". Vicepreședintele PNL Mircea Dolha a spus tot felul de vrăjeli despre cum acum hypermarketurile au „obligaţia de a asigura prezenţa în rafturi a 51% produse alimentare româneşti". Apoi a spus că „la fel este bine ştiut faptul că produsele româneşti sunt cele mai gustoase cu putinţă. Nicăieri în lume, legumele şi fructele nu au gustul deosebit pe care le au cele 100% româneşti. Iar începând de acum suntem siguri că ne vom bucura din plin de ele".

Ca și cum până acum nu puteai să mergi prin piețe sau la băbuțele alea care vând prin stații RATB să-ți iei fix produse românești. Cam așa e când ești disperat să câștigi niște alegeri.

Oricum vor arăta normele, faptul că magazinul e obligat să mai angajeze oameni ca să facă față la birocrația impusă de lege și faptul că obligă hypermarketurile să taie taxele dubioase pe care le trânteau producătorilor (ceea ce e bine) nu o să ieftinească deloc produsele. Din contră, probabil o să te trezești că brânza ta de burduf favorită de nițel mai scumpă, peste șase luni.

Este exclus să se închidă magazinele marilor lanțuri de hypermarketuri, din simplul motiv că în Ungaria, unde legile sunt mai naționaliste și dubioase ca la noi, au rămas, chit c-au mai dat afară oameni și au avut niște pierderi. Nici la noi n-au plecat după ce-au fost amendate, mult mai serios, de Consiliul Concurenței, dar probabil tot o să mănânce rahat despre asta prin advertoriale.

Cât despre micii producători, care nu au marfă suficientă nici să aprovizioneze Shop and Go-ul de la colțul străzii, e puțin probabil să-i ajute legea asta în vreun fel. E prea scump pentru un supermarket să lucreze cu 50-100 de producători mici care nu pot să promită exact cât recoltează și livrează. Singurile soluții pentru ei rămân tot să facă asocieri, ca să aibă suprafețe și producție mai mare. Dar asta n-are nicio legătură cu legea supermarketurilor, ci cu o reformă a agriculturii pe care n-o face nici dracul.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre cum funcționează naționalismul tâmp și populist în România:
Designul vestimentar naţionalist este o ţâţă vânătă de la care au supt prea mulţi
Naționaliștii plâng la filmul „Mihai Viteazul", dar bat grafferi
Naţionaliştii vor să creadă că Eminescu a murit virgin