Mesajele secrete din spatele celui mai cunoscut film de animație din Japonia

Există un citat undeva pe Tumblr care spune: „Animațiile Disney ajung la inima oamenilor, dar filmele de la Studio Ghibli ating sufletul." Chiar dacă sună destul de siropos, e o afirmație perspicace. Cu siguranță, e o parte din motivul pentru care toți fanii din întreaga lume cred că Spirited Away, de Hayao Miyazaki, este cea mai bună animație din toate timpurile. La aniversarea a 15 ani de când a fost difuzat în Japonia, „Sen to Chihiro no Kamikakushi", care se traduce ca „Sen și Spiritul lui Chihiro", rămâne neîntrecut de rivali pentru mixul de spiritual, realistic, fantezie și om. Pentru a găsi echilibrul a acestor tărâmuri, Miyazaki a fost un maestru. De când s-a retras, noi considerăm Spirited Away capodopera vieții lui.

Scenariul de bază este despre o fetiță, Chihiro, care pornește într-o aventură să își salveze părinții. Ea trebuie să navigheze prin lumea spiritelor și ajunge să lucreze într-o baie comunală condusă de un suzeran pe nume Yu-baaba. Miyazaki a spus că s-a inspirat de la fiica unui prieten, un producător asociat Seiji Okuda, care venea să stea cu el în fiecare vară. Cu asta în minte, a făcut filmul din perspectiva unei fetițe de zece ani. De aceea rezonează atât de bine cu persoane de toate vârstele și ăsta e motivul pentru care Chihiro pare atât de reală. Cât de des poți spune că un film a fost făcut pentru fete, în loc de bani sau pentru audiență?

Mulți critici au descris-o pe Chihiro drept „posacă" sau „răsfățată" și continuă să o descrie în maniera asta. Nu e nici pe departe o critică cinstită sau corectă. Când o cunoaștem pe Chihiro, ea se mută cu mașina într-un oraș nou, iar tot ce mai are ca amintire de la prietenii ei este un buchet de flori. „Singura dată când am primit un buchet și e cadou de despărțire. Cât de deprimant", spune ea, doar ca să fie atenționată de mama ei, pentru că și tatăl i-a dăruit un buchet de flori de ziua ei. Ea trece peste asta înțelegătoare. Destul de puțini copii de zece ani s-ar comporta atât de bine în condițiile date. Când familia iese din mașină, intrigați de cărarea care ducea la parcul de distracții abandonat, unde vor fi prinși în capcana mâncării, Chihiro se plânge pentru că intuiția ei este corectă. Ea își urmează părinții, îngrijorată de luminițele și tarabele de mâncare fără vânzători și îi avertizează că nu ar trebui să fie acolo. Acești critici observă că ea își petrece restul timpului muncind nu doar pentru ignoranța ei, ci și pentru că părinții ei au ignorat sfatul unei fetițe zece ani.

Ce face ca povestea ei specială este faptul că Chihiro nu e forțată să câștige bătălia împotriva răului suprem și se transformă dintr-o creatură posacă într-o fetiță cuminte. Mai mult decât atât, este un film despre o evoluție sinceră. Miyazaki o prezintă cum se chinuie să se adapteze la noul mediu și să rămână deschisă la toate sarcinile întâmpinate, pe care le rezolvă cât poate de bine, fără să se plângă. Are probleme când coboară pe scările spre fochistul Kamaji, dar într-un sfârșit reușește să ajungă jos. Kamaji o ignoră, dar ea știe că trebuie să se angajeze la baia comunală dacă vrea să supraviețuiască în lumea spiritelor și perseverează până când el o ajută. Gândirea ei grijulie și determinarea îi sunt răsplătite atunci când realizează că un spirit împuțit e de fapt un spirit de râu poluat, care trebuia eliberat de tot gunoiul pe care îl strânsese. Faptul că filmul a fost făcut fără un scenariu scoate în evidență naturalețea evoluției lui Chihiro. „Eu nu am povestea terminată atunci când ne apucăm să lucrăm la o animație", a spus odată Miyazaki pentru Midnight Eye. „Nu eu fac filmul. Filmul se face de la sine și eu doar îl urmez. " În schimb, întreaga echipă trebuie să trăiască în realitatea personajelor și poți simți asta în film.

Prinse de firul narativ sunt cele mai frumoase imagini ale cinematografiei moderne, cu atât mai mult dintre animații. Cum a spus și criticul Roger Ebert: fiecare cadru este făcut cu o copleșitoare cantitate de „generozitate și iubire". Multe creaturi diferite sunt concepute pentru fiecare moment, totul este făcut de mână până la cele mai mici detalii din colțul fundalului,acolo unde oricine ar fi scurtat. Cel mai important aspect este faptul că avem timp să respirăm și să trăim în lumea lui Miyazaki. El spune că acele scene în care nu se întâmplă mai nimic sunt numite „ma" sau spațiu gol. „Cu toate că în restul de 80 la sută din film totul este foarte intens, asta nu înseamnă că toții copii o să te cinstească cu atenție și concentrare. Ce contează cu adevărat sunt emoțiile din substraturi, faptul că nu renunți la ele." E destul de interesant faptul că fix acele momente „ma" au devenit iconice pentru film cu trecerea anilor: Chihiro care stă pe balconul din dormitor și privește pierdută marea. Sau Chihiro și prietenii ei, No-Face, Boh și Yu-Bird, care par total pierduți în tren.

Această frumusețe este universală, dar evident că sunt subtilități care se pierd cu traducerea. Mulți japonezi au evidențiat indicii vizuale pe care cei care nu știu limba nu au cum să le observe. Atunci când se aproprie de parcul de distracții părăsit de la începutul filmului, într-un cadru se observă personajul Kanji, 狗 care înseamnă câine, dar asta ar putea sugera și omofonul „kuniku", care înseamnă carne amară, ce simbolizează ceva care necesită un sacrificiu personal. Un alt caracter de aici, care înseamnă „os", pare să sugereze o expresie idiomatică „hone-nashi", care înseamnă să nu ai coloană vertebrală. Atunci când tatăl se avântă lacom spre o tarabă, un japonez ar observa că unele caractere sunt pe dos, lucru care sprijină anxietatea pe care Chihiro o simte. Unii spectatori au subliniat repetiția caracterelor „yu" și „me", iar „yume" înseamnă vis în japoneză.

Numele sunt importante ca simboluri ale identităților. De exemplu, numele lui Chihiro chiar înseamnă „o mie" și „să pui întrebări" sau „să cauți". Atunci când Yu-baaba fură un caracter din numele lui Chihiro ca să i-l schimbe cu cruzime și să semneze contractul, noul nume a lui Cihiro, „Sen", înseamnă doar „o mie". Ei i se fură sensul ăla, dar rămâne același, numai că o parte din ea lipsește. Și numele celorlalte personaje au conotații literale. „Boh" înseamnă băiat sau fiu mic, „Kamaji" înseamnă fochist bătrân, „Yu-baaba" înseamnă femeie bătrână de la baia comunală sau vrăjitoare, iar Zeniiba semnifică vrăjitoare de bani.

La fel ca-n orice film care a ajuns la un statut de cult, poți intra într-un vârtej de teorii despre Spirited Away. Unii sugerează că totul este o alegorie pentru prostituție infantilă, unde baia comunală capătă subtonuri mai sinistre. Miyazaki a spus la un moment dat că societatea japoneză a devenit ca o industrie a sexului. O altă interpretare ar fi că lumea spiritelor reprezintă vechea Japonie, una care se chinuie pe lângă lumea nouă a Japoniei, „lumea reală" a lui Chihiro și a familiei ei. În cazul ăsta, morala poveștii este că Japonia ar trebui să învețe că atât trecutul cât și prezentul pot exista împreună, dar trebuie să se adapteze și să se schimbe. Unii privesc filmul ca o antiteză între capitalismul brut și spiritualitatea prezentată. Chihiro se mută în alt oraș pentru că tatăl ei are un job nou. Atunci când se aproprie de parcul de distracții, tatăl ei comentează că urmau să pună un râu acolo dar au preferat să construiască o afacere eșuată. Zilele trecute cineva i-a întrebat pe Twitter, pe cei de la Studioul Ghibli, care e relevanța faptului că părinții lui Chihiro se transformă în porci." Eu au răspuns că transformarea reflectă cum s-au transformat oamenii în porci în timpul bulei economice din anii '80 care a fost urmată de o criză economică din 1991, iar când cineva devine un porc capătă gradual „corpul și sufletul unui porc", care nu se aplică în lumea fanteziei.

Ce poate să ia orice persoană din Spirited Away este importanța echilibrului. Nu există un personaj malefic, în ciuda motivelor slabe. Toată lumea are și o parte bună, chiar și Yu-baaba, care se reflectă în sora ei geamănă. Monstrul de noroi nu este tocmai atât de teribil, dar sub toate gunoaiele e un „kawa no kami", un zeu al râului. Opusul echilibrului este excesul și așa cum se vede și la părinții care se îndoapă sau lăcomia și belșug afișate la baia comunală, nimic pozitiv nu poate să iasă din asta.

Datorită mesajelor sensibile și emoționale, Spirited Away a avut cele mai mari încasări din istoria cinematografului japonez. A câștigat premii internaționale, inclusiv un Academy Award, un eveniment pe care Miyazaki l-a refuzat politicos pentru că era împotriva implicării americane în războiul din Irak. Acest film a propulsat internațional Studio Ghibli. E un film rar pe care orice fan tânăr îl va transmite mai departe copiilor și nepoților. În esență, Spirited Away a arătat că o animație poate fi fascinantă, sinceră și serioasă. E o lecție pentru animațiile celor de la Disney, Pixar și alți animatori comerciali, care nu au reușit să realizeze așa ceva nici măcar cincisprezece ani mai târziu.

Traducere: Diana Pintilie