Hai să fim serioși, în iulie nu ai făcut mare lucru. Ai fost plecat în concediu sau la un festival, unde ai lenevit, ai băut, ai cheltuit și te-ai bronzat mai nasol decât voiai. Sau te-ai copt de-a binelea.

Știu că i se zice luna „lui cuptor‟, dar chiar nu mă așteptam să fie atât de cald încât să-mi vină să mă mut în duș. Ce să faci toată ziua? Normal, ai chef doar să dormi toată ziua și să mănânci înghețată. Dar astea combinate, au un nume: obezitate.

Și decât să te apuce depresia, de la căldură și de la gândurile astea negre, mai bine ia lista asta cu ce ar trebui să asculți, din muzică românească lansată în iulie.

Ce înseamnă perfecțiunea? Pentru unii ar fi să petreacă o noapte romantică cu persoana iubită sau să iasă în oraș și să se spargă după o săptămână grea la serviciu. Sau o mâncare bună și nesănătoasă după o cură de slăbire.

Pentru tânărul timișorean Mutual Friend, perfecțiunea înseamnă să facă muzică electronică pentru viitorii noștri conducători de sorginte digitală. La fel ca majoritatea artiștilor de la Tessier-Ashpool Records, tipul ăsta pare să facă muzică pentru cluburile din viitor, în care DJ-ul e robot, și va folosi un om, cum folosim noi acum un latop, ca să mixeze.

E un viitor sumbru, știu, dar cu cât îl accepți mai repede, cu atât mai bine. Începe cu EP-ul asta.

Ascultă dacă: Vrei să fii cu o ureche în viitor.

PCiP e un acronim pentru „Pizde cu iPhone", adică specia aia omniprezentă care o arde prin cluburi, doar ca să-și facă poze pentru profilul ei de Facebook, să mai vadă tipii că schimbă locația.

Le mai vezi și pe la un pool party. Sunt alea care nu se bagă niciodată în piscină, dar se plâng ca e prea cald pe șezlong. Viața lor se învârte în jurul obiectivului de la smartphone-ul celor de la Apple și, dacă cumva rămân fără atenție, sau baterie, intră în șoc existențial.

Cei de la The Bridge Committee explică mai bine fenomenul în piesa asta, care are și unul dintre cele mai mișto clipuri lansate în 2015.

Ascultă dacă: Vrei să le vezi în șoc existențial. Normal ca vrei.

În ceea ce privește stoner rock-ul din România, băieții de la Holy Motors sunt pe loc fruntaș. Și au lansat doar trei piese! Gravity Girl e cea mai nouă și are un groove care ar merge perfect drept coloană sonoră peste un film în care zeci de mii de motocicliști merg lejer spre Judecata de Apoi.

Ascultă dacă: Crezi că asta o să faci și tu la Apocalipsă.

Macanache parcă scoate o nouă piesă la fiecare lună. Asta e foarte bine, mai ales dacă o ține la standardele ridicate cu care ne-a obișnuit. „Putred‟ nu dezamăgește. Dar el nu se referă la „putred‟ în sensul pe care-l folosim noi, să descriem lămâia aia uitată în spatele frigiderului de jumătate de an.

Pentru el, cuvântul „putred‟ are valoare pozitivă, chiar mistică. Mai mult decât atât, în ierarhia valorilor Macavelliene (pentru ăștia mai tineri, care nu înțeleg, la asta mă refer), există așa: Praf, ok, bun, bravo, bă, boss și PUTRED.

La PUTRED nu ajungi decât după ani întregi de meditație, control de sine și înțelepciune. Nu toți ajung la rangul de PUTRED. Trebuie să-l asculți pe maestrul Macaiavelli.

Ascultă dacă: Vrei să fii PUTRED.

„Lupii din București‟ nu e o odă adusă taximetriștilor. E, de fapt, despre un tip care strigă la lună după prietena lui care a dispărut. Probabil a luat un taxi greșit. În orice caz, sper să se rezolve, că e periculos noaptea pe străzi.

Ascultă dacă: Cauți și tu pe cineva.

Clipul începe cu Nwanda și K-lu sunând la ușa apartamentului unui bătrân singur și nu foarte în formă. Ăsta îi lasă înăuntru, băieții își pregătesc platanele și sonorizarea și începe cheful.

E ca un fel de „Cheful Domnului Lăzărescu‟. Se termină cu el tot singur, dar în sfârșit fericit.

Ascultă dacă: Ai ieșit, măcar o dată, în oraș la agățat și te-ai trezit punând întrebarea: „De ce nu?‟. De fapt, cine n-a făcut-o?

Nu-mi dau seama dacă îmi place piesa pentru că sună bine sau pentru că sună exact ca Nick Cave. Mai contează? E rupere. Și știu ce-o să zici, „Clipul ăsta chiar e făcut de un român?‟.

Da, e, și eu am rămas surprins. Dar regizorul Hypno nu dezamăgește niciodată.

Ascultă dacă: Vrei să vezi cum sună Nick Cave în versiunea românească.

Karpov Not Kasparov a intrat deja în rândul acelor trupe care au scos constant material excelent. Așteptările mele sunt atât de mari când anunță ceva nou, că e aproape imposibil să mă mulțumească.

Dar tot timpul o fac. Sunetele orientale sunt deja ceva comun la ei, nu asta m-a surprins. Dar modul în care le combină e ceva cu adevărat aparte. Nu știu cum o fac, sincer nici nu mă interesează. Tot ce contează e că mă dau pe spate mai des decât o fac dentiștii cu pacienții lor.

Ascultă dacă: Vrei să fii și tu dat pe spate.

Urmărește VICE pe Facebook.

Citește și altceva despre muzica românească:
Ce piese ar putea să înlocuiască imnul național al României
Cum să intri în industria muzicală din România, după ce ai ieșit din facultate
Cele mai praf piese dedicate orașelor din România
Am încercat să trăiesc o săptămână fără muzică. A fost oribil