Luna mai a fost una destul de atipică pentru perioada asta a anului. Mă refer aici la faptul că vremea a intrat într-o fază bipolară. Cu accent pe cuvântul polar. Într-o zi erai fericit că în sfârșit a venit vremea bună și imediat au venit ploile cu un frig de-ți înghețau mucii.

Și pentru că suferința fizică nu a fost destulă, am fost traumatizați și psihic de toată campania electorală. Nu mai dezvolt aici.

Din fericire, ne putem relaxa corpul și mintea cu muzica românească, iar în luna care a trecut am avut destulă. Dacă cea mai bună muzica românească din mai ar purta numele unui film hollywoodian, probabil s-ar numi „Răzbunarea rapperilor". Pentru că au lansat materiale în prostie.

Nu doar ei, mai apar și câțiva producători de muzică electronică și o tipă care duce stindardul electro-pop-ului înainte.

Dacă ai fost prea preocupat cu campania electorală sau cu dezbaterile privind șansele României la Euro 2016 și nu ai avut timp să asculți muzică bună, stai liniștit, o să te aduc la zi cu lista asta:

Noul material semnat de Maximilian e cel mai bun lansat din tabăra Okapi Tati, de la albumul lui Grasu XXL încoace. Ceea ce nu știu dacă e un lucru bun sau rău. În fine, rapperul e haios, serios, sincer și cu o atitudine care inspiră încredere. Ah, și dacă tot mai aveam nevoie de o altă confirmare, ne reamintește că îi plac mult femeile.

Ceea ce e OK, pentru că, spre deosebire de alți rapperi, el își exprimă iubirea față de sexul frumos într-un mod civilizat. E genul ăla de tip care se dă la toate femeile de la un party, dar cu o charismă aparte, nu e libidinos, și chiar dacă nu-i pică nimic, tipele nu se supără pe el.

Highlight-ul albumului e „Doina", o piesă în colaborare cu Grasu XXL și Șatra B.E.N.Z., produsă de Motzu și Maximilian, care are toate ingredientele să ajungă pe primul loc în topul celor mai faine piese de rap la finalul anului. Toți rapperi care scuipă pe track își fac treaba foarte bine, dar producția e starul show-ului.

Nu știu cine a dat de sample-ul din Planeta Moldova, dar refrenul e atât de catchy că m-am trezit că-l fredonez în timp ce merg să-mi cumpăr pâine: „În mormânt nu iei cu tine / Nici măcar o pâine / Pentru ziua de mâine." Lalalalalalalala.

Ascultă dacă: Nu vrei să te simți ca a cincea roată la căruță când toți prietenii tăi vor vorbi despre albumul ăsta.

Killa Fonic e cel mai charismatic membru din Șatra B.E.N.Z., deci cumva era de așteptat ca el să scoată primul mixtape din proiect, după ce au apărut pe piață anul trecut cu blendul lor de trap american și rap românesc. Dacă-ți place trupa de șătrari, probabil că o să iubești materialul ăsta. Ai auto-tune cât cuprinde, piese despre cum a mers de la mahala la palat, droguri, bani și chestii violente. Chestiile cu adevărat importante în viață.

Apropo de auto-tune, ce-mi place cel mai mult la Killa Fonic e cât de agresiv sună peste efectul de voce. Teoretic ar trebui să te facă să scoți sunete mai melodioase. În cazul lui, e un plus pentru flow-ul în care mai tot timpul sună ca un om supărat pe tot felul de chestii.

Mai ales că tot folosește ad-lib-ul „BĂI" la finalul propozițiilor. Ai crede că totul e fain în lumea lui, din moment ce e la palat și toate alea, dar e greu să fii în față cu un stomac plin de codeină și pastile. Bănuiesc.

Ascultă dacă: Vrei să te simți ca un „diablo stelar".

Filosoful-muzician LeVant a revenit cu un EP nou, după excelentul material Knock, Knock, Ginger din 2014. Multe se pot schimba în doi ani, dar în ceea ce privește sunetul lui chestia asta nu e valabilă. E un lucru bun, pentru că el stă undeva retras de scena muzicii electronice din România și scoate bucăți ambientale combinate cu techno care pur și simplu sună fresh.

LeVant își alege colaboratorii la fel de atent cum o face și cu sunetele. Aici apar Alexandrina Hristov și Cristina Pădurariu, care suspină peste piese într-un mod care mă face să mă simt de parcă sunt mamele universului. Pasajele ambientale ajută destul de mult aici. După ce am ascultat materialul, m-am simțit pregătit de explorare spațială. Problema e că mi-e frică să zbor. Mai bine rămân pe pământ și ascult EP-ul.

Ascultă dacă: Ești genul ăla de persoană care caută patternuri ciudate printre nori.

Acum că a ieșit Firea primar în București, există o singură scăpare pentru toți locuitorii Capitalei. Să se mute toți în underground. Adică sub pământ. La metrou și în sistemul de canalizare. Știu că sună destul de aiurea, dar ascultă-mă până la capăt.

Odată ce au ajuns acolo, vor dezvolta o societate nouă, un Neo-București, dacă vrei. Timp de patru ani își vor făuri arme, pancarte, tricouri cu mesaje anti-corupție și tot felul de instrumente de protest, în timp ce ascultă pe repeat albumul Dispariția Cameleonului, de la Smoalăcazan.

După o anumită perioadă de timp, să zicem, patru ani, vor ieși toți la suprafață pregătiți de atac. Singura problemă e că probabil nu vor găsi mare lucru rămas în picioare. Poate doar biserici și sculpturi cu crucea creștină mai înalte ca un zgârie nori.

Dezamăgiți de descoperire, se vor întoarce liniștiți înapoi în metrou, unde și-a făcut cafenele și instituții non-guvernamentale.

Ascultă dacă: Ești dezamăgit de alegerile locale.

Prima oară când am ascultat piesa, am rămas confuz. La refren tipul pare supărat pe faptul că prietena lui s-a îndrăgostit de o ea. Cum s-a ajuns aici? Am vrut să știu mai multe. Așa că l-am sunat pe Viky să-mi explice despre ce naiba vorbește, din moment ce cântă despre ei până atunci. Aparent e vorba despre un cuplu care s-a decis să încerce un threesome cu o tipă.

Când ajung la acțiunea în sine, își dă seama că tipa e mai atrasă de ea decât de el. Rămâne pe dinafară. Yikes, cred că e un sentiment oribil. Te gândești că o să fie cea mai tare experiență din viața ta și ajungi să-ți dai o labă tristă într-un colț.

Ascultă dacă: Ai pățit și tu treaba asta. Să știi că nu ești singur.

E cumva ironic faptul că piesa asta se numește „Bâlci". Când o ascult vreau să plec cât mai departe de o adunare mare de oameni care încearcă să-ți vândă chestii. Preferabil în vârful unui deal deasupra orașului sau să mă plimb pe coclauri la cinci dimineața cu o doză în mână, până dau de sensul vieții.

Tudorii Chirili e un producător din Bacău care în luna mai a lansat patru albume. Patru. Într-o singură lună. Asta mă face să mă simt prost pentru lipsa mea de productivitate. Dacă ți-a plăcut piesa asta, bagă o ureche și la celelalte albume.

Ascultă dacă: Nu-ți place de Tudor Chirilă.

În continuare cred că Fantome e cel mai interesant proiect din tabăra Subcarpaților. Nu am auzit până acum o piesă slabă de la ei. Și parcă devin din ce în ce mai buni. Ca dovadă ai „Răscolind tot universul", care sună ca o piesă rap scrisă din perspectiva unui filosof care după nenumărate încercări de a ajunge la sensul vieții, își bagă piciorul în toate și-și pune concluziile pe foaie sub forma unor rime.

Instrumentalul e extraordinar, evident, dar refrenul lui Vali Umbră iese în evidență mai mult ca orice: „Răscolind tot universul / Căutând în viață sensul, însă el este ascuns / După multe încercări / Ajung unii și-l găsesc / Dar tot nu se mulțumesc."

Nicicum nu-i bine.

Ascultă dacă: Răscolești prin univers.

Indiferent de ce părere ai despre Macanache, trebuie să apreciezi faptul că omul chiar iubește hip-hop-ul. Ceea ce e și mai interesant la el e faptul că are o abordare nouă, cu toate că e cât se poate de old-school în gândire. După ce anul trecut a scos o odă adusă genului pe care-l adoră, acum a făcut o piesă pentru cei care fac graffiti-uri, o practică adânc înrădăcinată în cultura hip-hop.

E unul dintre cele cinci elemente fondatoare ale mișcării, alături de b-boying, MCing, DJing și cunoaștere. Eu sper ca Macanache să facă o piesă despre fiecare.

Ascultă dacă: Îți place să dai cu graffiti, in the city.

Ion Dumitrescu, labelhead-ul de la Future Nuggets, e unul dintre cei mai talentați muzicieni din România la ora actuală. Omul nu poate da greș. După ce a băgat la mai toate trupele și proiectele de sub umbrela casei de discuri pe care o conduce, acum merge într-o altă direcție. Și rămâne genial și în incursiunea lui în muzica electronică.

Piesa asta face parte din compilația P-Balans, care anunță și un nou label specializat pe technodelia. Adică o combinație de techno și psyhedelic, mă gândesc.

Materialul o să fie lansat în 20 iunie și pe el vor apărea și alți artiști cunoscuți din underground ca Borusiade sau Khidja. Eu zic să-ți treci asta în calendar.

Ascultă dacă: Vrei să te simți ca într-un club din interiorul piramidelor din Egipt.

Apricate, Dan Van Dal și Eusebio Digital, cei trei producători de muzică electronică din proiectul Sentiment, sunt obsedați de culoarea portocaliu. Habar nu am de ce. Cred că folosesc serviciul de telefonie mobilă și sunt mulțumiți de departamentul de relații cu clienții. OK, e clar că glumesc, nimeni, niciodată nu a spus asta.

Dar probabil apreciază culoarea pentru că reprezintă iluminarea în credința budistă. De obicei, producătorii de techno pun botul la treburile astea cu zei și forțe divine orientale. Sau ajung la ele după prea multe tripuri, în care „își deschid mintea spre o altă realitate" sau ceva tâmpenie de genu'.

În orice caz, muzica lor sună bine, deci ce contează partea cromatică?

Ascultă dacă: Vrei să dansezi cu călugării budiști la un party în Nirvana.

Când o ascult pe Helen, fosta colaboratoare cu băieții de la Golan, mă gândesc la faptul că nu avem destule tipe în România care bagă electro-pop. Probabil pentru că stilul acesta de muzică e prea underground pentru radio, cu toate că nu pare, și prea „happy" să fie apreciat de publicul mai selectiv. E păcat.

Pentru că e același public care bagă trupe străine ca Purity Ring sau Chairlift, dar când vine vorba de cantautoare de la noi strâmbă din nas. E timpul să se schimbe asta și Helen e în fruntea mișcării.

Ascultă dacă: Nu ești un snob plin de figuri.

Știi ce desert nu suport? Halvaua. Care e rostul ei? Nu e nici baton, nici cozonac, nici nimic. E dezgustătoare. E ori super dulce și imposibil de digerat, ori are un gust de ușă de baie dintr-un tren personal de la CFR, care a fost lovită toată ziua de razele soarelui de vară.

Sunt sigur că există oameni care bagă așa ceva, dar nu e pentru mine. De ce să cumperi halva, când la jumătate de metru stă ciocolata, hrana zeilor?

Din fericire, piesa lui Ethylen se numește ALVA, deci poți consuma cu încredere. Nu o să te facă să vomiți acid gastric pe tine.

Ascultă dacă: Îți place muzica techno cu un ritm repetitiv care duce nicăieri, dar la final îți dai seama că nu destinația e importantă.

Urmărește VICE pe Facebook

Vezi și alte compilații lunare de muzică românească:
Cea mai bună muzică românească din aprilie 2015
Cea mai bună muzică românească din august 2015
Cea mai bună muzică românească din iulie 2015