„În sfârșit o venit toamna!" E o propoziție pe care nu a zis-o nimeni, niciodată. Poate doar persoanele alea care au un dulap plin cu pulovere maronii, și își fac poze cu căni de ceai și o carte lângă, la care adaugă descrieri ca „iubesc frigul", „frunzele cad peste inima mea" sau „#goodtimes #fun #readingiscool", înainte să sară înapoi în pat și să tremure până devin un vibrator uman.

Și nu vrei să fii în categoria aia. Pentru omul de rând, e una dintre cele mai nasoale perioade din viață, pentru că toate lucrurile nasoale se întâmplă acum.

Începe școala, facultatea, frigul, astenia de toamnă și ziua devine mai scurtă, ceea ce te face să crezi că viața ta se stinge într-un ritm și mai alarmant. Să nu mai zic de ploaie, care transformă orice zi normală în iadul pe pământ. Nu a plouat destul la Electric Castle? Cât o să ne mai torturezi, Doamne, cu apa ta din ceruri?

Dar, la fel ca întotdeauna, te poți baza pe muzică să te scoată din căcat. Și dacă nu știi ce să asculți, nu-i nimic, ți-am făcut eu o listă cu cea mai bună muzică din luna septembrie. Îți recomand să o asculți la volum mare, să poți ignora ploaia de afară.

Baba Dochia e baba mea preferată din mitologia română. E cea mai cool babă. Aduce primăvara și toată bucuria din lume. La fel ca babele din zilele noastre, care stau în piață și vând buchete de ghiocei. Și ele vestesc primăvarea, în felul lor capitalist. Baba Dochia era mult mai ok decât scorpia aia Baba Cloanța. Aia era oribilă. Nici nu vreau să mă gândesc la ea.

În fine, Baba Dochia rulează. De aceea m-am bucurat să văd că și trupa care îi poartă numele face la fel. Clujenii combină muzica rock cu cea electronică și le iese bine. Au și o colaborare cu Ioana Lefter de la Fine, it's Pink. Cum să nu-mi placă?

Ascultă dacă: Ai vreau să-ți cumperi de la Zara unul dintre cele 12 cojoace ale Babei Dochia.

Habar nu am ce înseamnă „Mapping the moment with the logic of dreams". E atunci când te trezești în mijlocul nopții și vezi extratereștri prin cameră, că ești atât de obosit încât mintea îți inventează scenarii SF?

Habar n-am. S-ar putea. Sau, ce înseamnă titlurile pieselor „The Transfinite Castaway", „Mirror Twins" sau „Garden of Diurnal Fractals"? Sunt sigur că există o poveste interesantă în spatele lor. Dar nu pot să-mi dau seama din ce zbiară Costin Chioreanu.

Și știi ce? Nici nu trebuie. Bloodway rupe cu noul album. Oricum, era clar că așa va fi încă de la lansarea primului.

Ascultă dacă: Poți să mergi în grădină pe drumul gemenilor naufragiați din visele lui Costin Chioreanu.

Noul album de la frateleNORD e moody. Dar nu moody ca prietena ta, în prima zi de ciclu, după ce a fost dată afară de la locul de muncă. Ci moody pe filmul că e de ascultat în timp ce mergi noaptea printre blocurile comuniste din capitală. Nu e de dat play ziua.

Dacă ești insomniac și vrei să dai o plimbare afară pe la ora trei prin București, pune-ți albumul ăsta în căști. Nu o să regreți. E un rap experimental cum nu prea auzi zilele astea.

În plus, pe „piesa asta n-are titlu", MC-ul zice: „și așa-mi vine câteodată / să ridic o piatră / doar că să mă culc cu mă-ta / mort", care e absurd, haios, fără sens și genial.

Ascultă dacă: Ești din București sau trăiești, în prezent, în București.

The Model a scos un nou release la casa lui de discuri Adult Central. Yey! Uite un om care întotdeauna scoate ceva de calitate. Și dacă la penultimul lui vinyl „Warehouse Traxx Part 3" am zis că e muzică pe care trebuie să o asculți înainte să mergi în club, aici lucrurile stau altfel.

„Warehouse Traxx Part 4" continuă povestea unei seri în oraș. Sunt piese pe care TREBUIE să le asculți în club. Ai plecat de acasă, ești bine încălzit, și ai ajuns în club unde merge „Pump it 2 da beat", un single ok, dar stai să vezi când intră „Make U Bounce". O să-ți pierzi mințile.

Dacă ne luăm după logica asta, următorul EP ar trebui să fie cu piese pentru after. Să vină!

Ascultă dacă: Vrei să auzi bangerz făcute în România.

Eusebio Digital e haios. Uită-te la coperta aia. Uită-te la titlul ăla de piesă techno. Uită-te la tag-urile alea cu „marci" și „dolari". Frate, ce? Nici măcar nu mai există mărci! Omul ia totul în glumă. Mai puțin producția, și se vede și aici.

După excelentul EP ANIMUS, lansat în mai, Eusebionede Digitaldolar a lansat o piesă nouă pentru toți frații lui cu valută-n buzunare. Dar e ok, o poți asculta și tu, chiar dacă ai doar lei în portofel. Și poate nici pe ăia.

Ascultă dacă: Ești plătit în euro.

Comunitatea hip-hop pune mare preț pe originalitate. Trebuie să fii OG. Sunt prea serioși cu chestia asta. Dacă nu ești „real", atunci ce faci tu nu e hip-hop ADEVĂRAT. Trebuie să faci scratch, b-boy-ing, graffiti, să scuipi cum trebuie și naiba mai știe ce, pentru că nu contează.

Elitismul ăsta e mai stupid decât al metaliștilor care îți spun că, dacă nu asculți un anumit stil de metal, nu ești fan ADEVĂRAT. În mod ironic, dacă vrei să fii ADEVĂRAT, nu ești diferit. Ești exact la fel ca restul oilor. Băi fraților, dacă toți fac la fel, și se țin de cele cinci elemente ale hip-hop-ului, cine mai e original? Exact, nimeni.

În afară de Macanache. El e original. Lui nu-i pasă de reguli. El rupe în două microfoane ca Zidane.

Ascultă dacă: Ești original.

În sfârșit au revenit clujenii de la Theory of Mind cu ceva nou, și sunt mai romantici ca niciodată. Acum vorbesc despre piele, și nu la modul ăla obscen la care te gândești tu pentru că ai văzut „Silence of The Lambs", ci despre momentul ăla când simți pielea persoanei iubite, te uiți în ochii ei, și îți apropii buzele de ea.

Până și descrierea mea sună mult prea drăguț. Trebuie să merg să mă uit la Campionatul Mondial de Rugby să trec peste moment.

Ascultă dacă: Ți-e dor de pielea ei și trebuie să te uiți la competiții sportive mega-macho să nu zboare lacrimile din tine cum le zboară dinții din gură la rugbiști.

Îmi pare rău că nu l-am prins pe Cosmin TRG când încă era în țară și nu chiar atât de cunoscut. Acum ar trebuie să dau bani pe avion să merg în Germania, să cumpăr bilet, și ceva băutură, că nu stai degeaba în club, dacă vreau să-l ascult cum mixează.

Căcat, vezi de ce e important să susții tinerii DJ din România? Niciodată nu știi cine va ajunge pe unde. Oricum, cred că ar merita tot efortul, mai ales dacă bagă și „Motoric".

Ascultă dacă: Îți faci planuri să-l vezi, indiferent de preț.

M-am săturat de piese care îmi zic că e timpul să „GO FUCKIN CRAZY". Alea care au rolul să te bage în pita acțiunii, și să te anunțe, la modul general și oficial, că acum e momentul. Acum începe petrecerea, acum sărim cu toții, acum ne rupem.

Știi ce? Nu. Nu o să fac ce îmi zici tu, piesă autoritară. Eu decid când încep să mă distrez. Nu o să fiu controlat de tine și de interesele tale ascunse de a mă face să dansez în unison cu restul oamenilor. Eu sunt independent!

Dar tot îmi place piesa asta.

Ascultă dacă: Nu știi exact când trebuie să începi să te rupi în figuri. Unele persoane au nevoie de asta. E perfect normal ce simți.

Intră pe articolul meu cu cea mai bună muzică de luna trecută și caută Unknown Journey. E ok, te aștept. Ai revenit? Bun. Ai văzut ce am scris acolo. Că băieții ăștia doi au făcut o piesă perfectă pentru vară. Și chiar așa a fost. Dar nu știu ce naiba s-a întâmplat în ultimele 30 de zile, pentru că acum au scos ceva complet diferit.

Chestia asta nouă, care poartă numele ultra-edgy și total neinspirat „Prințesa Întunecată", e la polul opus. Și e mai faină ca prima. Cred că și-au vândut sufletul Satanei, or something.

Ascultă dacă: Nu te deranjează prea tare typo-ul ăla de pe pagina lor de Soundcloud, unde sunt trecuți ca Unkown Journey, nu Unknown Journey. Mai puține droguri, băieți, vă rog.

Piesa asta a fost scrisă, conform celor doi membri din trupă, în Ibiza, după niște plimbări pe plaja din Figueretas, unde au văzut tot felul de persoane dubioase. Dacă crezi că Ibiza e un paradis, probabil că nu ai fost niciodată acolo. Sau ai fost prea spart de la party-uri să vezi ce se întâmplă în jurul tău.

În ambele cazuri, cei de la New Structures o să-ți arate și o parte mai puțin frumoasă a insulei. Eu fac parte din prima categorie de oameni. Nu am fost până acum în Ibiza. Și nici nu cred că mai vreau să merg.

Ascultă dacă: Vezi tot timpul ceva rău în orice lucru bun.

The Pixels, Pixels, sau PIXELS, în funcție de ce site al trupei accesezi, e cea mai bună trupă de alternative din România la ora actuală (hah, ce aveți de zis, Robin and The Backstabbers?). O dovedesc cu piesa asta, care sună brici, ceea ce m-a surprins, pentru că în trecut erau foarte hit-and-miss, cu încercarea lor de a combina rock-ul cu muzica electronică și rapul și vai-și-amarul.

Acum au rămas doar la indie rock, cu o compoziție simplă, directă, catchy, bazată pe un riff de chitară repetitiv care te face să visezi în 8-biți. Uită-te la clip să vezi despre ce vorbesc.

Ascultă dacă: Indie rock până la moarte!

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte materiale despre muzica românească:
Patru lucruri pe care poate le bănuiai despre cum se face muzică pop în România
Ce am învățat de la muzica populară românească modernă
Ce muzică ar asculta cei mari scriitori români dacă ar trăi în zilele noastre