Cea mai nașpa meserie e masajul cu finalizare care nici măcar nu conține masaj

Fotografie cu autoarea de Ellen Stagg

Sunt lucrătoare sexuală de vreo șapte ani. În acest timp, am lucrat în special ca dominatrix, iar abordarea mea a fost mereu aceeași – m-am gândit că voi fi mereu eu însămi și că-mi va plăcea la nebunie.

M-am mândrit întotdeauna cu abilitatea mea de a învăța trucuri noi, precum să atașez jartierele de ciorapi și să-mi trasez cu eyelinerul dungi perfecte de-a lungul pleoapei în timp ce sunt într-un taxi de la școală spre întâlnirea cu un client. Joaca de-a femeia fatală mi-a permis să fac lucruri BDSM care-mi plac la nebunie – de exemplu, să bat la cur bărbații care o merită. Îmi plăcea să vorbesc cu vocea mea de Laura Palmer – să chicotesc și să fac concesiuni cu persoane cu politici diferite de ale mele – dar refuzam să slăbesc și să mă rad pe picioare. Cu regulile astea, dominarea s-a dovedit a fi profitabilă și distractivă pentru foarte mult timp, dar am terminat de curând școala și am împlinit 31 de ani. Asta înseamnă că am ajuns la vârsta a treia în domeniul prostituției, așa că toamna trecută, când un prieten m-a invitat să lucrez la un salon de masaj din Manhattan (un loc în care tipii plătesc ca niște fete drăguțe să le facă un handjob), m-am gândit: De ce să nu-ncerc și asta?

M-am gândit că o să fie similar cu punerea în practică a fanteziilor, dar încă din prima zi, nu m-am potrivit în industria handjobului, care operează în tot centrul orașului. Dacă te-ai plimbat prin centru, probabil te-ai uitat la apartamentele de deasupra barurilor și te-ai întrebat cine dracu' locuiește acolo. Nimeni nu locuiește acolo. Majoritatea apartamentelor din centru sunt saloane pentru handjob.

Fiecare salon are stilul propriu. În locul unde am lucrat eu – să-i spunem Slumberpartyville – ne prefăceam că suntem niște fete care o ard împreună într-u apartament și se uită la Buffy Spaima Vampirilor în timp ce-și pun părul pe moațe. Dacă voiai să petreci timp cu noi, trebuia să aduci o mică donație care să ne permită să nu facem altceva cu timpul nostru decât să stăm tolănite și să arătăm bine.

Dacă ne plictiseam, ne mai sărutam între noi, dar cel mai mult și mai mult ne plăcea pula. Dacă-ți aduceai pula cu tine – alături de tribut – ne plăcea să ne jucăm cu biluțele tale, să râdem la glumele tale proaste și să-ți pipăim mușchii și pielea.

Fiecare ședință decurgea la fel. Întâmpinam clientul în ușa apartamentului machiată frumos și în lenjerie sexi. Puneam Portishead, mă prefăceam interesată de jobul și hobby-urile clientului, ignoram orice remarcă insultătoare de-a lui, îi atingeam scula și mă prefăceam că-mi place la nebunie să-mi sugă sfârcurile agresiv. După ce îl ațâțam și îl atingeam până avea orgasm, îi făceam o baie fierbinte, cu săpun mentolat și mănuși lufa. Zâmbeam îngerește în timp ce se îmbrăca, îi spuneam că speram să ne vedem din noi și apoi mă prefăceam că ignor teancul de bancnote pe care le lăsa lângă combina stereo.

În scurt timp, am început să cred că ajutam niște bărbați în toată firea să facă nani. După ce un client mi-a terminat în palmă, s-a uitat la mine și apoi a spus: „Mi s-a născut un nepot alaltăieri. Când m-am uitat în ochii lui și mama lui îl ținea în brațe, arăta atât de pur, atât de inocent și de viu, fără nicio responsabilitate. M-am gândit că bebelușul ăsta le are pe toate.

După câteva luni în care le-am făcut laba la clienți și i-am spălat cu mănuși lufa timp de șase ore pe zi de mai multe ori pe săptămână, deja îmi îmbunătățisem talentele. Câștigam decent și mă înțelegeam bin cu colegele mele. Nu era atât de creativ sau mișto ca atunci când lucram ca dominatrix, dar nici nu-mi consuma atâta timp – era ca și cum trecusem de la freelancing la un job pentru o companie.

După ce am lucrat la salon câteva săptămâni, am realizat că managerii monitorizau discuțiile clienților pe niște table. După vreo patru luni, clienții au început să posteze că eram prea „alternativă” pentru Slumberpartyville, ceea ce înseamna că le păream prea grasă, aveam prea multe tatuaje sau eram prea dubioasă ca să pot spune că-mi place pula în ciuda talentului meu neasemuit de a face o labă. Înțeleg că nu sunt partenera ideală a tuturor, dar din experiența mea, știu că am tot ce trebuie pentru a face un client să se simtă bine.

Din cauza acestor plângeri, Slumbervilleparty m-a concediat.

Mi s-a părut ridicol. Managerii își construiseră afacerea bazându-se pe niște tăblițe – ca și cum un blog ar hotărî ce conținut să publice în funcție de comentariile trollilor. După sute de clienți pe care i-am trimis acasă satisfăcuți, am tras concluzia că amatorii de handjob nu au nici cea mai mică idee despre frumusețea feminină.

Pe la vârsta de douăzeci de ani, când am început să lucrez ca dominatoare (femeie care oferă servicii BDSM contra unei taxe, fără ca acestea să includă neapărat sex), eram foarte maleabilă și talentată. Încă mă văd la 24 de ani – o puștoaică cu metabolism intens, păr mai lung și mai puține tatuaje cu science-fiction din anii '70 –cum mergeam acasă pe bicicletă cu 3000 de dolari ascunși în teniși și adrenalina curgându-mi prin corp.

Credeam că o să fiu veșnic fata asta, dar acum îmi dau seama că eram naivă. E prima oară când mă gândesc să mă retrag din industria sexului. Mă întristează chestia asta, dar mi-am dat seama că percepția mea asupra persoanei mele nu era decât o fantezie, la fel ca fanteziile pe care bărbații și le făceau despre mine. Industria sexuală pare foarte glamour la prima vedere și asta îi afectează atât pe clienți, cât și pe lucrătoarele sexuale. Când aveam 24 de ani, nu mă deranja să pretind că sunt altcineva – făceam asta tot timpul. Dar când am făcut handjoburi la modul profesionist, am învățat că nu mă mai pricep să mă prefac.

Urmăriți-o pe Tina Horn pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia