Cele mai dubioase superstiții de la botez, din România

Botezul e evenimentul ăla, pe care mulți dintre noii părinți ai zilelor noastre îl fac mai mult de gura părinților, bunicilor, socrilor, vecinilor, cățeilor, purceilor. Poate de asta a și ajuns să semene cu un fel de nuntă mai mică, unde o poți chema și pe mătușa unei mătuși și pe cuscrul ăla de cumătru vitreg, pe care nu i-ai mai văzut de o căruță de ani. Dar, în sine, botezul are ceva frumos: mulți oameni, vag înrudiți, se bucură de realizările tale și îți mai și dau bani.

Petrecere neaoşă de botez

Recent, am botezat o fetiță. Treaba asta m-a făcut să mă iau foarte tare în serios și să mă documentez bine prin internet, ca să știu ce am de făcut. Așa am descoperit niște tradiții și superstiții, pe care, poate, ar trebui să le știi și tu, în cazul în care vei deveni, vreodată, naș de botez. Treburile astea nu au nicio legătură cu botezul în sine, ci cu invențiile populare dubioase create în jurul ceremoniei. Sincer, mă îndoiesc că multe din următoarele se mai respectă pe undeva, dar, totuși, sunt mult prea freaky ca să nu le pomenesc.

Copilul nu trebuie să fie botezat cu numele unei rude decedate, altfel nu va avea nici el zile. Adică, trebuie să faci o cercetare minuțioasă, prin tot arborele genealogic. Probabil că ăia care le pun copiilor nume extravagante, ca Ranya și Rafael, sunt oameni care s-au asigurat că nu le moare copilul repede, moștenind un nume dintr-un neam de Georgeta și Fănel.

Fașa de botez nu trebuie să fie prea scurtă, ca să nu se căsătorească prea repede copilul, și nici prea lungă, ca să nu se căsătorească prea târziu . Practic, stabilitatea relațiilor unei persoane depind de lungimea unei fâșii de bumbac. Ar trebui să se adapteze superstiția, ca să cuprindă și posibilitatea unui divorț. Habar n-am cum se stabilește dacă fașa e prea lungă sau prea scurtă, prin magazine am văzut că au lungimi standard. Nu m-am dumirit.

Înainte de botez, nașa trebuie să pupe copilul pe obraji ca să aibă gropițe. Ce atâta genetică, stă în superputerea ta de nașă să-i faci copilului gropițe! Oricum, în cazul în care ți-a înflorit vreun herpes, poate ar fi mai bine să-l lași fără gropițe. Se va descurca în viață și așa.

Din banii câștigați de părinți la botez, este bine să se cumpere o căldare, pentru o viață cât mai lungă a copilului. Poate-s eu naivă, că n-am înțeles prea bine simbolistica găleții, dar e un obiect prezent la orice eveniment. La nuntă, mireasa merge cu găleata să scoată apă din fântână și să stropească invitații. Adică, le urează și lor să se căsătorească. Găleata mai apare și la înmormântare: se dă unui vecin o căldare cu apă, pentru că se zice că morților le e mereu sete. Oricum, important de reținut e că, de când te naști și până mori, găleata reprezintă ceva și e bine s-o ai pe lângă tine.

După botez și până la scăldatul făcut de nașă a doua zi, copilul nu trebuie să fie schimbat de hainele de la botez, nu trebuie să fie strigat pe nume și nimeni nu are voie să-l pupe. Practic, îl trimiți în exil, într-un colț, și-l obligi să se gândească apăsat și să conștientizeze trecerea lui de la păgân, la creștin. Să bage bine la cap că acum e lepădat de Satana, să-și formeze o părere clară despre chestia asta.

Și așa ajungem la scăldatul copilului, acest moment minunat de după botez. Ce-i drept, e frumos, o faci pe ursitoarea, îi urezi copilului multe chestii de bine, în timp ce-i faci o ciorbă în cădiță, și-apoi îl scalzi în ciorba cu urări. Majoritatea ingredientelor reprezintă lucruri evidente, cum sunt florile, ca să fie copilul frumos, fulgii, ca să fie ușor (pentru că tradiția nu iubește obezii), banii și bijuteriile, ca să fie norocos și bogat, ou (întreg, nu spart), ca să fie sănătos, și tot așa.

Din aceeași serie: în apa băiței de mir se pun o bucată de pâine și una de slănină, astfel încât copilul să crească la fel ca pâinea în cuptor și să fie voinic ca un purcel. În primul rând, asta se opune ideii de ușor ca fulgul. Păi ori e ușor ca un fulg, ori voinic ca un purcel. În al doilea rând, cum naiba să-i pui pâine și slănină? Deja compui lături de dat la porci, cu care-i urezi copilului să semene.

Mai mult, în cădița în care se scaldă un băiețel, nașa trebuie să pună două nuci mari și aspectuoase, ca să se dezvolte copilul armonios în zona intimă. La asta nici nu pot comenta, mă depășește. Da' dacă tot merge nașa-n grădină, să aleagă și-un păstârnac mare și aspectuos, de pus pe lista de urări.

Dar prin negura siteurilor de și pentru nebuni găsești și ingrediente bizare de pus în apa de scăldat. De exemplu, o potcoavă găsită. Că da, atât e de ușor să găsești în zilele noastre o potcoavă. Mergi pe stradă, îți vezi de treaba ta, și când colo, mai să-ți rupi gâtul într-o potcoavă de la margine de drum! Și ce-ți trece prin cap când găsești o potcoavă jegoasă și ruginită? Normal, „o iau, s-o pun în apa în care scald un copil, când oi boteza! Ce bine c-am găsit-o!".

Termini distracția asta, ai traumatizat copilul că l-ai bălăcit în supă, mai stai la o măslină, o atenție, faci schimb de plocoane cu părinții, te duci acasă la tine. Și, în urma ta, părinții decid ce să facă cu apa în care le-ai bălăcit pruncul. Există două variante. Cea mai cunoscută e că apa trebuie să fie aruncată la rădăcina unui copac. În caz contrar, copilul va fi însoțit de ghinion. Nimic impresionant aici.

A doua variantă e mult mai hardcore: părinții trebuie să se spele cu apa în care a fost îmbăiat copilul după botez, să li se întărească oasele. Și uite așa, ne întoarcem în vremurile întunecate ale omenirii, în care toți membrii familiei se spălau în aceeași apă.

Minunate sunt căile superstițiilor noastre. Păcat că nu mai respectă nimeni ideile astea, ar fi atât de fain să vezi lumea căutând potcoave pe stradă sau oameni coborând din bloc cu o cădiță să-i verse apa la o rădăcină de copac. Să auzi femeile nemăritate plângându-se că nașa lor nu le-a ales bine lungimea fașei de la botez. Să le spui pacienților cu probleme testiculare că li se trage de la felul în care a ales nașa nucile de pus în apă, la scăldatul de după botez. Abia aștept să facă fină-mea un an, să văd și ce-i cu luatul din moț.

Urmăreşte VICE pe Facebook

Citește și despre alte tradiții dubioase:
Cinci tradiții de Dragobete, pe care nici pulea nu le va respecta
Fraudarea alegerilor este una din cele mai vechi tradiții românești
Fotografii cu o altă tradiție europeană rasistă
O tradiție elvețiană cere ca oamenii să voteze la beție