Românii au un stil ciudat de a vedea lumea din jur. Ne urâm aproapele, dar ne iubim orașele. Locul unde ne-am născut e mai important decât oamenii care stau în el. Tipul ăsta de patriotism local ne face incredibil de sensibili atunci când cineva se leagă de orașul nostru, dar și foarte mândri.

E un sentiment de iubire oarbă care oscilează între patologic și pur și simplu straniu. Suntem gata să ne apărăm orașul, și să convingem pe oricine că la noi apa are gust mai bun decât apa lor. Și o facem în cele mai dubioase feluri. Spre exemplu, unele persoane promovează urbea lor prin piese în care ne spun că paradisul e în ograda lor asfaltată.

Am ascultat mai multe astfel de manifestări „artistice". Voiam să văd dacă o piesă mă poate convinge să vizitez un oraș din România. N-a ieșit prea bine.

Sunt foarte multe piese oribile dedicate Bucureștiului, inclusiv chestia asta, care te îndeamnă să zâmbești și să iubești ca un lobotomizat pe străzi, dar am decis să-l aleg pe Junior High, acest Justin Bieber din Berceni. El s-a decis să ne promoveze urbea prin femeile din mijloacele de transport în comun. Nu o să vezi bețivi care strâng de flacon mai ceva ca politicienii de putere, o imagine mult mai adevărată a societății noastre, dar, mă rog, dacă asta e ideea lui Junior High…

Dacă e să ne luăm după povestea videoclipului, în București poți să intri în fiecare autobuz care circulă noaptea și să găsești pițipoance care se freacă de bară pentru un bilet de o călătorie. O piesă cântată în engleză, să atragă turiștii străini. Că românii din alte locuri știu bine că nu au ce face în Capitală.

Cel mai praf vers: Mama you're next / cause I'm looking for sexy gi-gi-gi-girls in Bucharest.

Piesa asta deja are un avantaj peste celelalte dedicate Clujului, pentru că în titlu apare interjecția „No", folosită de ardeleni la începutul fiecărei propoziții, dar și la finalul ei. Poți să ai chiar o conversație întreagă cu un ardelean folosind doar „no", în funcție de limbajul corpului și de expresiile feței.

Mesajul e cât se poate de evident: Hai la Cluj. Direct, puternic și convingător. Versurile sunt excelente, și spun povestea pătrunjelului care ajunge până la puță, soarta tragică a „fetei lui popa Matei" și de ce baba nu ar trebui să fugă de drugă. Restul piesei e dezastru, și, no, nu prea cred o să vin la Cluj.

Cel mai praf (sau bun, în funcție de ce simți al umorului ai) vers : Fata lui popa Matei / S-a urcat la noi în tei / Și s-a rupt creanga cu ea / Și-a căzut în scula mea.

Prima parte a piesei nu are legătură cu Timișoara, dar recuperează spre final. Aparent, pentru Mark, orașul de pe Bega nu e nasol, dar nici nu spune de ce. Tot ce face e să zică că e visător ca Osbourne Ozzy, pentru că are el o piesă despre vise. Ce? În primul rând, cred că e pentru prima oară, în istoria lumii, adică, când cineva spune „Osbourne Ozzy". Și de ce dracu ai compara orașul cu el? Ozzy e un bătrân care a luat atâtea droguri la viața lui, încât acum vorbește, arată și e, în general, o mumie în carne și oase.

Habar nu am de ce Mark și-a numit piesa „Orașul de pe Bega", dar poate chiar ăsta e misterul. Pentru că nu spune nimic despre oraș, ascultătorul va dori să vină să vadă ce se întâmplă în capitala Banatului. Dacă asta a fost intenția, nasol: a eșuat.

Cel mai praf vers : Orașul de pe Bega nu e negativ / Visător ca Osbourne Ozzy, pozitiv.

Nu te aștepta să înțelegi mare lucru din viața din Brașov dacă asculți „Viața-n Brașov". De fapt, nu te aștepta să înțelegi nimic. Solistul cântă atât de prost și de repede, încât singurul lucru inteligibil e refrenul. Dar și ăla cu greu. Ai crede că Brașovul e un oraș în care haosul domnește, și toată lumea se luptă pentru supraviețuire folosind toate metodele posibile.

Poliția a capitulat în fața mulțimii, primarul e răstignit în fața Bisericii Negre, apa potabilă e un lux și schimburile de bunuri se fac prin găini și carne de șobolani. Cum, au ai vrea să vizitezi un astfel de loc?

Cel mai praf vers : AOMFKDSFNASLDFNALEWNTSDGNVIAȚA-N BRAȘOV!

Din titlu ne dăm seama că Bacăul se vrea un fel de Hollywood al României. Cu toate că cel mai faimos român din oraș a fost George Bacovia, care a scris toată viața lui despre cât de nasoală e viața. Dar autorii nu se opresc aici. Continuă să compare orașul cu Miami, Las Vegas și Los Angeles, ceea ce mă face să cred că nu au ieșit niciodată din Bacău.

Aici găsești „tocuri înainte care umblă după portofel", „foști interlopi" și „moldovence rele". Absolut nimic din piesa asta nu mă face să vizitez orașul. Refrenul cu auto-tune e atât de haios, încât o să te facă să scuipi cafeaua pe nas. Cel puțin eu asta am făcut.

Cel mai praf vers : Relaxează-te, cămașa arunc-o / Aici e Bacău, o facem ca-n Bacău beach.

Tiberiu Florin, un rapper cu nume de analist de data-mining, e foarte mândru de orașul lui natal. A făcut două piese despre Râmnicu Vâlcea. Prima versiune e oribilă, dar la piesa cu numărul doi iese cu adevărat în evidență lipsa lui de talent. În primele 30 de secunde din Râmnicu Vâlcea, versiunea numărul doi, ne asigură că acolo sunt cele mai frumoase femei din România. De parcă nu am auzit-o pe asta până acum. Avem noi un fix să ne promovăm orașele cu sexul frumos.

Refrenul e unul dintre cele mai oribile lucruri pe care l-am auzit până acum. De ce naiba aș striga „Râmnicu Vâlcea"?. Singurul moment în care m-aș vedea făcând asta, ar fi dacă aș striga: „Oprește în pula mea piesa aia cu Râmnicu Vâlcea!"

Cel mai praf vers : Refrenul.

Trebuie să apreciezi mândria oltenilor. Și mai ales a celor din Craiova. Nu o să găsești altundeva oameni cu mai mult patos pentru orașul lor. Patriotismul lor local e de admirat. Problema e că nu poți spune multe lucruri bune despre Craiova. Probabil că sunt, dar chiar nu ți-ai da seama ascultând acest opus.

Toată piesa e despre cât de nasol e să trăiești acolo, dar tot o faci, pentru că e locul unde te-ai născut. Te conformezi cu ce e în jurul tău, de parcă ar fi ceva normal, pentru că nu vrei să pleci. E de admirat, dar de ce aș vrea să merg acolo?

Cel mai praf vers : Oltenia, cetatea banilor e lumea noastră / Aici e altă rasă, aici e acasă.

Povestea piesei o cunoști foarte bine. E un clișeu audio care ar putea plictisi și un maniac care tocmai a tras 10 linii de cocaină. Un adolescent doborât de dezastre cataclismice, care a reușit să se ridice peste tot și peste toate, pentru că l-a ajutat orașul lui. Ce-s cu tinerii ăștia care nici măcat nu și-au plătit vreodată o chirie și se cred experți în viață? Omul ăsta arată mai moale ca o bucată de brânză feta lăsată 15 ore în soare. Nu aș lua sfaturi de viață sau de turism de la el.

Cel mai praf vers : Nu-mi pasă că e mic, e orașul meeeeu / Mă mândresc cu el și am s-o fac mereeeeu.

Uitându-te la clipul ăsta, ai crede că singurul lucru important din Buzău e echipa de fotbal. Ceea ce ar fi ok, dacă Gloria Buzău nu ar juca în liga a treia din campionatul național. Dacă mergi chiar acum la birtul cartierului să aduni bețivi pentru o echipă de fotbal, ai avea toate șansele să joci în liga a treia. Poate chiar să promovezi.

La un moment dat, autorul zice ceva despre fete frumoase, care, după cum ai văzut ,sunt peste tot în România. Bașca, singurul cadru pe care l-au putut introduce e cu două tipe fugind de cameră. E excelentă scena, pentru că la fel fug și oamenii de Buzău. Nu le pot condamna pe cele două domnișoare. Nici eu nu aș fi vrut să apar în clipul ăsta.

Cel mai praf vers : Și zi, tu, măi frate cum ai vrea să fie? / Când ies pe stradă aceleași fețe, multă șmecherie.

Poate ce mai oribilă piesă din toată lista asta. David Simba a decis să cânte despre cât de mișto e Baia Mare, în timp ce poartă un maieu cu Georgetown. E ca și cum primarul lor ar locui la Satu Mare. Eu nu am fost niciodată la Baia Mare, dar din câte văd în videoclip, e foarte posibil ca orașul maramureșean să fie capitala cocalarilor din România. Îmi pare rău că nu au pus și imagini cu zidul xenofobiei, adevăratul simbol al urbei.

Cel mai praf vers : A ajuns Baia Mare să stea-n picioare / Să avem tot ceea ce-ți dorești și să aibe rivale.

Care rivale, David? Care?

Urmăreşte VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre români:
Fotografii cu apartamentele burlacilor români
Am pus un ilustrator să deseneze stereotipurile străinilor despre români
Interlopii români iubesc social media