Cinci motive pentru care urăsc Crăciunul

Ştiu, oamenii din jurul meu spun că abia aşteaptă să vină Crăciunul. „Și eu", zic, dar am un zâmbet amar. Suntem învăţați să iubim această sărbătoare, dar parcă necesită mai mult efort decât s-ar justifica prin părţile lui frumoase. Şi atunci îmi dau seama: de fapt urăsc Crăciunul şi sunt în faza de negare. Dar e acceptabil să-l urăsc, am motive bune.

Există două tipuri de oameni: cei cărora nu le plac beculeţele colorate şi copiii de patru ani. Dacă nu eşti din ultima categorie sau nu suferi de un retard mintal care să te fi lăsat la nivelul ăla, pur şi simplu beculeţele nu te ating. Sunt beculeţe! Până la zece ani te saturi de ele ca de-o melodie a lui Alex Velea în heavy rotation la radio. După vârsta asta, beculeţul nu te mai atrage intrinsec. Nu te bucuri la el precum câinele lu' Pavlov. Iar la modul obiectiv, de Crăciun toate oraşele mari se transformă în kitsch-uri colorate. Zici că a vomitat un curcubeu pe ele.

Arată bine doar în poze. Crăciunul alb sună bine în poezii. Numarul maxim de minute în care un adult se plictiseşte de zăpadă este cinci, dacă nu e pe-o pârtie. În afară de cazul hazliu în care vrei să umpli machiajul unei dudui cu un bulgăre bătătorit de zăpadă, astfel încât să poarte ochelari de soare a doua zi, chiar nu e nimic amuzant la omăt. E doar o zeamă care mă face să merg greu, atât pe jos cât şi cu maşina. Bine, e amuzantă când cad graşii pe ea.

Cea mai proastă perioadă să ieşi din casă e luna decembrie. Nu te duci nici la pâine fără să auzi aceleaşi mizerii anoste cu brazi, Iisuşi, moşi şi clopoţei. De-asta ajung eu mereu acasă cu pâinea înfiptă-n urechi şi îmi iau aportul de cereale din bere.

Fuego şi Hruşcă scot albume de Crăciun în fiecare an, deși numărul maxim de CD-uri cu colinde pe care îl are un om normal este unul. Câte colinde să auzi? Nu e ca şi cum le asculți tot anul și te saturi de ele. Bagi acolo trei zile, iar până la anul, când le scoţi iar, deja le-ai uitat. Trebuie să fii psihopat să-ți cumperi al doilea CD.

Colindătorii nu sunt ceva drăguţ şi simpatic. De obicei o fac pur pentru bani, nu pentru magia sărbătorilor. Și pe lângă faptul că au tupeul să-ţi sune la uşă, te şi pedepsesc cu un cântecel cretin pentru prostia de a le da bani.

La absolut orice cadou util pe care mi-l fac, se adaugă alte zece rahaturi primite de la alții, de care nu am nevoie, nu-mi plac și-mi ocupă spaţiu în casă tot anul. Dar partea cea mai enervantă nu e cadoul în sine, ci când vine omul, bucuros ca o floare, mândru de rahatul sinistru pe care ţi-l dă. Iar tu trebuie să transformi grimasa în zâmbet şi să te prefaci că, chiar aveai nevoie de o cană cu un mesaj amuzant, care chiar nu e. Sau că vei purta tricoul ăla foarte urât.

Nici să cumperi cadouri nu e mai fain. Dacă sunt pentru un tip, nu prea ai ce să-i iei, că masculii normali n-au nevoie de nimic. Dacă sunt pentru o tipă, ai o şansă de unu la sută să nimereşti ceva pe gustul ei. Aşa că, totul se rezumă la oameni care cumpără tot soiul de sticle de alcool pentru alți oameni, în loc să-şi cumpere singuri.

Există un motiv foarte bun pentru care te vezi cu o parte a familiei doar de sărbători: oamenii ăia chiar nu-ţi plac. Serios, ştiu că te gândeşti că eşti familist, că e frumos să te aduni cu rudele, dar dacă îţi plăceau cu adevărat, nu vorbeai cu ele doar de Paşte şi de Crăciun. Nu te mai păcăli singur. E doar o ocazie să afli lucruri noi despre rude secundare, cu care nu te vezi nici măcar de sărbători, pentru că nu te interesează absolut nimic despre ei. Cu toate astea afli de peripeţiile penibile ale unor persoane cu care ai gene-n comun şi te taie tristeţea - știi că există o şansă mică ca prostia recesivă să fie moştenită de copiii tăi. Din genele ălea proaste ai apărut şi tu.

Citește mai multe despre Crăciun:
Am mers în pădure după brazi şi am găsit 10 feluri de Crăciun Întrebarea zilei: Care e cel mai oribil cadou pe care l-ai primit? GIF-urile astea vor trezi spiritul sărbătorilor în tine