5 motive pentru care Valentine’s Day e o idioţenie

Iar e 14 februarie. Un prilej pentru femeile aflate într-o relaţie să se simtă speciale şi pentru toţi bărbaţii cu remorcă să bea şi să spere că, atunci când se vor trezi, va fi 9 martie şi au scăpat până la Crăciun şi la ziua ei. Şi un prilej pentru mine să vă reamintesc că toată sărbătorirea iubirii e o idioţenie inutilă. Sunt multe motive. Să enumerăm doar cinci:

1. Declaraţiile publice de dragoste te retardează

Deja a început facebook-ul să se umple de poze cu floricele. De poezii siropoase şi cupluri care ţin să se facă de ruşine în public, alintându-se jenant. „Te iubi mult, ciucuraşul meu cu buci!", "Şi eu pe tine, porumbiţa mea cu ţâţe!" Cel mai cretin e când vezi genul ăsta de comportament la oameni care sunt de maximum trei luni împreună. Nici nu se cunosc bine, dar se iubesc în ultimul hal. Leşină unul peste altul când se văd, de tare ce se iubesc.

Dovezile publice de afecţiune sunt penibile pentru că nu sunt între el şi ea. Sunt între el, ea şi public. Oare din ce motiv nu păstrează treaba asta în spaţiul intim? Că doar atunci când şi-o trag, nu invită toţi amicii să se uite, să vadă şi ei câtă dragoste e acolo. Foarte simplu. Dovezile publice de afecţiune au doar două scopuri: să-ţi marchezi teritoriul în faţa potenţialilor rivali, de obicei imaginari, şi să arăţi celuilalt că nu ţi-e ruşine cu el/ea. Ori dacă te simţi ameninţat de încercările altor oameni de a băga mâna la genitala partenerului, înseamnă că eşti complet nesigur pe acea relaţie. Iar dacă trebuie să vă demonstrați reciproc că nu vă e ruşine unul cu altul, înseamnă că undeva este o bănuială că cineva se află în acea relaţie dintr-un compromis. Că ar putea mai bine, dar e complicat momentan.

Deci tu, când declari în public „Vai, ce o iubesc pe Maricica", tot ce aud este „Vai, ce maimuţoi penibil și nesigur pe mine sunt! Atât de nesigur că trebuie să demonstrez chestii care într-o relaţie normală funcţională se subînţeleg."

2. Rahaturile de plus au o semnificație foarte bolnavă

Nimic nu e mai scârbos decât muţunache de pluş şi inimioare pufoase. Cum naiba să-i dai unei femei o jucărie şi ea să se bucure? Chestia asta vine dintr-o ipocrizie cruntă. Femeia vrea să se simtă inocentă. Chit că o ia în anus de la doi negri în acelaşi timp, la sfârşit vrea să se simtă inocentă. Că inocenta e opusul curvei.

Aşa că-i dai o jucărie de pluş. Prin asta, subconştient spui: „Nu contează că-mi dau drumul pe faţa ta în fiecare seară, eu tot te văd inocentă ca pe un copil". Vă daţi seama ce bolnavă e chestia asta? Doi oameni maturi acceptă pierderea inocenţei ca pe ceva normal, nu ca pe ceva ce trebuie evitat. Prin gestul ăsta simplu el recunoaşte că e un pedofil înapoiat, care ar vrea o virgină de 14 ani, să fie sigur că e singurul bărbat din viaţa ei, iar ea recunoaşte că e în faza de negare şi vrea şi cu pula în cur, şi cu sufletul în rai.

3. Dragobetele te transformă în Gheorghe Funar Urăsc Dragobetele cu pasiune. E o chestie de-aia de naţionalist înghesuit. Au văzut naţionaliştii că prinde Valentine's Day şi s-au gândit că e prea străin. De parcă absolut tot ce consumăm ar trebui să fie românesc. De parcă noi suntem o ţară cu o cultură şi o tradiţie vastă, care acoperă orice domeniu imaginabil, nu un stat mic, de o irelevanţă notorie atât istorică cât şi culturală. Aşa că au dezgropat Dragobetele. O sărbătoare mică şi regională de care niciun bunic de-al meu nu a auzit în viaţa lui, dar se prefac acum că ar fi fost mare chestie. O fi fost, în maximum trei sate. Dar în restul ţării e la fel de importată ca şi Sfântul Valentin. Ar trebui să mă simt eu mai mândru cu mine că e importată din Botoşani şi nu din SUA? Ete fleoşc.

4. Petrecerile de Valentine's Day te întristează

Cum românul e speculant din naştere şi ar vinde şi aer dacă ar găsi prost să-l cumpere, nu e de mirare că toate barurile de fomişti fac petreceri tematice de Sfântul Valentin. Orice, doar să intre un prost la ei în bar şi să-şi ia o bere. Avem inimioare. Avem şi concursuri, ca să-ţi demonstrezi dragostea în public, în caz că eşti o maimuţă nesigură pe tine.Şi evident, dacă te scârbeşte genul ăsta de mercantilism la mica ciupeală, tradiţional la orice sărbătoare, e din cauză că eşti invidios pe toate cuplurile care se bucură de iubire în timp ce tu nu. Că de-aia nu te bucuri, de invidie. Nu din cauză că nu ai nimic de demonstrat. 5. Disperarea femeilor atinge cote uluitoare

Nu ştiu cum se face, dar februarie e luna mea cea mai plină din punct de vedere sexual. La început am zis că mi se pare. Apoi am zis că e doar o coincidenţă. Dar an de an, în medie, mi-o trag aleator cu de două ori mai multe tipe în februarie decât în orice altă lună. Nu ştiu care e explicaţia logică. O fi sezonul de împerechere? O fi din cauză că doar un procent mic de femei se află într-o relaţie fericită şi toată tâmpenia asta cu sfântul Valentin le aduce aminte că-s singure sau cu un om pe care nu-l mai plac? Chiar nu contează.

Important e că în februarie sunt foarte disperate, iar cu tot romantismul din aer e foarte uşor să le împingi pe covor fără să ştii clar cum le cheamă. Aşa că lăsaţi cititul şi bucuraţi-vă de luna în care femeile conştientizează golul ăla mare din suflet şi vor să-l umple complet greşit cu nişte penis.

Am zis că e listă de cinci motive pentru care perioada asta e idioată? Am minţit. Sunt patru motive pentru care e idioată şi unul pentru care e mişto.

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Citeşte și:
7 sfaturi în amor. De dragobete
Valentine's Gay