La sfârșitul anului trecut am scris un articol intitulat Clișee în Rap care trebuie să se oprească în 2013 și am crezut, în mod naiv, că asta se va și întâmpla. N-a fost cazul, deși majoritatea clișeelor menționate acolo (Producție Illuminati a Tot și Toate și Cinematografie Infuzata în Kush) au fost îngropate într-un sicriu HTML care cu siguranță va redeveni trendy peste 10 ani. În plus, 2013 a mai adus o groază de noi clișee care trebuie exterminate în 2014.

Așa că o să dau copy/paste la primul paragraf din articolu’ de anul trecut: „clișeele nu’s un lucru rău. Ele îmi permit să rulez un blunt și să bag un album de-a lui Snoop Dogg știind că o să am muzica perfectă de fundal pentru o sesiune de puff, puff, pass. Fără clișee n-ar exista genuri muzicale, iar artiști de valoare, ca Snoop, folosesc sau evită platitudini ca să distrugă sau să întrunească așteptări.”

Cu toate astea, multe dintre clișee sunt de căcat. Ele devin niște vazuturi banale pe care anumite specii de artiști cred că trebuie să le marcheze  ca să ajungă la 100,000 de followeri pe Twitter. Uite niște lucruri de care n-ar trebui să va mai doară în pulă și anu’ asta.

NU MAI FI PIZDĂ ȘI CONFRUNTĂ-ȚI RIVALII PE BUNE

Una din cele mai bune părți ale hip-hopului e să-i vezi pe rapperi cum se încing în jocuri de cuvinte, cum aruncă insulte ca băiețeii de liceu cu o reputație de menținut. „Control” a lui Kendrick n-a fost insultă pe față , dar e cel mai recent exemplu de cum poți să inciti o armată de oameni doar menționându-i, să pornească un război verbal împotriva ta.  Cantecu’  ăsta l-a supărat tare pe săracul Drake care se credea cel mai tare, iar cei doi s-au angajat în cea mai blândă ceartă pe care am văzut-o în afara secțiunii de commenturi de pe Youtube. Drake i-a întors-o lui Kendrick pe remixul „Shit” a lui Future cu versurile „Aud că vorbești despre orașul tău [Compton] ca și când ai fi primar”. Apoi Kendrick a sugerat că Drake e un rapper delicat în pijama. Ce pula, frate. Nu vreau să aud insulte subliminale de fetițe din sororitate de la artiști care pretind că au la fel de multă cocaină ca un cartel mexican (Da, Pusha am văzut tweet-ul tău către Lil Wayne la câteva ore după ce a scos Dedication 5). Vreau să vă văd dezlănțuiți. Vreau un „Hailies Revenge” și un „Real Muthafuckina Gs”. Dacă nu fuți pe cineva în cur fără vaselină, atunci doar faci dragoste.

DACĂ NU EȘTI ATACAT, NU RĂSPUNDE

Dacă Drake și Kendrick nu sunt peste elevii de a doișpea la psihologie, atunci toți rapperii care au răspuns (cu toate că nu au fost menționați inițial în „Control”) sunt ca idioții care vin la petreceri fancy, îmbrăcați în costume verzi din spandex cu scopul de a distrage atenția de la lipsa lor de personalitate. Papoose, Joe Budden, un jucător de basket de la New York Knicks, alături de alți căcați care se roagă toată ziua de jurnaliștii de la Complex pentru un retweet, fac parte din această categorie. Faptul că un site a publicat un slideshow de șaișpe pagini pe tema „Cele mai bune răspunsuri la Control” și niciuna din pagini nu menționa vreun rapper din piesă, arată care e foamea  pentru micile atenții.

(Cu o singură excepție.)

CĂCATU’ ĂSTA DE PIESĂ

De câtă reclamă are nevoie un cântec până face infarct, i se oprește circulația și ajunge să-și petreacă restul eternității în formă vegetativă? (Vezi de asemenea și: asta)

PROIECTE OBSCEN DE LUNGI DEGEABA

Două proiecte masive au ieșit la sfârșit de 2013. Pentru început, Pharell a scos un video de 24 de ore iar în Ajunul Crăciunului, Lil B a venit cu un mixtape de 101 de piese. UHM, încercați să-mi testați răbdarea? Abia dacă am timp seara să mă uit pe net la un episod relevant din punct de vedere cultural despre care să pot să bag repede un tweet, dapăi să stau belit o zi să văd cum e în universul pompos al lui Pharell.

SĂ-ȚI PLACĂ DOAR HIP-HOPUL „ADEVARAT”

O specie aleasă de fani ai hip-hopului cred că sunt mai buni decât restul pentru că li s-au impregnat în creier versurile de pe Illmatic, Low End Theory și „The Message”. Refuză să asculte orice e nou, probabil i-ar suge-o lui MF Doom și sunt atât de ignoranți încât nu-și deu seama că sunt la fel ca haterii tuturor albumelor scoase în Golden Age. Ce e hip-hopul adevărat? Nu știu, dar sunt sigur mii de oameni pe internet care pot să mă informeze.

SĂ-ȚI PLACĂ DOAR ROCK-UL „ADEVARAT”

Da și pun pariu că încă nu vorbești cu străinii pentru că așa ți-a zis mama când aveai cinci ani, nu?

SĂ-ȚI PLACĂ DOAR MUZICA DANCE „ADEVARATĂ”

Te rog, povestește-mi din nou despre cum îți petreci weekendurile într-o euforie totală în timp ce-l asculți pe Larry Levan de la Paradise Garage. Stai un pic, lucrezi în contabilitate? Mai taci în pula mea atunci.

SĂ DAI RETWEET LA POST-URILE FANILOR TĂI

M-am prins. Ești faimos. Da, de-asta eu, alături de alte câteva milioane de oameni, te urmărim. Astea fiind zise, nu ne-am băgat în căcatul asta ca să fim bombardați cu retweeturi ale târfei bunoace căreia vrei să-i dai tu la buci. Să bagi retweet-uri cu laude interminabile e ca și când ai da încontinuu la labă în public. Nimeni nu vrea să te vadă, mai faci și murdărie și nu te simți decât tu împlinit la final. Ia-ți mâna de la prohab și arată-ne cât de bun ești în loc să te dai mare fără rușine cu cât de șmecher te cred alții.

FOOTAGE VINTAGE

Nu vă mai deziluzionați că v-ați făcut albumele în anii 60’. De fapt doar folosiți o cameră vintage ca să dați autenticitate formației voastre nostalgice de indie pop, pentru un public care percepe imaginea desaturată ca ceva extrem de cool. În câteva cazuri fericite, videourile care te aruncă în trecut pot să funcționeze foarte bine. „Lost” a lui Frank Ocean, din Aprilie 2013, e un exemplu perfect de colecție calumea de snapshoturi din turneu, puse cap la cap în felu’ ăsta. Dar dacă doar alergi pe o plajă cu prietenii tăi pe o muzicuță romantică scrisă pentru Fender Telecaster atunci, nu știu, probabil o să ajungi să scoți doar un EP în tabăra de muzică înainte ca chitaristul tău să plece la facultate.

TITLURI DE TIPUL „ACEST RAPPER DE 15 ANI O SĂ-ȚI SCHIMBE VIAȚA”

Bună, sunt un titlu, probabil mă ții minte din alte articole des sharuite precum „cinci staruri copii care te vor face să zici wow” și „Doamne, te rog nu mai îmi dicta tu ce simt”.

HASHTAGURI

STAHP (#STOP)

SĂ SCRII SCRISORI PUBLICE

Miley Cyrus a făcut multe lucruri anu’ ăsta. Media a decis că a otrăvit mințile copiilor, a susținut feminismul, apoi a distrus feminismul și a re-apropriat cultura. Multă lume în afara lumii muzicale n-a fost prea deranjată, atât timp cât au fost recompensați cu un video cu o cloșcă făr’ de cap care mimează „Wrecking Ball”. Dar asta n-a oprit-o pe Sinead O’Connor să-i scrie lui Miley, după ce cântăreața a anunțat că a fost inspirată de „Nothing Compares 2 U”. Deși nu a ales metoda clasică în care își umple călimara cu cerneală, scoate niște pergament, îl îneacă în parfum și scrie o odă înduioșătoare pentru Miley. Sinead a scris un blog pe care milioane de oameni pot să-l vadă. E un pic ca și cum ar zice „Salut! Lasă-mă să-ți dau niște sfaturi de viață, dar mai întâi brb cât timp îmi readuc numele pe prima pagină a tuturor publicațiilor!”. Apoi, Amanda Palmer i-a răspuns lui Sinead O’Connor. Mai apoi  Sufjan Stevens a răspuns altcuiva, iar mie a încetat să-mi pese până când un tip a scos asta:

VIDEO-URI CU VERSURILE PE ECRAN

Acum ceva timp am găsit un video de pe vremea adolescenței făcut de o prietenă de-a mea pentru gagică-su de atunci. Era extrem de penal și imediat după ce l-am salvat la favorites, am strâns din dinți. Cam așa mă simt și la videourile cu versuri, cu excepția că ele sunt copilul fecundat al unui om mare cu o copie autorizată de iMovie, pentru care merită încă 20 de ani de umilință. Cele mai bune videouri din lume și-au lăsat cumva amprenta în mintea mea, în alte moduri. De exemplu, Christopher Walken va valsa veșnic în capul meu ca un moș seducător de fiecare data când aud „Weapon of Choice” sau Britney Spears căreia i se da în mod inexplicabil un inel de către un astronaut în mijlocul cosmosului (mulțumita bugetelor imense și a pasiunii anilor 90 pentru stațiile spațiale*!) Dar, în esență, videourile cu versuri doar îmi amintesc că pot să citesc.

*Vezi și N*Sync: I Want You Back”

SĂ BAGI CUVINTE AIUREA CA „TWERKING” ÎN TITLURI CA SĂ TE GĂSEASCĂ LABAGII PE GOOGLE

În octombire, ziarul britanic Telegraph a scris un editorial inspiraȚional despre povestea lui Malala Yousafzai, o fătă pakistaneză care a fost împușcată în cap de talibani. Titlul acestui articol incredibil „Această fată de fier nu e adepta twerking-ului”. Să-mi fut una.

Alte cuvinte SEO care ar trebui interzise în titluri: „Miley Cyrus”, „feminism”, „selfie”, „fail”, „90s”.

Urmăriți-l pe Ryan pe Twitter: @RyanBassil

Traducere: Andreea Irina Balica