Combination Land: Dealerii din Regie

Eu sunt student la Drept și nu prea o ard prin Regie, dar am auzit de la niște prieteni că, dacă locuiești acolo în studenție, există riscul să nu mai ieși. Deși mulți se plâng de wc-urile turcești, de lipsa apei calde și de colegi de cameră dubioși pe care îi prinzi săptămânal făcând labă, complexul se comportă ca un orășel independent, cu economie proprie bazată pe combinații și evaziune fiscală, cu care intri în contact pe internet.

Pentru că traficul online e limitat la 30 de giga pe lună, studenții au un hub de ODC de unde descarcă filme, muzică și chestii direct din calculatoarele celorlalți rezidenți. Cea mai tare chestie este secțiunea de anunțuri, care mai de care mai atrăgătoare, după cum urmează:

SPĂL RUFE

Mașina asta face 30 de lei pe zi.

Nu aveam nici măcar o batistă la mine pe care s-o spăl, dar am mers totuși să verific un anunț de genul. Mi-a deschis un tip care evident băgase la spălat, pentru că era la bustul gol. M-a invitat în camera lui de trei paturi, ocupată cu trei usătoare de rufe pe care atârnau haine de student și mi-a explicat că, o tură la mașină costa cinci lei, preț ce includea balsam și alte chestii de genul. N-am nicio idee câte haine încap la o tură, dar am vorbit cu câțiva clienți și toți păreau mulțumiți de rezultat. Micul antreprenor mi-a zis că afacerea e profitabilă, dar e concurența mare și trebuie să-ți formezi o clientelă stabilă și fidelă. Mașina de spălat a o cumpărase ieftin, cu 350 de lei, de la un fost coleg care s-a mutat din cămin și i-a fost lene să o care cu el. Nu a avut niciodată probleme, nici cu mașina, nici cu administratorul căminului, care ar fi putut fi deranjat că bagă mașina în priză de cinci ori pe zi. Mi-a spus: „Măcar mă simte bine că-i fut la curent, în condițiile în care dau 150 de lei lunar la chirie, ca să mă cac în găuri turcești.”

TUND PERIUȚĂ

Mașina de tuns stătea la îndemână în baie, pentru orice eventualitate.

După cum mă așteptam, acest „tund” se traduce „am mașină de tuns și pot să-ți dau cu ea prin cap, nu te aștepta să-ți fac vreo freză”. Culmea, mi-a deschis un tip pletos ca Hercules din serialul de la ProTV, îmbrăcat cu un tricou dubios cu o trupă de metale. Avea o mașină de tuns destul de trecută prin viață, pe care nu aș fi băgat mâna în foc că nu o folosește și la părul inghinal. Mai ales că tundea la baia comună, deoarece pe jos avea un covor. Măcar avea bun-simț și cerea cinci lei, nu neapărat pentru tuns, cât pentru măturatul părului după ce termina.

VÂND ALCOOL

Am băut doi litri de vin în 20 de minute, alături de cinci prieteni.

Aici n-am putut rămâne doar la stadiul de documentare, deși inițial m-am dus cu gândul ăsta. Tipul nu m-a invitat în cameră, ne-am întâlnit în fața căminului și m-a servit din portbagajul unui Logan. Mi-a dat să gust un vin de țară făcut de părinții lui cu vie imensă în zona Panciu, Vrancea, de care m-am îndrăgostit pe loc, mai ales că era doar șase lei litrul. Mai exista țuică de prune la 14 lei litrul și un stoc limitat de vreo două sticle de Jack Daniel’s,la 42 de lei. Am plecat de acolo cu doi litri de vin și o sticlă de Jack, pentru că mi-ar fi fost greu să car mai mult. Totuși, am salvat numărul de telefon, pentru că tipul era disponibil și pentru comenzi mai serioase, ca de nuntă, de peste 50 de litri.

VÂND HAINE

Dintre toți dealerii din Regie pe care i-am întâlnit, cel mai prolific era cel de haine. În anunțul de pe ODC erau menționate articole de pe la toate firmele astea mainstream din mall-uri, cum ar fi Zara, H&M, Bershka etc. Am știut din prima cum funcționează combinația, pentru că și în Motru, orașul de unde provin eu, se practică fix același tip de relații economice. Băiatul primea marfă de la hoți de prin Italia și o vindea aici la studenți. Totuși, nu mă așteptam să văd ce-am văzut. Camera de cămin de două persoane mirosea a nou și era închiriată special pentru vânzarea hainelor, care se aflau peste tot: pe birou, în paturi, sub paturi, lângă paturi. Trei oameni se înghesuiau să probeze blugi, cămăși și pantaloni într-o oglindă cam cât retrovizoarele de tir. Cât am stat eu acolo, tipul a vândut vreo trei sacouri, dintre care unul chiar mie, la 140 de lei bucata și o cămașă la 90 de lei. Blugii băteau tot pe undeva pe la 100 de lei, dar având în vedere că toate articolele erau importate „ieftin”, profitul era de 100%. Mi-a zis că administratorul n-are treabă cu el, atât timp cât își primește partea. Apoi a scos un teanc de bani similar cu cel al unui popă în ziua de Crăciun, mi-a dat restul și-am plecat.

VÂND/ CUMPĂR / COMBIN TELEFOANE

Pe lângă cele două operațiuni de vânzare/cumpărare, la telefoane exista și opțiunea combinație - dădeai ceva la schimb, antreprenorul făcea un preț din camera lui cu patru paturi și mai dădeai o diferență. Eu stau foarte prost, atât la capitolul cunoștințelor despre mobile, cât și la cel al combinațiilor în general, așa că nu m-am băgat. Dar tipul m-a ginit că sunt străin de domeniul ăsta, altfel n-ar fi menționat că Snake merge pe oricare dintre telefoanele lui. Se vedea că era șmecheraș din felul cum vorbea și din gesturi. Îmi tot zicea „tati” și în loc de „un milion opt sute” spunea „optișpe sute”. Avea un LG Optimus Sol la 600 de lei (în magazin ajunge și la 1 000), HTC Desire la 550 de lei (la tejghea și 1 600 de lei) și un Nokia 5800 care era „optișpe sute” (un preț beton față de cel real de până la 1 000).

NU SE VINDE IARBĂ

Când am intrat prima oară pe hub, ca orice om exaltat de frenezia cumpărăturilor, am dat un anunț cât se poate de firesc și de simplu: „Cumpăr iarbă”. Nu faceți asta, veți fi banați în maximum 45 de secunde.

Citește și Faţa sumbră a studenţiei