FYI.

This story is over 5 years old.

High hui

Copiii care locuiesc și lucrează în cimitirele Indoneziei

Bogaţii din Indonezia au cimitire private, construite ca parcuri tematice.

Imagini de Lody Andrian

În ultimii ani, indonezienii bogați şi-au decorat mormintele într-un stil decadent care amintește de trendul din California de Sud de la mijlocul secolului trecut cu „parcurile memoriale", doar mai extrem. În Jakarta, parcul memorial San Diego Hills, care a fost deschis în 2007, seamănă cu un parc tematic pentru cei bogați și morți, și are un restaurant, o piscină, o zonă de campare și excursii cu barca pe „Lacul Los Angeles".

Publicitate

Un alt cimitir din Jakarta, cimitirul public Pondok Kelapa, a apărut recent la știrile locale pentru că un cadavru a fost aruncat acolo după o crimă îngrozitoare, pentru care criminalul a fost condamnat luna trecută. Locul este supravegheat de o trupă de copii care lucrează și locuiesc în cimitir de la doi ani în sus. Reversul medaliei pentru indonezienii bogați care își impodobesc cimitirele sunt indonezienii săraci care trăiesc în ele, ceva ușor de înțeles, atunci când iei în considerare modul în care creșterea economică a țării a dus la inegalități uluitoare.

Unul dintre micii îngrijitorii de la Pondok Kelapa este Riski, care nu știe ce vârstă are, dar arată cam de șapte ani. Își ocupă zilele cu îngroparea morţilor și curăţarea mormintelor.

Când eu și fotograful meu l-am găsit era împreună cu un prieten pe care-l chema Putra şi se jucau cu o pungă de șopârle. Riski purta o pereche de papuci fake și un tricou pe care scria „Bagă mai multe droguri". Când i-am întrebat pe angajații de la magazinele de pompe funebre din zonă despre el, au spus că el și prietenul lui sunt cei mai tineri îngrijitorii din cimitir de care auziseră și că Riski a fost fiul unui căutător de plastic, care l-a abandonat acolo să supraviețuiască printre pietrele funerare.

Când l-am întrebat ce face, a spus că a fost la vânătoare de Gecko. În Occident, echivalentul ar fi joaca cu o pisică neagră. Șopârlele Gecko sunt nepopulare în Indonezia din cauza unui animism hindus rezidual care străbate încă înțelepciunea populară locală. Oamenii de aici cred că Gecko sunt spirite rele sau că poartă ghinion, așa că e aproape ca în Familia Addams că acești doi copii vor să se joace cu ele aici, într-un cimitir, un paradis pentru superstiții.

Publicitate

„Voi locuiţi pe aici prin zonă?" l-am întrebat.

„Da, locuim împreună", a răspuns Riski, în timp ce arăta spre un adăpost din table de tinichea, proptite una peste alta.

L-am întrebat pe Riski despre părinții lui și, în loc să-mi răspundă, a mers brusc la casa lui, ca și cum voia să ne facă turul. În interior era o femeie în vârstă fără adăpost pe care copiii o numeau „bunica", care trăia în cimitir și avea grijă de orfanii care locuiesc acolo. Ea avea grijă de sarcinile domestice, în timp ce copiii aveau grijă de morminte.

A reușit, totuși, să le umple capul cu idei precum aia că școală a fi o risipă de bani și le-a spus să lucreze aici că e mai bine. Prin îngrijirea mormintelor vechi, plus săpat și curățat, Riski mi-a spus că putea face aproximativ o mie de rupii (28 bani), și, uneori, pana la cinci mii (1 leu, 45 bani). Înmormântarea standard costa 20 de mii (5 lei, 80 bani), dar uneori sunt oameni care nu plătesc. L-am întrebat ce se întâmplă când oamenii nu-i plătesc. „Nu mâncăm", mi-a răspuns, deşi atitudinea lui era necruțător de pozitivă. „A devenit un hobby", spunea Riski. „Mă simt fericit că atunci când oamenii sunt triști, eu am de lucru. Să îngropi oameni e frumos. Mai ales când fac o treabă bună".

Riski se ocupă de zona islamică a cimitirului general, ceea ce înseamnă că nu există sicrie. Pe lângă asta, înseamnă că obiceiul e ca cei îndoliați să-şi îngroape apropiaţii personal, cu ajutorul îngrijitorilor din cimitir. Cadavrele sunt spălate, înfășurate într-un giulgiu alb, apoi sunt legate cu o frânghie la glezne, încheieturi, și cap. Frânghia trebuie să fie dezlegată din jurul capului după ce trupul mortului e în pământ, dacă nu, spiritul celui mort se spune să transformă într-o fantomă numită un Pocong.

Publicitate

L-am întrebat pe Riski care e scopul unui paznic la cimitir. Mi-a spus că sunt unii „puși pe șotii", care iau cranii, pământ și pietre „pentru talismane și vrăjitorie." Se referă la comercianții de obiecte superstițioase și antreprenorii care cred că lucrurile pe care le iau din cimitir le pot aduce succesul în afaceri.

Riski mi-a spus că a văzut-o odată pe Kuntilanak, fantoma unei femei gravide care a murit inainte de naştere. Legenda spune că dacă ești bântuit de o Kuntilanak, ea va plânge pentru copilul ei până când lacrimile i se transformă-n sânge. Descrierea lui se potrivește cu legenda: „O femeie cu părul lung și o rochie lungă, albă, cu sânge sub ochi". El a spus că a văzut-o lângă un copac mare, nu foarte departe de adăpostul lui. Am văzut copacul la care se referea. L-am întrebat când a văzut-o și a zis: „E acolo chiar acum." Probabil încerca să ne sperie.

La puţin timp după aceea, „bunica" a gonit copiii, că aveau de muncă. Ea mi l-a prezentat pe al treilea dintre „nepoții" ei, Alfian, care avea doi ani. Am întrebat-o dacă simte că îi exploatează. „Sunt aici pentru că vor să fie aici", a spus ea. „Ei spun că o fac pentru mâncarea, pe care o gătesc pentru ei". Am întrebat-o dacă păstrează banii copiilor, iar ea a răspuns sincer că da. „Sunt încă foarte tineri. îi vor pierde pe bomboane. Vreau doar să-i ajut".

Indonezia are un nou ministru al Educaţiei care are mult de muncă. Pe lângă faptul că inegalitatea veniturilor face școlarizarea unor copii ca Riski imposibilă, mai e şi faptul că una din trei școli din Indonezia se află într-o zonă de conflict. În ciuda faptului că are cea mai mare economie din Asia de Sud-Est, școlile din țară sunt pe locul doi pe lista celor mai proaste din regiune. Pe scurt, în ciuda afluxului de bani din Indonezia care face posibile aceste mausolee fanteziste, viitorul pare sumbru pentru generația lui Riski.

Publicitate

Când mi-am exprimat pesimismul despre starea lui Riski, „bunica" a spus: „Tot ce pot să fac este să mă rog".

Urmărește-l pe Dennis Destryawan pe Twitter.

Mike Pearl a contribuit la acest reportaj.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citeşte mai multe despre cimitire:
Ai vrea să fii îngropat în cimitirul Oanei Zăvoranu? Traficul de morţi de la Roşia Montană Cele mai mişto morminte pe care poţi să le cumperi înainte de Înviere