Cosmin a vrut să se omoare de când a deschis ochii și a văzut în ce lume a nimerit. La casa de copii să-ți iei viața era un gând la fel de comun ca băutul apei. La 13 ani a vrut să se înece, când a aflat că „mama" Carmen, îngrijitoarea care se ocupase de el, a plecat. Îi fusese ca o mamă, avusese grijă de el, îl îmbrățișase și, mai ales, îl educase. „Ea m-a schimbat. Până atunci eram obraznic, nu mă duceam la școală, înjuram. Dar ea a intrat în mintea mea și m-a făcut să mă imaginez la facultate".Dar mama Carmen l-a părăsit într-o vară. Femeia doar își înaintase sec demisia cu acordul părților și plecase la muncă în Germania. Atunci Cosmin s-a gândit să se arunce în lacul de acumulare de lângă oraș. „Să trag apă mai puternic în piept și gata". Dar s-a răzgândit. În curând, în centru a venit o altă „mamă", o altă femeie care a prins iarăși rădăcini în inima lui, pe locul lăsat rupt de plecarea mamei Carmen. În total a avut șase „mame": mama Cristina, mama Rodica, mama Carmen, mama Mihaela, mama Veronica și mama Mariana.„Mai am un singur dor: în liniștea serii să mă lăsați să mor la marginea mării". Ar fi putut să se oprească la acest vers, să se apropie de profesorii din comisie, și să le spună exact ce gândea: „Nu am niciun dor, dar dacă nu iau examenul asta, eu chiar o să mor. De fapt, mă omor".
Citește și: Am vorbit cu mecanicii de metrou din România despre cum se văd sinucigașii din cabina lor
„Mi-au prins degetele în ușă, în centru: eu scriam cu stânga. La un moment dat doamnele de acolo, ca să nu mai scriu așa, mi-au prins degetele între ușă și toc. Acum nu mai scriu cu stânga, chiar dacă sunt stângaci. Na, omul se adaptează…".
Amintirea unei veri urâte
Așa că ceea ce trebuia să fie o consiliere psihologică care să-i înlăture gândurile sinucigașe, se transforma într-un chestionar cu exerciții de inteligență. Nu i-a spus niciodată cât de des se gândește la moarte. „Mă întreba «Ce fac?» și eu îi răspundeam. «Bine!» «Cum ești?» «Bine!» asta era tot. Apoi treceam la teste de IQ".Potrivit psihologului Virgil Bălan, care a lucrat cu copii din casele de copii, maximum de pacienți pe care un astfel de specialist l-ar putea gestiona este de 25. El avea însă la Bacău, în 2013, arondat de cinci ori mai mulți: 130.Ne era frică că pârăște. Se auzea că alții i-au spus probleme din centru și «s-a scăpat» la directoare.
Ultima oară i-a venit să-și ia viața acum doi ani, în vara terminării liceului. „A fost o vară urâtă", zice. Luase Bacalaureatul și s-a dus la București să se înscrie la facultatea de Geografie. „Îmi plăcea mie să știu tot timpul ce mă înconjoară. Că-n dreapta-i Estul, în stânga-i Vestul". A dat examen, a luat peste noua, dar l-a tras în jos nota de la Bac.„Lucram efectiv doar cu 15 cazuri, mai grave. Dintre acestea vreo patru, cinci copii îmi spuseseră că au avut de gând să se sinucidă, dar știu că majoritatea nu recunoșteau. Copiii aceștia ajung să aibă gânduri suicidare din cauza carențelor afectiv-emoționale pe care le au, la nivel mental sunt ruinați, trec prin niște pierderi, au un istoric familial încărcat, doar intrarea în acest sistem de protecție e supra-solicitant pentru copil".
Urmărește documentarul VICE despre înmormântările false din Coreea de Sud
De la centru i s-a spus că, dacă nu intră la o facultate, va fi aruncat în stradă, că statul nu-l mai poate susține. Așa că mai avea o șansă în septembrie, la teatru. Îi plăcea și teatru. „Că poți fi și boschetar, și medic, și paramedic". Era convins că n-are cum să nu intre. În fața comisiei de examinare, la proba de recitare, a început: „Mai am un singur dor:/ În liniștea serii/ Să mă lăsați să mor/ La marginea mării; Să-mi fie somnul lin/ Și codrul aproape…și…și…". Din recitarea lui trebuia să iasă un moment magic, în care să arate și toată suferință lui. Dar s-a încurcat la strofa a cincea. Și a picat. A fost o vară urâtă în care a fost la un pas de a se sinucide.
Așa își iau viața unii
Apoi, o fetiță de 14 ani, prietenă cu el, tot instituționalizată, s-a spânzurat de o țeavă, în spatele blocului. Sunt morți care ar fi putut fi evitate, dacă în urmă cu doar câteva luni semnalul de alarmă tras de Vișinel Bălan, într-un birou al Camere Deputaților, ar fi fost ascultat:„Suferința din sufletul meu nu o poate calma nimeni. Așa că prețuiți viața, pentru că e una singură. Vă pup. Adio!".
Fără această subvenție, cei mai mulți riscă să ajungă în stradă, gând peste care puțini pot trece. Cum este și cazul lui Constantin.„Fusesem invitat din partea societății civile la comisia pentru protecția socială. Le-am spus că trebuie făcut ceva, că avem prea multe sinucideri în fiecare an. Am propus soluția psiho-terapiei și ca timp de doi ani tinerii care ies din centru să primească o subvenție de zece milioane de lei pe lună".
Constantin, dansul vieții și al morții
Tot timpul a crezut că va depinde doar de el să nu ajungă pe drumuri. Că dacă va învăța bine și va merge la facultate, va ajunge om. Așa i se spunea încă de la grădiniță: dincolo de gardul ca de pușcărie al casei de copii e o lume dreaptă, unde cine-i harnic și muncește are tot ce vrea. În școala generală a descoperit că e foarte bun la dans. Cei de la centru, de la Bârlad, l-au dus ușor neîncrezători la admitere la liceul de arte din Iași. Și a luat. Cu zece. Tot atunci a urcat pe scenă și nu s-a mai dat jos de acolo.Dacă îl pui să-ți înșiruie premiile naționale și internaționale pe care le-a luat îți umple pagini întregi. În 2014, la competiția mondială de balet, a fost desemnat cel mai bun coregraf, cu un spectacol în care e și regizor și dansator. Îl găsesc pe internet. Mă uit la el cum dansează. Nu sunt un specialist în dans, nici măcar spectator de dans. Cu toate astea, înțeleg. Pentru că brațele lui desenează muzica.„Au căzut cerurile pe mine. Mi-au venit foarte multe gânduri, dar nu mai aveam încotro. M-am gândit să îmi pun gâtul pe frânghie și să îmi dau drumul să cad, să-mi tai cu lama venele de la mână și după aia să mi le bag în apă și să sper că nu doare chiar atât de tare. Apoi mă gândeam la cuțit, să mi-l bag rapid în burtă. Eram disperat".
Frica e instituționalizată în oasele lui. De frică a făcut în pat până la 14 ani. Crede că i se trăgea de la educatoarele care, pe când avea patru, cinci ani, îi aliniau noaptea în șir indian și îi loveau pe fiecare cu o scândură imensă. Doar așa, „ca să se-nvețe minte".
Mama care și-a ales soțul, în locul copilului
Asta a fost desprinderea de stat și căderea în gol. Căci o lovitură grea nu vine niciodată singură. A venit imediat și vestea că trebuie să părăsească camera de cămin.Constantin nu are unde să se întoarcă. Nu are confortul gândului că, în caz de criză majoră, s-ar întoarce la părinții lui. Ai lui l-au părăsit la trei ani și nu au vrut să știe nimic de el, până când i-a căutat el pe ei, la 17 ani. Și i-a găsit: tatăl - un cioban alcoolic dintr-un sat rupt de lume, fără casă, mulțumit să doarmă cu oile. Iar mama i-a murit. A apucat să o vadă în viață o singură dată. Cât să afle de ce l-a dat. „Mi-au spus că în urma relelor tratamente pe care taică-meu i le aplica maică-mii. O bătea. O dădea cu capul de cadă".„Și am scris: «Subsemnatul Constantin bla, bla, bla, beneficiar al sistemului de protecție, așa, doresc cu această ocazie să-mi prezint prezenta cerere de încetare a măsurilor de protecție»".
Femeia a avut de ales între copil și bărbat și a ales să stea cu soțul mai departe. Culmea e că a continuat să crească copiii altora, fiind bonă prin vecini. Oamenii din sat erau mulțumiți: se pricepea la crescut copii.Abandonat de părinți și de țară, Constantin mai e și acum bântuit de gândul sinuciderii. Chiar dacă momentan și-a găsit un loc unde să stea, nu prea are ce pune în gură. Se chinuie să-și prelungească viața de pe o zi pe alta, trăiește din mila unora și a altora. Un coșmar continuu.Persoanele aflate în aceeași situație, care au probleme similare, au fost sau sunt parte dintr-un centru, sunt rugate să scrie la asociatia.federeii@gmail.com pentru ajutor.Urmărește VICE pe FacebookCitește și alte chestii despre moarte:Citește și: Întrebarea zilei: Cât de depresiv ai fost în cea mai depresivă zi din an?
Te costă patru mii de dolari ca să vezi cum e să mori
Canadienii așteaptă disperați legea eutanasiei, ca să-și ia viețile
Oamenii habar n-au cum să se sinucidă