La un an după Colectiv, n-am reușit să-i dăm reset nici măcar corupției mărunte care ne ucide

Pe 30 octombrie 2015, aproape de miezul nopții, am primit un telefon de la mama. „S-a întâmplat ceva?", am întrebat-o ușor alarmat. „Mamă, ai fost și tu în clubul ăla, Colectiv? Ești bine?". I-am zis că sunt acasă și că, oricum, să stea liniștită, doar știe că nu prea mai ies la concerte și în cluburi. Dar am înțeles-o. A fost seara în care fiecare părinte s-a gândit la copiii lui și ai altora. Au fost la Colectiv? Ce-ar fi fost dacă ar fi ajuns la concertul ăla? Știu părinți care și-au sunat copiii în noaptea aia, deși știau sigur că fuseseră în altă parte, uneori chiar în alt oraș sau țară. Voiau doar să le audă vocile. Și eu m-am gândit la toate astea, la fii-miu, în timp ce mă uitam la primele imagini transmise de la fața locului.

Nu știu dacă-ți mai amintești imaginile alea. A durat ceva până ca televiziunile să-nceapă să le blureze fețele răniților și morților de pe trotuarul din fața clubului Colectiv. În prima fază, dezastrul de acolo a fost o bătălie pe rating. Cine dă mai repede știrea, cine apare primul cu imagini în exclusivitate. În primele ore, ai fost spectatorul unui carnagiu, ai văzut moartea și suferința „Live!", cu dunga de „breaking news" cu tot, trasă peste baza ecranului.

Apoi au început listele cu morți și răniți, numere incredibile care creșteau de la oră la oră. Țara a plâns, după care a ieșit în stradă. Cu mai multă ură ca niciodată. A căzut un ministru și un primar de sector, dar, pentru prima oară, proteste masive din toată țara nu au mai fost ghidate împotriva unui om sau a unui partid politic, ci contra unui concept: corupția.

Asta a părut să fie mare învățătură a momentului Colectiv: corupția ucide pe bune, construiește un cerc vicios care conduce, inevitabil, către tragedie. Iar corupția are mult forme. Prima, aia pe care o vezi aproape în fiecare zi la televizor sau în știrile din newsfeed-ul tău, cu politicieni gușați care au furat milioane de euro.

Corupția care a ieșit la suprafață după Colectiv a fost însă cea despre care se știe, dar nimeni nu vorbește. Corupția zilnică, mica șpagă, atenția, „Hai să o rezolvăm cumva, șefu'", „Dă și tu ceva și e ok". Corupția personală. Aia la care am contribuit cu toții de-a lungul vieții, de multe ori fără să ne dăm seama.

Cu ce-am rămas din învățătura asta, la un an distanță? Figurile gușate au continuat să se perinde pe la DNA, „marea corupție" e încă o temă de dezbatere publică, de jocuri politice și conspirații interminabile. Dar, noi, ceilalți, ăia neimplicați în afaceri de milioane de euro, am schimbat ceva la noi?

Începând de astăzi și până vinerea viitoare, VICE îți propune o serie de texte despre corupția mică în epoca post-Colectiv. Nu aia de la televizor, ci aia care te afectează pe tine, tânăr, milenal, corporatist, stângist sau de dreapta, în mod direct. Vei citi despre multe tipuri de șpagă, despre multe modalități în care se dă sau se primește, despre cum „atențiile" te urmăresc, fără să-ți dai seama, încă din copilărie (când părinții contribuie pentru tine), până la moarte.

„Reset Romania!", s-a strigat la protestele Colectiv de după tragedie. S-a resetat România? S-au schimbat mentalități, cum se cerea atunci? Cine suntem noi, cei aflați la un an de la momentul în care, într-o noapte de octombrie, ne sunam speriați copiii, prietenii și cunoscuții?

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre corupție:
Nepotismul şi plicul cu bani rămân baza administraţiei româneşti
Relația armonioasă a românului cu corupția
Am vorbit cu un psiholog, ca să aflu dacă corupția este o boală psihică