Cosplay nu-i ca rule 34. Din păcate

Dacă tot eram în Bruxel la festival de filme horror [și fantasy și fantsic și thrillere, dar să fim cinstiți, lumea merge acolo pentru les horreurs] am zis să degustăm nițel și din Cosplay-ul afrent oricărei chestiuni care are anime în playlist și mulțimi stridente [și strident de francofone] în sală. Deci înainte să înceapă reprizele de filme, cu urletele și înjurăturile și sfaturile la mijto zbierate din sală către ecran, am așteptat vreo 45 de minute și abia atunci, cu multă întârziere [dați vina pe francofonie, așa au făcut toți vorbitorii de olandeză din sală] a început parada de costume fantastice inspirate/copiate de prin seriale din alea care bagă Otaku în diabet.

BIFFF-ul [Brussells International Fantastic Film festival] este deja la ediția cu numărul 31, [re-]amplasat super-central în lindicul [sau buricul dacă preferați] capitalei EU, fix într-un muzeu, recte Bozar [muzeul de arte frumoase], deci cosplay-ul ar fi trebuit să fie cam demențial. A început însă cumințel și deloc transgresiv, cu un nene care se dădea a fi personaj Disney.

Cum nu l-ați recunoscut? E ăla răul din Cocoșatul de la Notre Dame. Frollo? Fabio? Cam așa ceva.  E bine de aflat că și villain-ii din Disney-uri mai trecute cu vederea au fanii lor. Partea cu mimat un cântecel gen operetă supărată pe viață și mai ales acompaniamentul de mișcări lascive pe mine unul m-au făcut să vreau să-i zbor creierii mamei lui Bambi în mod repetat.

Fata cu chitara nu avea absolut nicio treabă cu cântatul la chitară, a mimat și ea. Eu unul nu aș avea tupeul să mimez asta pe scenă indiferent de context, dar tot nu m-am putut lăsa cumva impresionat.  Ar cam fi fost cazul ca niște personaje faimoase din zona de bukake autentic să apară pe scenă.

Dar n-a fost să fie. Duduița garofița a făcut balet într-o rochie tip Mama Zina interpretând conceptul de nuntă păgână pentru niște iubitori de modă din Ferentari. Și bukake se tot lăsa așteptat. Poate măcar niște buzuki, să știm o treabă.

Ah, finalmente, un duo. Lezbotronique și lezbotonic, s-au și luptat cu ditai paloșele de plastic. Tocmai când începeam să fiu ferm convins că între rule 34 și cosplay-ul ăsta nu există absolut nicio legătură.

Biata de ea, probabil o voce rău-voitoare i-a șoptit să renunțe la costumul de Ursula [Mica Sirenă, tentacule, fat villainesse supreme]  și să se dea drept… aici în lipsă de repere Otaku-iene chiar nu înțeleg ce s-au vrut femeile astea două, dar de la lezbotronique warriors s-a ajuns la relația deloc lascivă dintre o vrăjitoare cu repere fashionistice discutabile și dulapul ei roșu.

Pantomime mai înălțătoare nu mai văzusem de la Blancanieves încoace. La un nivel mai metafizic era ca atunci când dulapul tău a prins brusc viață și rage spre tine plin de dojană și pe tonuri de operetă: „Nu vei purta acel tanga cu paiete la petrecea asta! Nu merge cu capa de vrăjitoare, nu vezi!?” [în caz că vă întrebați Blancanieves este o porcărioară de film mut și alb-negru despre Albă-ca-Zăpada, făcut de un spaniol care a văzut The Artist și nu a înțeles nimic].

Ăștia doi și-au creat singuri costumele, de capul lor. De ce au considerat necesar să păstreze dulapul drapat în husă de catifea roșie din actul trecut pe scenă, nu am elucidat dar, ay caramba erau mai-de-grabă simpatici decât penibili. Chestie pe care numai un cosplay te poate face să o apreciezi la justa ei valoare. Femeia cu pasăre pe cap și bărbatul cu dildou aurit pe față au mimat cava apropos de un document. Care mi s-a părut o listă de cumpături medievală.

Lord of darkness din Legend, wow. A fost al doilea după duo-ul lezbi care a primit aplauze extrem de furtunoase. Dacă dădea și niște muie [pe bune sau fie și numai pantomimică] fetei cu pălărie de iepuraș din public, cosplay-ul ăsta făcea absolut toți banii. Dar cum intrarea era liberă…

Garderobiera, vedeta incontestabilă a cosplay-ului. Pe bune, au aplaudat-o belgienii de le-au sărit capacele. Un mișto cât se poate de socialist, un gest frumos față de oamenii muncii și să nu credeți că garderobierul a beneficiat de egalite si fraternite între sexe. L-au huiduit ca niște porci. Huo sexizmu!

Tipa asta s-a străduit să fie cât mai asemănătoare cu o scârnăvie de personaj, gen zâna-măseluță versiune cu pitici japonezi pe creieri. Un personaj exact la fel de agreabil ca băgatul de colibrii vii în cur și hrănitul lor cu lapte.

Hopaaaa… și tipele hot se ocupă de cosplay. Mai știe și să coasă, că era costum self-made și hand-made. Cartonul în formă de puțoi animoi cu ochii cât cepele pe care ea l-a eliberat [era captiv pe scaun, după care și-a deschis „aripile” făcute din fața de masă a bunicii] a stricat însă mult din impresia artistică. Dar măcar ea nu avea controverse cu șifonierul ei arțăgos.

Echivalentul cyber-punk al lui Popeye [marinarul, u know] sau sclavă sexuală scăpată după cinci ani de muncă într-un salon de masaj bucureștean central? Nu-s cert, dar coregrafia ei a avut cel mai bun balans. Cine zice că studentele se irosesc degeaba făcând laba la străini? Se poate câștiga și forță musculară și balans numai bun pentru o coregrafie pe trance olandez.

Ah, Kunilinga, regina amazoanelor vikinge. M-au durut palmele de cât am aplaudat. Pe bune, și nu eram singurul. Probabil șifonierul temperamental se sufoca de gelozie în corset. Asta-i genul de femeie care te face bărbat. Sau eunuc, în funcție de context și dispoziție. Rspkt.

Ok, un soldat din jocuri video. Câțiva geekși din public rânjeau în erecție, eu l-am considerat un act/participant ratat. Ar fi trebuit să se lupte în ulei [de motor] cu Kunilinga și atunci ar fi fost într-adevăr demn de aplauze. Așa singur și stâlcit de greutatea costumului, tot îndreptând arma ba în stânga, ba în dreapta, zău că nu avut niciun sens.

SANGOKU!!!!!!!!!!!!!! Ok, finalmente aveam și eu rezon-uri de empatizare maximă cu eroi ai copilăriei. A mai și mimat că aruncă înspre spectatori cu bile de dragon. Extaz pur, nici la garderobieră feedback-ul din sală nu a fost atât de furtunos.

Uneori ca să-ți dai seama exact cât de sexiste și hiper-sexiste sunt mangaurile și animele, tre să le vezi încarnate în 3D și „pe Bune”. E ca poveștile cu micuțe orfeline năzdrăvane pe care toți ar vrea de fapt să le fută, dar toată lumea se preface interesată de aventurile lor deloc sexuale. Oh, da. Exact atât de delicios de murdar.

La final, logic Sangoku și garderobiera au fost ovaționați din nou și eu am înțeles că există și alte motive în afara celor evident sexuale pentru care oamenii se îmbracă în costumele unor personaje tembele și exacerbate. Și am fost dezamăgit.

Citeşte şi:

Dubioşii de la Comic Con sunt bestiali

East European Comic Con a fost  o frenezie simpatică de geekiness