„De cele mai multe ori, cel mai bun bărbat pentru o treabă e o femeie", îmi spune Mihaela Lazăr, un dezvoltator român care lucrează în programare de aproape 40 de ani. Prin anii '70, pe când scria primele ei linii de cod COBOL sau FORTRAN, nu s-ar fi gândit că un bărbat ar fi mai potrivit pentru asta.

„La facultate, unde am studiat informatică aplicată în economie, erau vreo 20 de fete în clasă și doar patru băieți", spune ea.

Pe vremea comunismului din România, femeile ingineri, oameni de știință, macaragii și sudori apăreau pe coperțile revistelor și ziarelor. Oficial, nu exista o diferență în câmpul de muncă între bărbați și femei. Mamele erau catalizatorii creșterii economice naționale și nu aveau voie să stea acasă. Li se spunea că țara are nevoie de ele.

În 1970, 75% dintre femeile apte de muncă aveau un serviciu, conform Buletinului Statistic Anual al țării. În același timp, în SUA, doar 52.7% dintre femei aveau experiență de muncă cu jumate sau cu normă întreagă, arată Biroul de Statistică a Forței de Muncă.

Comunismul, care a durat 43 de ani, până în 1989, e departe de a fi o perioadă de care ne este dor, în special de porționarea alimentelor, prizonierii politici și Securitatea care te verifica mereu. Dar sunt unele învățături pe care le putem trage din asta, una dintre ele este egalitatea dintre sexe.

Efectele propagandei comuniste se resimt și azi. Crescute de mame muncitoare în vremuri grele, multe fete pe la 20-30 de ani au ales o carieră în informatică, deoarece e bănoasă.

În comparație cu restul Europei, România are cea mai mare rată de fete care studiază un subiect din domeniul IT, în liceu sau la facultate: cam 13%. (Tot e mai mică decât rata bărbaților români din IT, care e de 33%. Doar Slovacia are mai mulți bărbați, în jur de 42%.)

Conform unui studiu despre Femeile Active din Sectorul IT, publicat de Comisia Europeană în 2013, femeile din România studiază informatică cu o rată mai mare decât în alte țări cum ar fi în UK cu 1.12%, în Germania 0.58%, Franța 0.68% și Estonia 4.37%.

Asta se reflectă și în forța de muncă. Femeile ocupă cam o treime din joburile IT din România, potrivit Brainspotting, o agenție de recrutare concentrată pe domeniul IT. În comparație cu Statele Unite, unde Centrul Național pentru Femei din Informatică estima în 2015 doar un sfert din femei cu ocupații profesionale în domeniu.

Diferența asta are rădăcinile în comunism, spune Alina Hurubean, care și-a dat doctoratul în Științe Politice la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași și a scris o carte despre cum a schimbat comunismul viața femeilor.

Între anii 1950 și 1980, România a trecut printr-un proces accelerat de industrializare și avea nevoie de toți muncitorii disponibili. Nu era că aveau posibilitate de a lucra dacă voiau, ci era obligatoriu.

„În perioada comunistă, era obligatoriu să ai un serviciu. Erau legi care pedepseau șomerii", spune Hurubean.

Lucrurile nu prea s-au schimbat de când Mihaela Lazăr a absolvit Academia de Studii Economice din București, acum 35 de ani. Vara trecută, 75% din studenții de la Cibernetică erau fete, conform listei de absolvenți publicate. Informatica aplicată în economie avea cam 42% fete.

La Universitatea din București, jumate din bobocii de la Matematică sunt femei. De asemenea, ele ocupă 31% din locurile de la secția de Informatică și 25% din locurile de la Știința Calculatoarelor.

Femeile au un cuvânt de spus și în cadrul Politehnicii București, de unde ies viitorii ingineri. Jumătate din studenții care au ales Calculatoare și Tehnologia Informației, cu predare în limbi străine (e destul de popular la noi să studiezi în engleză), erau fete. La Știința Calculatoarelor erau cam 26%.

„Orice femeie poate învăța programare, dacă e suficient de motivată și îi place informatica", spune Lazăr.

Regimul comunist a favorizat educația în științe și informatică, pentru a putea produce muncitori de fabrici.

Profesioniștii competenți erau necesari pentru a putea imita produsele din Vest, cum ar fi computere și mașini, deseori în variante mai ieftine pentru piața locală. Trebuiau să se descurce cu puține resurse și să fie destul de inventivi.

Sistemul educațional era strict și opera la capacitate maximă pentru a crea muncitori competenți. Ca repercusiune de atunci, matematica, fizica și chimia au rămas cele mai importante materii în școlile din România.

România se clasează destul de sus în competițiile internaționale de matematică și știința calculatoarelor, deși sistemul educațional din țară are nevoie de o actualizare și îmbunătățire generale. Nu a mai primit nici un sprijin financiar de mulți ani.

În perioada comunismului, poreclită „Epoca De Aur" de către aparatul de propagandă, joburile erau repartizate proaspeților absolvenți în funcție de performanțe. O educație în informatică însemna că nu erau șanse să ajungi într-un sat izolat fără electricitate sau apă curentă. Toate centrele de computere unde angajații foloseau calculatoare în scopuri de cercetare sau procesare de date, erau localizate în orașe.

„La muncă egală, salariu egal" era una dintre lozincile perioadei. A fost culeasă din Constituția din '48, în care se specifica că bărbații și femeile ar trebui plătiți în mod egal, dacă interprind aceeași acțiune la locul de muncă.

Deși, unele femei aveau ocupații care necesitau putere fizică superioară, majoritatea alegeau profesii mai puțin solicitante și deseori plătite mai prost. Încă erau puține femei în posturi înalte.

În anii '70 , dictatorul Nicolae Ceaușescu a făcut un apel să fie mai multe femei în politică, administrație și industrie.

Elena, soția lui Ceaușescu, a fost printre puținele prime doamne comuniste care s-au implicat în treburile de stat și s-au concentrat pe științe. Deși a renunțat la școală la 14 ani, ea a reușit să obțină o diplomă de inginer chimist datorită unor cursuri externe ținute special pentru ea. Mai târziu, și-a luat un doctorat îndoielnic în chimie polimeră.

Legendele urbane spun că Elena avea un ego mai mare decât Ceaușescu și voia ca lumea să i se adreseze cu „Doctor Inginer Academician".

Desigur, toată lumea din țară știa că lucrările ei de doctorat erau scrise de alți oameni de știință. „Savantul de clasă internațională", cum o numeau în media controlată de stat, nici măcar nu știa cum se numește substanța CO2. „A fost prezentată ca un important activist al Partidului Comunist, dar și ca un om de știință distinct. Principala ei sarcină era să se ocupe de sectoare de cercetare și informatică", spune Hurubean.

Deși prima doamnă nu prea avea multe lucruri în comun cu chimia, a făcut o treabă excelentă în a stimula copiii spre o educație în știință și tehnologie.

Fiica ei Zoe, a fost cu adevărat un matematician înzestrat, cu mai multe lucrări publicate și recunoscute în Vest. Cu o specializare în analiză funcțională, a lucrat la Institutul de Dezvoltare Tehnică și Științifică. A condus departamentul de matematică, și se înțelegea bine cu colegii.

Sub aripa ei, erau protejați de SRI, biblioteca era mai bine echipată și aveau posibilitatea să participe la conferințe din Europa de Vest și Statele Unite. Institutul era revanșa lui Zoe, împotriva regulilor rigide impuse de familia ei.

După colapsul comunismului din '89, când Elena și Nicolae Ceaușescu au fost acuzați de genocid și împușcați de un pluton de execuție, granițele țării s-au deschis, iar piața de desfacere a devenit liberă.

Mai multe companii de IT au intrat pe piața românească, cum ar fi: Oracle, IBM, HP și Microsoft. În curând, antivirusul creat de cuplul român Măriuca și Florin Talpeș, Bitdefender, a început să exporte produsele sale. „Sunt companii de IT care preferă să angajeze femei", spune Maria Hoștiuc, recruiter senior la Brainspotting. „Sunt mai meticuloase, au mai multă răbdare și atenție la detalii".

Hoștiuc spune că nu sunt diferențe sesizabile între salariul unui bărbat și cel al unei femei din domeniul IT. În schimb, bărbații tind să-și supraevalueze setul de skilluri, pe când femeile tind să ceară mai puțin bani și să negocieze. Însă România nu a scăpat în totalitate de stereotipul „bărbații sunt mai tehnici", după spusele Silviei Stegaru, asistent universitar la Politehnica din București și co-fondatoare de la Girls Who Code Romania, care organizează ateliere de IT pentru femei.

„Din păcate, există mame care își descurajează fiicele", mi-a spus Stegaru. „În perioada regimului comunist, industria era văzută ca o lume a bărbaților. Acum, se face aceași greșeală cu era digitală. Revoluția digitală este diferită, iar femeile sunt la fel de capabile ca bărbații la programare și nu numai."

Totuși, efectele impulsului comunist pentru egalitatea dintre sexe la locul de muncă sunt incontestabile și se resimt în zilele noastre.

Traducere: Diana Pintilie